Memoriu privind libertatea presei în Republica Moldova, 3 mai 2009 - 3 mai 2010

03.05.2010/ Situaţia libertăţii presei în Moldova, în perioada 3 mai 2009 - 3 mai 2010, merită să fie examinată şi analizată prin prisma a două intervale de timp: până şi după alegerile anticipate din 29 iulie 2009.

În prima perioadă, putem vorbi despre declinul grav al mass-media autohtone. Comportamentul acesteia, dar şi a puterii faţă de „câinele de pază al societăţi” în perioada campaniilor electorale din anul trecut, precum şi în timpul evenimentelor din aprilie 2009, a demonstrat disfuncţii serioase la capitolul exerciţiu liber al dreptului la exprimare şi informare; independenţă şi libertatea presei faţă de orice influenţă a politicului, faţă de cenzură şi autocenzură; integritate şi respect faţă de lege din partea instituţiilor statului, dar şi din partea presei etc. Simptomatic a fost comportamentul instituţiilor mass media publice, în deosebi al IPNA Compania „Teleradio Moldova” şi al organului de reglementare în audiovizual – Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA). Rapoarte naţionale şi internaţionale au semnalat grave abateri de la normele legale ale serviciului de radiodifuziune public, iar CCA, care este garant al interesului public şi are menirea de a coordona activitatea audiovizuală, şi-a exercitat autoritatea ca un organ atrofic.

În a doua perioadă, după venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), se atestă o anumită deschidere faţă de problemele presei, iar presiunile asupra presei scad. În aceste condiţii exponenţii presei profită de momentele favorabile şi solicită noii guvernări să demonstreze devotament faţă de normele europene în domeniul mass-media, al libertăţii de exprimare pentru a fortifica procesul democratic iniţiat în Moldova. Organizaţiile neguvernamentale militante pentru libertatea mass-media, libertatea cuvântului şi accesului nestingherit la informaţie au conturat o listă de soluţii la cele mai stringente probleme în domeniul dat. Conştientizând recesiunea în care s-a aflat libertatea presei în ţara noastră, guvernarea actuală a trecut la anumite reforme ale cadrului legislativ. Unele acţiuni au fost apreciate de o parte din instituţiile presei şi ONG-uri ca fiind binevenite, în timp ce fosta putere şi mass-media afiliată ei au supus unor critici vehemente acţiunile întreprinse la acest capitol de AIE.

Audiovizualul public        

Comportamentul Companiei „Teleradio-Moldova” în timpul celor două campanii electorale şi al evenimentelor din aprilie 2009 a constituit obiectul unei analize amănunţite din partea tuturor monitorilor naţionali şi internaţionali. Deşi unele rapoarte au fost foarte critice, iar altele mai puţin exigente, toţi au fost unanim în părerea că radiodifuzorul public, prin tratamentul diferenţiat al concurenţilor electorali, nu a respectat standardele unei instituţii publice.

Raportul „Indecele libertăţii presei în lume”, publicat de „Reportes sans frontieres” (RsF) în luna octombrie 2009, menţionează că „Moldova 1” a continuat să ofere mai mult timp de emisie (în cadrul ştirilor) primelor 3 persoane oficiale din stat în raport cu alte persoane politice. Rezoluţia APCE 1666 (2009) cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova a semnalat faptul că „Teleradio-Moldova” nu a oferit suficient spaţiu opoziţiei pentru a-şi transmite mesajele şi programele electorale. Monitorii naţionali (APEL, CJI) au estimat că instituţia publică a admis o reflectare discriminatorie şi a manipulat opinia publică în favoarea unui singur concurent electoral – PCRM. Consiliul de Observatori (CO) al Companiei, abilitat în virtutea Codului audiovizualului să evalueze performanţa activităţii Companiei şi să se autosesizeze atunci când sunt încălcate prevederile legale, a eşuat să-şi exercite autoritatea în conformitate cu legea. In raportul privind evaluarea activităţii CO în campania pentru alegerile parlamentare anticipate APEL a constatat caracterul sporadic, superficial şi fără impact al acestui organ de supraveghere, care şi-a neglijat rolul de reprezentant al interesului public, manifestându-se ca avocat al companiei. Un raport al CJI privind reflectarea evenimentelor din aprilie de către radiodifuzorii naţionali a relevat că postul public de televiziune „Moldova 1” nu a servit intereselor publicului şi nu o oferit informaţie complexă şi nepărtinitoare, care ar fi ajutat telespectatorii să-şi creeze o opinie asupra a ceea ce se întâmplă la Chişinău şi în alte localităţi ale republicii şi, prin manipularea imaginilor şi a textului, a prezentat evenimentele doar din perspectiva autorităţilor publice. In ceea ce priveşte comportamentul radiodifuzorului public în campania pentru alegerile parlamentare anticipate, „Broadcasting media monitoring” a remarcat că „Teleradio-Moldova” nu a oferit tratament egal tuturor concurenţilor electorali, criticând opoziţia şi elogiind PCRM.

