Ro
En
Рy
Rita Ruduša: Ideea de a elabora studiul a apărut acum trei ani, în contextul discuțiilor despre influența propagandei ruse. Iar pentru a întreprinde anumite acțiuni în acest sens era necesar să cunoaștem tabloul general al mediei independente. În studiu noi constatăm problemele comune, dar și unele fenomene ce caracterizează fiecare țară în parte. Ne-am referit la țările Parteneriatului Estic, deoarece aceste țări sunt influențate cel mai mult de propaganda rusă. Bineînțeles, scopul nostru a fost să cunoaștem problemele reale, ce anume îi lipsește mediei independente din cele șase țări, inclusiv din R. Moldova, pentru a lucra mai bine în interesele publicului său țintă. De exemplu, cum ar putea să îmbunătățească produsele lor mediatice și să-și planifice activitatea din punct de vedere strategic, cum să opereze cu diverse elemente multimedia în acest scop etc.
M. A.: Ce v-a determinat să analizați doar mediile independente de limba rusă?
R. R.: De fapt, analiza noastră este o continuare a unei alte cercetări, privind stabilirea pluralismului și a echilibrului în spațiul mediatic de limba rusă ("Bringing Plurality and Balance to theRussian Language Media Space"), efectuată anterior cu susținerea Fondului European pentru Democrație. Rezultatele acesteia au arătat că anume mediile de limba rusă au nevoie de o cercetare mai detaliată. De asemenea, aș vrea să accentuez că acesta este doar primul pas, pe viitor intenționăm să studiem situația din toate mediile independente, indiferent de limba de editare.
M. A: Cum ar putea mediile independente de limba rusă din țările PE să diminueze efectele negative ale propagandei ruse?
R. R.: Cel mai important este să investească în personalul de creație, pentru a-i ajuta pe jurnaliști să nu cadă ei înșiși în plasa propagandei și să nu se transforme în difuzori de informație falsă. Pentru aceasta trebuie să dezvolți capacitățile profesionale ale colaboratorilor din redacție, ca ei să atragă atenția la detalii și să verifice minuțios faptele.
Efectele nocive ale propagandei pot fi diminuate și printr-un conținut media de alternativă, care ar prezenta realitatea așa cum este. În centrul jurnalismului trebuie să se afle omul. Atunci când vrem să scriem un material jurnalistic, ar trebui să ne întrebăm: pentru ce scriem? Răspunsul logic este: pentru a face mai bună viața oamenilor și a societății în întregime. Noi nu suntem în jurnalism ca să lucrăm pentru guvernare, ci pentru a aborda probleme ce preocupă omul de rând, concret.
M. A.: Cât de important este să ții cont de destinatarul produselor jurnalistice în strategiile redacționale?
R. R.: Dacă nu știi pentru cine scrii, nu știi la ce rezultate să te aștepți. Fiecare redacție ar trebui să-și pună întrebarea: Pentru cine lucrăm? Din simplu motiv că nu putem lucra pentru toți. Trebuie să cunoaștem destinatarul produsului mediatic pe care îl realizăm, doar atunci contentul nostru va fi relevant pentru el. Și, din acest considerent, este important să deținem informații atât despre numărul sau categoria de persoane care ne urmăresc, cât și astfel de date cum ar fi dispozitivele de unde ne citesc, ce produs media și-ar dori, au sau nu au încredere în noi, cum ar dori ei să comunice cu noi... Jurnalismul este în prezent un proces de interacțiune, publicul se implică foarte activ și noi trebuie să cunoaștem pentru cine lucrăm și cu cine comunicăm.
M. A.: Afirmați că cele șase țări ale PE ar avea probleme comune la capitolul media. Care ar fi ele?
R. R.: Deși, la prima vedere, între cele șase țări nu ar exista prea multe asemănări, din punct de vedere istoric, geografic, politic sau economic, în ceea ce privește libertatea presei noi am punctat un șir de probleme comune.
