Ro
En
Рy
Și iar au fost alegeri. Atâtea avem în țară că, te gândești, ar trebui să fim docți. În reflectarea alegerilor, adică, să fim. Că asta-i menirea noastră, a jurnaliștilor. Dar nu suntem. Și nici speranțe nu-s. În schimb, excelăm în agitație electorală or, postata asta-i a concurenților electorali. Le luăm pâinea, iar dânșii, cu certificatul de integritate în buzunar, nu se supără.
Fantastică priveliște, când zidarul face chirurgie, iar chirurgul – zidărie…
7 nedumeriri postelectorale din 77 (pentru toate nu-i spațiu)
Una (nu prima): Legea impune furnizorii locali/regionali de servicii media audiovizuale să organizeze dezbateri electorale cu cei care aspiră la fotoliul de deputat în circumscripțiile uninominale. În municipiul Chișinău au fost/sunt, cel puțin, 11 asemenea circumscripții. „Cel puțin”, pentru că s-au adăugat cele de „la est” și cele de „la vest” de Moldova. În capitală funcționează o multitudine de furnizori locali/regionali. În circumscripțiile uninominale din municipiu a fost înregistrată o multitudine de candidați. Nedumerirea: cum ar putea furnizorii de servicii media din Chișinău să onoreze norma juridică?!
Alta: Toți furnizorii de servicii media audiovizuale, fără excepție, sunt impuși de lege să realizeze dezbateri electorale. Nedumerirea: cam cum e să privești o dezbatere electorală la un furnizor de serviciu media tematic, cum ar fi, bunăoară, Gurinel TV, radio Micul Samaritean, Busuioc TV, etc.?!
A treia: Furnizorii naționali de servicii media, în parlamentare, sunt obligați să acorde gratuit concurenților electorali câte 5 minute la tv și 10 minute la radio; furnizorii publici de servicii media sunt obligați să acorde gratuit concurenților electorali câte 1 minut pe zi pentru publicitate electorală. Nedumeriri: ce-am fi avut în spațiul audiovizual național, dacă toți concurenții electorali – din circumscripția națională și din circumscripțiile uninominale, ar fi cunoscut acest lucru și ar fi solicitat să li se respecte acest drept?!; ce-am fi avut în spațiul audiovizual public, național și regional, dacă toți concurenții electorali ar fi cunoscut și ar fi revendicat acest drept?!
A patra: Concurenții electorali care se consideră lezați în drepturi beneficiază de dreptul la replică, ce trebuie asigurat în cel mai scurt timp posibil, dar „nu mai târziu de penultima zi înainte de ziua alegerilor”. Nedumerire: cum să procedeze un ziar ce apare cu periodicitatea o dată pe săptămână, de exemplu, joi?!
A cincea: În unele circumscripții uninominale din mediul rural, așa cum au fost „desenate”, funcționează, de exemplu, doi furnizori de servicii media audiovizuale (nr.13 – Elita TV și Impuls TV; nr.40 – Media TV și Bas TV); în altele – nu există, în general, surse mass-media (cam o treime din circumscripții). Nedumeriri: să meargă concurenții electorali din aceeași circumscripție la dezbaterile organizate de ambii furnizori?!; cum poate fi informat alegătorul prin intermediul mass-media în circumscripțiile uninominale în care mass-media lipsește?!
A șasea: Tarifele la publicitatea electorală contra-plată nu pot depăși tarifele la publicitatea comercială. Nedumeriri: legea se referă, oare, la un tarif mediu (publicitatea comercială, daca-i plasată în prime time are un tarif, dacă în off time – alt tarif) sau lasă mass-media să stabilească tarife „din pod”?!; cu cât timp până la anunțarea alegerilor poate mass-media să-și revizuiască tarifele?; ce tarif să stabilească furnizorul public național, dacă legea îi interzice să difuzeze publicitate comercială în afara programelor ce reflectă evenimente de interes major, puține pe parcursul unui an calendaristic?!
A șaptea: În spoturile de publicitate electorală „nu pot fi utilizate imagini ce reprezintă cetățeni străini” sau „imaginea unor persoane oficiale străine”. Nedumeriri: asemenea imagini pot fi utilizate în programe audiovizuale, inclusiv în cele de știri?! Dacă radio nu operează cu imagini, poate accepta vocea persoanelor „oficiale străine” în spoturile de publicitate electorală?!; dacă răspunderea „pentru conținutul materialelor electorale publicitare, difuzate sau publicate, o poartă concurentul electoral”, ce înseamnă pentru mass-media „răspundere editorială”?!; dacă un spot de publicitate electorală conține mesaje interzise de lege, trebuie să le accepte mass-media spre difuzare (cât mesajele interzise stau „în sertar”, nu au impact – impactul poate veni odată cu difuzarea)?!