După alegerile parlamentare anticipate, conducerea Companiei a difuzat o serie de declaraţii în care acuza AIE şi CCA de exercitarea de presiuni şi imixtiune în politica editorială a serviciului public de radiodifuziune. Aceste declaraţii au fost o reacţie la critica şi afirmaţiile insistente ale persoanelor oficiale respective privind necesitatea reformării urgente a serviciului public de radiodifuziune.

La sfârşitul anului trecut s-au produs mai multe schimbări semnificative. În urma amendării Codului audiovizual, care prevede alegerea CO de Parlament cu o simplă majoritate, şi nu cu două treimi din voturi, a fost aleasă o nouă componenţă a CO. Transformările au continuat în 2010, cînd au fost aleşi prin concurs public preşedintele Companiei şi directorii tv şi radio. În grila de programe au început să apară emisiuni de dezbateri, cu participarea puterii şi a opoziţiei, se discută intens despre posibilitatea oferirii tuturor partidelor politice, în mod egal, a spaţiului de emisie la Companie etc. Se poate afirma că radiodifuzorul public naţional a deschis un nou capitol în istoria sa – cel de transformare într-un serviciu public, echidistant şi credibil. Mai mulţi experţi sunt de părere că reformarea radiodifuzorului public este, totuşi, o misiune greu de realizat. Şi asta din cauza crizelor concurente de ordin politic, financiar, identitar şi organizaţional, care plasează mediile publice pe o poziţie dezavantajoasă în competiţia cu posturile private.

În această ordine de idei este necesară neadmiterea imixtiunii statului (reprezentanţilor puterii) în politica editorială a Companiei. De asemenea, este necesară asigurarea independenţei financiare reale a Companiei, inclusiv prin elaborarea unor bugete pentru o perioadă mai mare decât cea a guvernării. O solicitare la fel de importantă este obligarea CO de a  prezenta dări de seamă la fiecare şase luni, şi nu doar în Parlament, ci şi în cadrul unor evenimente publice speciale.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului

Până la 29 iulie 2010, CCA a fost vulnerabil la ingerinţele de ordin politic. Situaţia în domeniul audiovizualului a fost marcată de contradicţii şi tensiuni provocate de restricţii nejustificate. Totodată, CCA a avut un comportament rezervat şi pasiv în timpul campaniilor electorale. Funcţia sa de reglementare s-a rezumat la adoptarea concepţiilor de reflectare a alegerilor parlamentare de către mass-media şi verificarea activităţii radiodifuzorilor, observaţiile fiind expuse în rapoarte sumare de monitorizare. Mai mult ca atât, CCA nu a reacţionat la numeroasele rapoarte de monitorizare privind modul de reflectare a campaniei electorale de către mass-media, publicate de societatea civilă, şi nici la sesizările „Coaliţiei civice pentru alegeri libere şi corecte - Coaliţia 2009” cu privire la încălcarea legislaţiei de către unii radiodifuzori.

După alegerile anticipate, CCA şi-a revizuit propriile decizii, şi-a impus autoritatea şi a înfruntat critica şi presiunile exercitate de administraţia Companiei „Teleradio-Moldova” şi radiodifuzorii privaţi, care, conform rapoartelor de monitorizare, au practicat o politică editorială în favoarea PCRM. Abia la sfârșitul anului trecut, CCA a recâştigat o anumită autonomie şi spaţiu de manevră, traversând segmente de reabilitare. Ulterior, odată cu trecerea în opoziţie a PCRM şi a presei afiliate acestuia, CCA a fost supus criticilor vehemente din partea postului TV „NIT”, portalului informaţional „Omega”, administraţiei Companiei, precum şi a PCRM.