În primul rând, în toate aceste țări nu există o piață media adevărată, care ar putea susține mediile independente. În lipsa unei astfel de piețe instituțiile de presă au de suferit, deoarece nu au posibilități de a se dezvolta, de a elabora politici de lungă durată. În majoritatea țărilor PE persistă influența politică și oligarhică asupra pieței media și lipsesc alternativele pe piață care ar sprijini instituțiile independente.
O altă problemă ar fi necunoașterea publicului-țintă, din cauza că lipsesc companiile sociologice, care ar putea realiza niște sondaje, pentru a deduce indicatorii calitativi și cantitativi ai audienței, schimbările din preferințele publicului etc..
Și o a treia problemă este pregătirea nesatisfăcătoare a managerilor media pentru a face o planificare strategică.
Desigur, aceste trei mari lacune sunt interdependente, deoarece nu poți face o planificare strategică, dacă activezi pe o piață influențată politic și dacă nu-ți cunoști publicul-țintă.
La capitolul piață este mai complicat să schimbi ceva, în timp ce cunoașterea publicului-țintă nu este o misiune imposibilă. Este simplu să faci și o planificare strategică, pentru că în fiecare dintre cele șase țări există donatori, cu care managerii media ar putea comunica și obține anumite fonduri pe diverse segmente. Important însă este ca donatorii să fie puși la curent cu aceste probleme și cu recomandările experților, pentru a ști în ce mod și la ce nivel se pot implica în susținerea financiară a presei independente. Dacă donatorii vor dispune de mai multă informație despre modalitățile de utilizare a resurselor financiare de către mediile independente, acestea vor avea mai multe posibilități de a fi susținute.
Într-o altă ordine de idei, aș mai evidenția o problemă comună pentru cele șase țări: capacitățile slabe ale jurnaliștilor de a lucra în regim multimedia. Publicul nostru demult ne citește/privește pe aplicațiile de pe telefonul mobil, pe rețelele de socializare, care au devenit sursele lui de legătură cu lumea înconjurătoare. Prin urmare, și noi trebuie să fim acolo unde e publicul larg, în caz contrar nu mai suntem în meniul media utilizat de acesta. Dacă, de exemplu, publicul nostru este pe Facebook și se informează de acolo, ar trebui ca și noi să fim în acea rețea, poate chiar într-un format adecvat platformei respective.
M. A.: Cum ar putea fi utilizate mai eficient resursele donatorilor pentru a spori impactul materialelor jurnalistice?
R. R.: Susținerea materialelor jurnalistice este foarte importantă. Din păcate, jurnalismul de investigație niciodată nu va fi unul profitabil. De aceea permanent va exista necesitatea de a căuta resurse care să susțină un astfel de gen de jurnalism. În același timp, când se oferă granturi pentru realizarea unor astfel de proiecte, ar trebui concomitent să se investească și în modalități care ar spori atractivitatea materialelor jurnalistice. Dacă realizezi un material online, de zeci de mii de semne, dar nu folosești nicio imagine, atunci acesta va fi citit de câteva zeci de persoane. Dar dacă același subiect este prezentat după un alt model: segmentat în mai multe blocuri, completat cu date grafice, cu elemente video la temă – materialul va avea sute de mii de vizualizări.
M. A.: Vă rugăm să vă referiți și la recomandările pe care le face acest studiu...
R. R.: Cercetarea vine cu unele recomandări mai speciale, pentru fiecare țară în parte, și altele de ordin general, pentru toate țările PE. Acestea vor fi oferite ca repere pentru donatori, atunci când vor decide să sprijine anumite medii. Noi le vom promova la toate forumurile la care vom participa și credem că donatorii vor ține cont de recomandările noastre, pentru că, așa cum spuneam mai sus, atunci când vor planifica anumite programe de finanțare, granturi, să se bazeze pe cunoașterea situației reale.
