Ro
En
Рy07 мая 2019
1932 просмотра
Cum alegem subiectele pentru materialele jurnalistice și cu ce cameră e mai bine să le filmăm ne spune Cristian Delcea, unul dintre fondatorii platformei media Recorder.ro, care a ținut un training, recent, pentru jurnaliștii din Republica Moldova, organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent. L-am invitat la rubrica How to să ne dezvăluie unele secrete ale meseriei, iar acum continuăm să vă prezentăm recomandările sale cu referire la documentarea înainte de a ieși pe teren și munca de editare.
Cum alegem subiectele?
De multe ori subiectele ne aleg pe noi. Sunt subiecte care au o relevanță socială foarte mare, adică nu privesc doar niște comunități restrânse, ci foarte multă lume se regăsește în ceea ce urmează să vadă.
De exemplu, unul dintre cele mai vizionate reportaje din anul trecut și pentru care am luat și un premiu la Superscrieri, cel mai importat concurs de jurnalism în România, este despre inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului. Era vital să fim acolo. Foarte multă lume era interesată de inaugurarea celui mai mare proiect românesc din ultimii ani. A fost un eveniment de importanță foarte mare. Toți românii au vrut să vadă ce a fost acolo.
În subiectele noastre ne gândim întâi de toate la privitor - la omul care va vedea, va citi, va auzi, dacă e vorba de podcast.
Să nu mergi niciodată nedocumentat în teren
Trebuie să fii documentat cu privire la ceea ce vrei să filmezi. Nu poți să mergi acolo așa, tabula rasa – să nu ai nicio informație despre ceea ce urmează să se întâmple. Bineînțeles că nu trebuie să faci neapărat un scenariu, pentru că nu suntem la filme de ficțiune, dar e bine să știi, ca să anticipezi ce ai de filmat. E bine să te documentezi. Sfatul nostru principal e să nu mergi niciodată nedocumentat. Asta te ajută efectiv să faci imagini mai bune. Să știi cum să-ți schimbi obiectivele – să filmezi la o depărtare de 100 de metri sau 15 metri de tine; să știi ce obiectiv să folosești.
E importat să fii cu un pas înaintea evenimentului, să știi ce urmează să faci.
Atenție la detalii!
Care este diferența dintre redacția recorder și televiziune? La o televiziune lucrezi, în primul rând, contra timp, după un anumit șablon. La noi nu este șablon. Asta e principala deosebire. În televiziune când faci o știre de 3 minute, ea va conține un sincron, o ambianță etc. Sunt niște șabloane unde trebuie să torni „marfă”. De multe ori reporterul nu mai vizionează tot ce a filmat și știe că are un sincron și, efectiv, va face știrile de trei minute și le va difuza la tv. La noi e altfel. Noi venim de pe teren și ne uităm la tot ce am filmat. Alegem ce e bun și ce putem folosi. Uneori avem „marfă” de o oră. Alteori de 20 de minute, de 5 minute.
Acordăm foarte mare atenție la detalii, la ceea ce filmăm pe teren. De exemplu, un copil care aleargă printre oameni, o imagine care spune ceva fără să trebuiască să îi împingi tu privitorului informația și unghiul de abordare, pentru ca el să deducă din imagini ce a fost acolo. Fiecare material îl privim ca pe un documentar. Diferența e ca dintr-o știre și un documentar.
Reporter și cameraman - doi în unu
De cele mai dese ori suntem mai mulți pe teren. La materialul despre Catedrala Mântuirii Neamului am fost șapte reporteri. Aici cred că nu doar am concurat cu televiziunile, dar și i-am depășit - nu cred că televiziunile au avut șapte cameramani și șapte reporteri. Noi nu suntem doar cameramani, ci efectiv, reporteri. Niște oameni care țin într-o mână camera și vorbesc cu oamenii, pun întrebări, văd ce se întâmplă. Suntem doi în unul. E mai dificil decât la tv, dar e și mai frumos, pentru că îți faci materialul cum îl vrei tu. Aloci cât de mult timp vrei ca să-ți iasă bine, nu trebuie să-l rogi pe cameraman – filmează-mi asta, hai să mai facem un interviu etc.