Pentru ameliorarea situaţiei menţionate se impune asigurarea transparenţei procesului de desemnare şi reprezentativitatea credibilă a CCA, asigurarea transparenţei procesului de acordare şi retragere a licenţelor de emisie şi a frecvenţelor disponibile. Totodată, ar fi indispensabilă accelerarea procesului de trecere la televiziunea digitală în mod transparent şi fără excluderea unor radiodifuzori de pe piaţa media. De asemenea, se impune amendarea Codului Audiovizualului prin introducerea obligativităţii unor audieri parlamentare anuale pe marginea activităţii CCA, cu rapoarte prezentate de toate părţile interesate, inclusiv de societatea civilă.

Abuzuri împotriva jurnaliştilor

După evenimentele din aprilie 2009 au fost înregistrate mai mult cazuri de limitare a accesului la informaţie şi intimidare a jurnaliştilor. La 26 mai, unei echipe de jurnalişti de la „Jurnal TV” i s-a interzis accesul la o conferinţă de presă, care a avut loc în sediul Ministerului de Interne. La 24 iunie 2009, preşedintele Vladimir Voronin, liderul PCRM, a acuzat cotidianul „Timpul de dimineaţă” că ar fi chemat la vărsare de sânge după alegerile parlamentare din 5 aprilie, iar Grigore Petrenco, membru PCRM, a acuzat postul de radio „Vocea Basarabiei”, publicaţiile „Timpul de dimineaţă” şi „Ziarul de Gardă” că ar promova idei extremiste şi xenofobe. La 29 iunie, Procuratura mun. Chişinău a sesizat Întreprinderea de Stat „MoldData”despre plasarea pe site-ul „Unimedia”, la 6 aprilie 2009, de către vizitatori a unor comentarii care „defăimează R. Moldova, cheamă la violenţă şi dezordini în masă”, acestea reprezentând „chemări publice la răsturnarea şi schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale în R. Moldova”.

În campania pentru alegerile parlamentare anticipare din 29 iulie 2009 au avut loc multiple încălcări grave ale drepturilor jurnaliştilor. S-a adâncit sciziunea dintre instituţiile media care s-au aflat pe diferite părţi ale baricadei etc. Accesul mass-media la evenimentele electorale organizate de către concurenţii electorali a fost condiţionat de „culoarea” politicii editoriale a redacţiilor. Presa a semnalat numeroase cazuri de îngrădire a accesului jurnaliştilor neafiliaţi politic la evenimentele electorale ale PCRM, de tratament discriminatoriu, precum şi numeroase cazuri de intimidare a jurnaliştilor.

Ofiţerii din garda de corp a premierului au interzis la 9 iulie accesul unei echipe de jurnalişti de la postul „TV-Prim” din oraşul Glodeni la o şedinţă a funcţionarilor din raion, la care a participat prim-ministrul Zinaida Greceanîi. La 14 iulie, doi jurnalişti de la ziarul de opoziţie „Moldavskie vedomosti” au fost scoşi cu forţa de ofiţeri din garda de corp şi poliţia locală din Palatul Culturii din oraşul Donduşeni, unde avea loc o întrunire electorală cu participarea premierului Zinaida Greceanîi. La 17 iulie, garda personală a premierului Zinaida Greceanîi a interzis accesul a trei jurnalişti din Sângerei la o şedinţă publică, la care au fost convocaţi primarii şi reprezentanţii agenţilor economici din raion.

La 10 august, responsabili de la MAI au restricţionat accesul unei echipe a postului „Jurnal TV” la masa rotundă „Conlucrarea poliţiei cu societatea civilă în vederea menţinerii ordinii publice”, desfăşurată în sediul ministerului. La 18 august, unei echipe de jurnalişti de la „Jurnal TV” i s-a interzis să participe la o conferinţă de presă, desfăşurată la MAI.

La 14 octombrie, a fost suspendată emisiunea „Ghid european”, realizată la „Radio Moldova” de jurnalistul Eduard Maceac, căruia i s-a retras acreditarea în Parlament, întrucât nu şi-a anunţat şefii că protagonistul emisiunii din 12 octombrie va fi speakerul Mihai Ghimpu.

