You are here

Noua direcție a jurnalismului: colaborarea între cititorii web 2.0

17 September 2014
2959 reads
În fiecare zi avem acces la informaţii care vin din diverse surse: prieteni, colegi de lucru, mass-media. Versiunile electronice ale ziarelor caută permanent cele mai noi actualizări ale știrilor, pe care să le includă pe paginile web. Oricine îşi poate prezenta viziunea proprie în anumite subiecte, aşa încât ne pomenim adesea în adevărate dileme decizionale. Şi totuşi, trebuie să alegem calea corectă de a ne informa. Cum să deosebim știrile veridice de cele manipulatorii?

Ei bine, Internetul ne oferă această posibilitate. În prezent, peste tot în lume apar şi se dezvoltă numeroase website-uri care luptă cu inamicii adevărului. Astfel, apare un nou tip de jurnalism, specific erei digitale.

Paradigma instituţie media - consumator se învecheşte, iar relaţia cititor - cititor devine din ce în ce mai pronunţată. Jurnalismul se bazează tot mai mult pe cooperare, iar știrile pot fi verificate la orice oră. Consumatorul nu este doar un receptor al informaţiei, dar şi un creator, editor, și într-un fel,  chiar jurnalist.

Internetul deschide o nouă oportunitate de a încuraja lupta împotriva informaţiei manipulatorii, aservită guvernelor și intereselor comerciale.
În Ucraina, de exemplu, site-ul de verificare a datelor stopfake.org  a fost lansat pe 2 martie, 2014, de către absolvenţii şi studenţii Şcolii de Jurnalism Mohyla. Aşa cum susţin înşişi, ”comunitatea stopfake.org nu reprezintă şi nu sprijină niciun partid politic sau altă organizaţie”. Principalul scop al site-ului este să verifice datele și să respingă informaţia distorsionată și propaganda rusească. După cum arată un sondaj realizat în decembrie 2013, Internetul are o rată de penetrare de 41,8%, care este în continuă creştere (http://www.internetworldstats.com/europa2.htm). La 12 septembrie 2014, site-ul stopfake.org era urmărit de 36775 utilizatori pe reţeaua de socializare facebook.com.

În SUA, site-ul politifact.com prezintă statistici care pun în contrast declaraţiile politicienilor cu faptele lor. Într-o manieră similară funcţionează şi site-ul africacheck.org. Acesta a  fost lansat de organizaţia non-profit și apolitică Africa Check, în iunie 2012, cu scopul de a îmbunătăţi verificarea datelor și colectarea ştirilor în Africa. Înainte de a fi lansat, Africacheck.org a  câştigat un concurs de inovaţii al International Press Institute, sponsorizat de Google.

În Spania, ţară cu o populaţie de circa 50 de milioane de locuitori, site-ul filtrala.org ajută utilizatorii să aibă acces la diverse versiuni ale știrilor. În Argentina este foarte populară pagina web chequendo.com, iar în Columbia, pentru a urmări erorile din presa naţională poate fi consultată pagina web lasillavacia.com. Putem concluziona că anii următori vor fi critici, din cauza transformării constante a procesului de consum mediatic și a noului profil al cititorilor. Ne putem aştepta la un jurnalism mai bun, în care fiecare parte (producător și consumator) să fie implicată într-un proces de informare corect, obiectiv și care nu se vinde intereselor de partid sau companiilor comerciale.

Notă: Web 2.0 descrie site -­uri web care folosesc tehnologia dincolo de paginile statice ale web site­urilor tradiționale. Termenul a fost popularizat de către Tim O'Reilly la conferința O'Reilly Media Web 2.0 în anul 2004. Un site web 2.0 poate permite utilizatorilor să interacționeze și să colaboreze unii cu alții într-­un dialog social media în calitate de creatori de conținut generat de utilizator într­‐o comunitate virtuală, spre deosebire de site­‐urile unde oamenii sunt limitați la vizionarea pasivă de conținut. Exemple de web 2.0 includ site­‐uri de rețele sociale, bloguri, wiki, folksonomies, site­‐uri de partajare video, găzduire de servicii, aplicații web, și mashup-uri. Acesta este la fel cum inventatorul World Wide Web, Sir Tim Berners-Lee a avut viziunea originală a web-ului ca "un  mediu de colaborare, un loc unde ne­‐am [putea] întâlni, citi și scrie toți", în 1992.

Potrivit susţinătorilor acestui concept, conţinutul paginilor web nu mai este oferit vizitatorilor doar de către mass media, guverne şi companii particulare, ci şi de utilizatorii de Internet, legaţi între ei prin diferite reţele informale, care contribuie la  răspândirea rapidă a informaţiilor pe glob. Oponenţii acestui concept neagă că în spatele web 2.0 ar sta o tehnologie nouă, aceştia susţin că termenul mai curând este utilizat în scopuri publicitare, economice sau chiar pentru a face trafic de influenţă. 

Autor: Ruben Pulido (Spania), voluntar la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
Sursa foto: http://pame95.files.wordpress.com/