Cum alegem camera de filmat potrivită
Noi utilizăm camera de fotografiat NIKON D7200, nu e nici scumpă, nici ieftină, cu care ne descurcăm la momentul acesta. În câțiva ani nu o vom mai putea utiliza. Tehnologiile evoluează rapid și va trebui să migrăm tot timpul către ceva mai bun. Contează foarte mult obiectivul - pentru un reportaj video trebuie să ai obiective cu zoom (abilitatea de a modifica câmpul vizual fără nicio mişcare a camerei). Deci, nu e nevoie de obiective fixe, ele sunt bune pentru fotografii și mai puțin pentru video. Noi filmăm cu camere DSLR (aparatul fotografic reflex), făcute special pentru fotografie. Avantajul lor este că atunci când filmezi obții niște imagini splendide, mult mai profunde decât cu o cameră video de televiziune.
Cum setăm camera
Există pe cameră un indicator care îți arată când sunetul e prea slab sau e prea tare, dar cel mai bine e să ai căști ca să auzi exact ce prinde microfonul.
Când vine vorba de imagine trebuie să știi foarte bine camera, și anume, că la interior ai anumite setări, în exterior alte setări și trebuie să le schimbi foarte repede. Uneori poate să apară soarele după nori și să-ți distrugă imaginea. Trebuie repede să o reglezi. Există și varianta să o pui pe automat, dar nu se recomandă. Dacă vrei să faci ceva frumos trebuie să cunoști bine camera, să o setezi manual.
Asta se învață pe teren.
Cum edităm materialul?
O să aduc exemplul cu materialul despre catedrală. Noi am venit după teren șapte oameni. Fiecare s-a așezat la laptopul lui și a tăiat materialul său, adică, a eliminat imaginile proaste și materialul irelevant. Fiecare s-a trezit că are câte o oră de material. În total 7 ore. Ne mai uităm încă o dată la ele și, cu strângere de inimă, mai eliminăm pentru că nu poți să dai un material de 7 ore. Cumva trebuie să ajungem la două ore. De acolo pornim să construim un schelet. Tu ai filmat femei care plâng, am filmat și eu niște femei care plâng. Hai să le punem la un loc. Tu ai mai filmat niște preoți, alții care aprind lumânări. Cumva trebuie să ordonezi pe categorii tot cei ai filmat și să le pui pe hârtie. Și o să te trezești cu un material de 30 de minute. La televizor ar fi ok un documentar de 30 de minute, dar pe net s-ar putea să fie plictisitor. Începe încă o muncă de rafinare, de renunțare la niște momente.
Motto-ul nostru este – nu vrem să vă plictisim. Nu vrem să plictisim oamenii și ne uităm cu mare atenție dacă are pauze, noi le spunem burți. Materialul nu trebuie să aibă burți și trebuie să fie mai suplu.
Și începe o altă muncă. Să fie 15 minute, dar să fie puternice. Practic, acesta e procesul – tot tăiem din material până ajungem la o formă maximă de dinamism. Apoi începem să adăugăm imagini de ilustrație și să creăm atmosfera.
Pe urmă trebuie să pui subtitrări. Foarte multă lume în România privește video-urile în avion, în metro fără sonor. Pentru noi e important ca filmul să se înțeleagă fără sunet. Apoi te uiți la greșeli. Abia după aceea îl dai la export și începe o altă muncă – ce titlu dăm materialului și cum îl ilustrăm. Din tot materialul acesta trebuie să alegi un cadru care să spună toată povestea și e foarte dificil.
Când ajungi aici poți spune că te apropii de publicare, în sfârșit.