La 20 octombrie, postul de radio „Antena C” a fost ţinta unei ameninţări cu bombă, care sa dovedit a fi falsă. La 23 noiembrie, un hacker a plasat pe site-ul „Ziarului de Gardă” o imagine neautorizată, însoţită de un mesaj agresiv. Atât arhiva, cât şi alte pagini nu au putut fi accesate timp o zi.

La 4 decembrie, o instanţă de judecată din Chişinău a obligat redacţia ziarului „Flux” să achite despăgubiri morale, în sumă de 100 mii lei, deputatului Ion Pleşca (AMN). La 14 decembrie, reporterii „Ziarului de Gardă”, care au efectuat o investigaţie despre corupţia de la întreprinderea Calea Ferată din Moldova, au fost intimidaţi şi ameninţaţi de persoane necunoscute.

La 7 aprilie 2010, Ernest Vardanean, politolog şi fost corespondent al filialei de la Tiraspol a agenţiei ruse de ştiri Novyi Reghion, a fost arestat de serviciile secrete transnistrene, fiind acuzat de spionaj şi înaltă trădare. Judecătoria de la Tiraspol a prelungit cu doua luni mandatul de arest pe numele lui Vardanean, acesta riscând până la 20 de ani de închisoare. Organizaţiile neguvernamentale de media au solicitat atât autorităţilor Republicii Moldova, cât şi Misiunii OSCE în Republica Moldova, ambasadelor Federaţiei Ruse şi Ucrainei la Chişinău să facă tot ce le stă în puteri pentru eliberarea lui Vardanean.

Deetatizarea presei

În ultimii ani, inclusiv în perioada la care ne referim, guvernarea a folosit mass media de stat în calitate de instrument de propagandă politică. În raportul anual al Departamentului de Stat al SUA privind situaţia drepturilor omului în lume, dat publicităţii la mijlocul lunii martie 2010, la Washington, se menţionează despre faptul că ziarele foste guvernamentale „Moldova Suverană” şi „Nezavisimaya Moldova” au continuat să favorizeze PCRM, fostul partid de guvernământ.  Guvernarea AIE a încercat să clarifice felul cum au fost privatizate cele două publicaţii. Conducerea acestor publicaţii, a ieşit cu declaraţii dure, calificând drept o încercarea a puterii de a le îngrădi activitatea şi de a le monopoliza.

O altă problemă vizează reorganizarea instituţiilor audiovizuale fondate de autorităţile administraţiei publice locale, conform Codului audiovizualului, în vigoare din 2006. Acestea au fost învinuite de nenumărate ori că au făcut jocul guvernării comuniste.  Un caz elocvent este S.A. „Teleradio Bălţi”. Membri ai Consiliului Municipal Bălţi (CMB), care au fost în opoziţie faţă de majoritatea comunistă, s-au plâns că autorităţile publice municipale le îngrădesc accesul la „Teleradio Bălţi”, din această cauză neavând posibilitatea să transmită cetăţenilor mesajele lor. La sfârşitul anului trecut, primăria oraşului şi-a asumat angajamentul să înstrăineze instituţia pană la 1 februarie 2010. Până la finele lui aprilie 2010 au fost organizate 3 concursuri pentru privatizarea Companiei, toate, însă, au eşuat. Autorităţile locale sunt decise să anunţe un nou concurs şi să solicite Parlamentului transformarea acesteia în companie publică, cu statut de televiziune regională.

Societatea civilă şi reprezentanţii mass media pledează pentru excluderea şi descurajarea utilizării de către autorităţile publice a mass-media în calitate de instrument de propagandă politică, precum şi crearea de condiţii egale de dezvoltare a mass-media prin desfiinţarea monopolului şi a concentrării proprietăţii mass-media. În acest sens, se impune adoptarea Proiectului de lege privind deetatizarea publicaţiilor periodice din  Moldova. O altă problemă ce vizează deetatizarea presei prevede elaborarea şi implementarea unor mecanisme clare şi transparente de utilizare a banilor publici pe segmentul mass-media. Se impune organizarea de tendere la nivel naţional şi local privind organizarea campaniilor de presă de interes comunitar, finanţate din bani publici, precum şi plasarea aşa-numitei „publicităţi de stat” – anunţuri oficiale, bugete, convocări, decizii importante etc.