7 întrebări din 77
Prima: În alegeri, și mass-media, și alegătorul, dar, mai ales, concurentul electoral, acceptă derapajele de neacceptat, jocuri politice murdare și, oarecum, le îndreptățesc – e luptă pentru putere, totuși. Dar cine a decretat, a mandatat, a ratificat acest gen de comportament?! De ce, adică, în alegeri, pot fi iertate sau trecute cu vederea nereguli, scorneli, palavre, vorbe de clacă, vorbe strâmbe, etc, etc, de la acei care, ajunși în parlament, trebuie să facă legi drepte și viața noastră – mai bună?!
A doua: În alegeri, la noi, se avântă în luptă politicienii, se războiește mass-media (acea care se războiește) și câștigă politicienii. De fiecare dată. Nu alegătorul și nici mass-media, arată istoria nouă. Dacă mass-media nu câștigă, de ce se războiește?! Câștig ar însemna credibilitatea cetățeanului – spre asta tinde mass-media onestă care dorește să nu dispară ca profesie motivată și legitimată social. Să însemne, oare, câștig un loc în lista de partid?! Să însemne, oare, câștig niște bănuți contra trădării profesiei?!
A treia: Au trecut alegerile, iar mass-media, ieri înregimentată și, deci, înstrăinată de teritoriul ocupațional propriu-zis al mass-media n-a dispărut. Continuă să se considere mass-media și, din răsputeri, încearcă să formeze vreo coaliție de guvernare, trăgând plapuma ba spre un partid, ba spre altul. De ce?!
A patra: După felul în care au acționat mai multe instituții media, și-au developat fidelitatea față de patronii partinici și disprețul față de cetățeanul-alegător. Până când, oare, asemenea abordare a lucrurilor?! Cu ce, oare, a pătimit cetățeanul, mai ales, acel care nu are surse mass-media, din care să aleagă?!
A cincea: Urmăresc mulțime de talk-show-uri post electorale, parte din ele – cu moderatori „imparțiali” (cum o cere legea și deontologia) care țin locul unor protagoniști – analiști politici invitați în platou. Ce rol au protagoniștii, dacă moderatorul îi transformă „în mobilă”, căci știe mai bine ca dânșii ce și cum?! Și de ce protagoniștii acceptă asemenea jocuri ieftine?! Și cum se întâmplă, că moderatorul se consideră moderator și a doua zi?!
A șasea: Mass-media de partid, se știe, este cea mai plicticoasă din câte există, din motiv că, din timp, este cunoscut mesajul pe care-l va transmite. Ca ființe raționale și dornice de nou, suntem în drept să așteptăm de la mass-media lucruri inedite. Cât poate fi multiplicată, oare, o idee veștezită? Să nu știe mass-media de partid cât de plictisitoare este?! Și dacă știe, de ce nu-și schimbă chipiul?
A șaptea: În țară avem multiple instituții formative de jurnaliști, dar niciuna – de agitatori electorali. Cum, oare, se întâmplă că, de fiecare dată, în multele alegeri din Republica Moldova de când există, avem mai mulți jurnaliști-agitatori electorali, decât jurnaliști?!
Constatare post - și preelectorală
Avem nedumeriri și întrebări. Ca de fiecare dată după alegeri.
Mai avem țară, alegeri, concurenți și alegători. Mai avem și mass-media responsabilă, pe măsura alegătorilor responsabili. Din ce citesc, privesc și ascult, toți – mass-media, analiștii, politicienii – îi dau dreptate alegătorului. Așa să fie, oare?! Dacă suntem alegători responsabili, parcă, ar trebui ca responsabilitatea noastră să nu penduleze doar între ce ne spun candidații sau mass-media candidaților și urna de vot. Nici candidații nu se mulțumesc doar cu ce zice mass-media despre dânșii. Mai merg la întâlniri față-n față cu alegătorii (acei care merg), mai bat la ușă, mai atârnă vreun panou (chiar dacă nu întotdeauna cu mesaje inspirate sau cu texte fără greșeli).
Să reținem toți implicații în alegeri: dăm candidaților noștri votul, nu și mintea! Mintea ne trebuie să judecăm ce-au spus să facă și ce fac ai noștri candidați. Ne mai trebuie să judecăm care mass-media ne-a nesocotit, ca s-o lăsăm să se complacă în laudele patronilor și să nu-i mai dăm, neîntors, timpul nostru.
Avem țară și avem alegători. În față – alte alegeri. Noi. Și nu ar trebui să mai dăm cu oiștea în gard.