Piaţa media

Începând cu jumătatea a doua a anului trecut, concomitent cu schimbările produse în viaţa politică, piaţa media intră într-un proces de democratizare firesc, instituţiile media se angajează într-o concurenţă sănătoasă, se atestă un climat favorabil afacerilor de media. Acest suflu nou se datorează dezvoltării surprinzătoare, deşi fireşti, a audiovizualului şi a presei on-line şi modificărilor de imagine produse în presa scrisă pentru a spori interesul cititorilor. Schimbarea vectorului politic a favorizat spiritul competitiv. Au fost lansate două proiecte importante de către „Jurnal Trust Media” şi de Grupul românesc „Realitatea Caţavencu”. Aceste două proiecte au bulversat instituţiile media, angajându-le într-o concurenţă de piaţă mai strânsă şi provocând migrarea jurnaliştilor spre oferte de lucru mai avantajoase. De asemenea, în perioada vizată, au fost create două instituţii importante de susţinere şi profesionalizare a presei – Biroul de Audit al Tirajelor şi Internet din Moldova şi Consiliul de Presă din Moldova.

Unii experţi moldoveni, în baza studiilor efectuate, atenţionează că prin apariţia unor trusturi de presă, aparent sprijinite de oligarhi, ţara noastră alunecă spre „un regim berlusconizat de presă”, în care interesele politice sunt voalate după cele economice. Astfel, deja există semnale că audiovizualul moldovenesc se poate îndrepta pe această cale.

În scopul îmbunătăţirii condiţiilor existente se impune elaborarea unei Concepţii menite să stimuleze dezvoltarea mass-media autohtonă, inclusiv a presei de importanţă socială. Astfel, se solicită includerea în Legea Bugetului a unor prevederi, prin care presa de importanţă socială să beneficieze de subsidii pentru acoperirea cheltuielilor de distribuţie. Un lucru la fel de important ar fi modificarea Codului Fiscal şi stabilirea unui cadru fiscal preferenţial pentru instituţiile de presă.  De asemenea,  se solicită excluderea taxei locale de plasare a publicităţii de până la 5% din suprafaţa publicitară plasată. De notat că la sfârşitul lunii aprilie 2010 în Parlament a fost depusă o iniţiativă legislativă din partea deputaţilor AIE privind modificarea Codului Fiscal, astfel încât instituţiile media să nu fie obligate să achite taxa respectivă. Proiectul de lege urmează să fie discutat de către deputaţi la una din şedinţele următoare. Deopotrivă cu cele menţionate, ar fi binevenită elaborarea şi implementarea unor mecanisme clare şi transparente de utilizare a banilor publici pe segmentul mass-media. De asemenea, este necesar de a asigura transparenţa şi accesul liber la informaţia cu privire la proprietăţile mass-media, inclusiv asupra informaţiei despre tirajele de presă şi structurile de holding mass-media existente în Moldova.

Cadrul legislativ

În perioada de referinţă, legislaţia mass media din Moldova s-a îmbunătăţit, apropiindu-se, cu sprijinul organismelor internaţionale şi contribuţia societăţii civile, de normele şi standardele europene. În mai 2009 a intrat în vigoare noul Cod contravenţional, care a menţinut contravenţiile administrative injuria şi calomnia, însă, a modificat pedepsele pentru aceste fapte. Astfel, pentru injurie legiuitorul a exclus arestul administrativ, prevăzând o altă pedeapsă – munca neremunerată în folosul societăţii de pană la 60 de ore, iar în cazul calomniei arestul administrativ de pană la 30 de zile a fost înlocuit cu arestul contravenţional de pană la 15 zile. Tot atunci, din Codul penal a fost exclus articolul 304, care prevedea infracţiunea „Calomnierea judecătorului, organului care efectuează urmărire penală sau contribuie la înfăptuirea justiţiei”.

Într-un proiect de lege cu privire la completarea Codului penal aprobat de Parlament, pe 25 martie 2010, sunt incluse prevederi ce stabilesc amendă în mărime de la 150 la 500 de unităţi convenţionale şi suspendarea din funcţie pe un termen de până la două luni pentru împiedicarea intenţionată a activităţii mass-media sau intimidarea persoanei pentru critică. Proiectul de lege mai prevede pedepsirea actelor de cenzură în mass-media publică. Astfel, pentru denaturarea nejustificată a materialului jurnalistic sau interdicţia nejustificată de a răspândi unele informaţii, impusă de conducerea mass-media publice, se va aplica o amendă de la 300 la 500 de unităţi convenţionale cu privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii pe un termen de la doi la cinci ani. Autorii proiectului de lege susţin că noile prevederi urmează să sancţioneze actele de cenzură în mass-media publică, dar şi imixtiunile în activitatea editorială a presei din partea funcţionarilor publici. Proiectul îşi propune excluderea intimidării reprezentanţilor mass-media, pe de o parte, şi crearea unor condiţii benefice jurnaliştilor pentru relatarea subiectelor de interes public, pe de altă parte.

În aprilie 2010, Legislativul a adoptat Legea privind libertatea de exprimare. Proiectul a fost elaborat de un grup de experţi în cadrul unui program derulat de CJI încă în 2006, dar adoptarea acestuia a fost tergiversată de fosta guvernare. Legea privind libertatea de exprimare instituie garanţii pentru asigurarea dreptului la libertatea de exprimare şi informare, precum şi crearea unui echilibru între asigurarea dreptului la libera exprimare şi informare, şi dreptul la apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi a vieţii private şi de familie. Se aşteaptă că aplicarea legii va favoriza reducerea numărului de dosare pierdute la CEDO privind libertatea de exprimare şi va stimula dezvoltarea jurnalismului de investigaţie.

În atenţia Parlamentului se află un alt proiect de lege care prevede asigurarea accesului mai larg al partidelor politice la cele doua instituţii din cadrul Companiei „Teleradio-Moldova”. Acesta  prevede acordarea gratuită pentru fiecare partid a câte 15 minute la „Radio Moldova” şi zece minute la TV „Moldova 1”. Autorii  consideră ca daca va fi adoptata, legea va condiţiona apariţia echitabila a partidelor politice la instituţiile media din cadrul companiei publice. Pe de altă parte, societatea civilă, dar şi reprezentanţii IPNA au criticat iniţiativa, considerînd că prin adoptarea acestei legi parlamentul va pune pe umerii TRM o povară financiară pe care radiodifuzorul nu o va putea suporta.

Pentru a îmbunătăţi cadrul legislativ se impune abrogarea Legii presei, modificarea Hotărârilor de Guvern care stabilesc taxele pentru obţinerea informaţiilor la Camera Înregistrării de Stat, ÎS Cadastru etc. De asemenea, este necesară amendarea prevederilor din Legea secretului de stat, Legea cu privire la contracararea activităţii extremiste, Codul contravenţional, care limitează nejustificat şi contrar standardelor europene dreptul la libera exprimare.

Unele solicitări vizează modificarea Codului contravenţional, prin înăsprirea pedepselor pentru îngrădirea accesului la informaţie şi refuzul de a oferi informaţii de interes public în termenele stabilite de lege. În aceeaşi ordine de idei, e necesară modificarea Legii Procuraturii, prin care procurorii ar fi obligaţi să se autosesizeze sau să sesizeze alte organe de drept în urma materialelor difuzate de presă care conţin informaţii (fapte, declaraţii, afirmaţii) despre crime şi infracţiuni, inclusiv corupţie, protecţionism, conflict de interese.

La fel de importante sunt şi măsurile ce trebuie întreprinse pentru reglementarea ajutoarelor de stat destinate publicaţiilor periodice. Adoptarea unei legislaţii adecvate, în acest sens, ar contribui la susţinerea şi promovarea de către stat a dezvoltării economice a publicaţiilor periodice şi a independenţei editoriale a publicaţiilor periodice, protejării de către autorităţile şi instituţiile publice a concurenţei loiale, combaterii activităţii autorităţilor administraţiei publice de limitare a concurenţei în domeniul presei scrise. Şi nu în ultimă instanţă, se cere adoptarea proiectului de lege privind deetatizarea publicaţiilor periodice.

Centrul pentru Jurnalism Independent  

Asociaţia Presei Independente

Asociaţia Presei Electronice Libere

Centrul Acces Info

Centrul de Investigaţii Jurnalistice

Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova

Comitetul pentru Libertatea Presei

Uniunea Jurnaliştilor din Moldova