Ro
En
Рy
director executiv
Asociația Presei Electronice (APEL)
Ce-i scris cu penița...
Teleradio-Moldova (TRM) face reforme profunde, ghidată abil, chiar dibaci, de Consiliul de Supraveghere (CS). Bun început! Mai departe va fi mai rău.
Înainte, din interes profesional, mergeam la ședințele publice ale organului de supraveghere, indiferent cum se numea. N-am înțeles ce supraveghea ș-am încetat să mai merg. Interesul profesional a rămas și încerc să-l ogoi exclusiv cu documentele CS publicate ante și post ședințe publice.
Patru (!) clickuri, răbdare și ajungem la procesul verbal al ședinței din 12.02.2021. Ordine de zi consistentă: „Prezentarea noilor membri ai CS”; „Reliefarea perspectivelor de activitate în cadrul CS de către noii membri pe domenii de competență” și „Diverse”. Sunt prezentați doi membri noi, sunt exprimate speranțe că vor fortifica echipa CS și vor aduce plusvaloare TRM. Noii membri sunt familiarizați cu atribuțiile CS, conform legii, de parcă nu trebuiau să le știe până a fi în CS. Apoi, sunt rugați să spună ce-și propun să facă în CS. Și curg gârlă obiective proaspete-proaspete, novatoare și aproape revoluționare. Pentru economie de rânduri vom enumera două, fixate de procesul pentru posteritate: să informeze populația despre rolul și misiunea televiziunii publice și posibilitatea moldovenilor aflați peste hotarele țării să poată urmări programele televiziunii publice. Ambițioase obiective! Cineva doar trebuie să lumineze populația pentru ce varsă bani în bugetul TRM, deci, și al CS. Cât despre obiectivul al doilea, legea, în art. 33, (2), zice că „nu constituie obiect de activitate a furnizorilor publici de servicii media programele audiovizuale adresate telespectatorilor şi radioascultătorilor din străinătate”. Raționamentu-i simplu: grija trebuie îndreptată în primul rând către acei care contribuie direct la bugetul TRM.
Ședința publică a durat o oră. Și, potrivit legii, pentru o ședință publică, utilă ori inutilă, fiecare membru de rând încasează 10% din salariul lunar al președintelui CS. Faci zece ședințe pe lună și ai un salariu de președinte. CS, însă, nu abuzează. Se limitează la două-trei - probleme-s puține de discutat la asemenea rang.
Privire dintr-o parte
TRM este membră a Uniunii Europene de Radiodifuziune (UER). Anul trecut, trei experți de acolo au venit la TRM s-o ajute să se adapteze la mediul digital. Experții au elaborat un document - Recenzia pregătirii digitale: Teleradio-Moldova - care este pe site-ul TRM. El este mură-n gura CS și a administrației TRM. Oameni dintr-o parte surprind tabloul real al instituției, pun mare accent pe problemele mari și dau recomandări. Pe 15 martie 2021, CS, în ședință publică, a făcut „un schimb de păreri” cu autorii documentului. Despre CS în document scrie: „Consiliul de Supraveghere nu are o agendă clară, ceea ce subminează serios capacitatea de a îndeplini pe deplin rolul de conducător mandatat legal. Activitățile de zi cu zi ale Consiliului nu sunt clar definite. Nu am auzit de inițiative, priorități sau probleme specifice. Consiliul își raportează rolul de a «împuternici» organizația să-și îndeplinească lucrul, aceasta părând să includă multă supraveghere și audit, în loc de acțiuni proactive. De fapt, nu este clar modul în care Consiliul funcționează în comparație cu personalul intern și de conducere. TRM are deja o unitate de audit intern. Aceasta este o utilizare sub-optimă a resurselor și reprezintă o oportunitate serioasă ratată. Consiliul este inactiv în insistența sa asupra cadrelor juridice, financiare și administrative adecvate necesare funcționării și succesului SPA (serviciului public audiovizual – n.n.). Consiliile de conducere au un rol esențial în apărarea SPA împotriva presiunilor politice și ale pieței pe de o parte, și în asigurarea că organizația își îndeplinește atribuțiile serviciului public în cel mai bun potențial și în eficiența economică maximă. Consiliul de conducere ar trebui să aibă cunoștințe profunde despre provocările legislative și financiare operaționale cu care se confruntă organizația, astfel încât să poată acționa pentru a le atenua. Prin urmare, ne-am aștepta ca un consiliu de guvernare să fie în continuu dialog cu părțile interesate cheie politice, sociale și comerciale și să fie gata să valorifice aceste relații. Dacă Consiliul ar avea relații mai proactive cu autoritatea de reglementare, Parlamentul și alte autorități naționale, directorul general ar avea mai mult timp să se concentreze asupra atribuțiilor de conducere critice interne”.
Ce crede CS despre aprecierea asta procesul verbal al ședinței tace, dar spune că au fost abordate și alte probleme, inclusiv cea a spațiilor neutilizate. Experții UER au adus exemple despre cum au procedat alții, dacă au dorit: Armenia a obținut un împrumut, a renovat spațiile și le dă în chirie. Irlanda a vândut o parte din imobile și banii obținuți i-a investit în retehnologizare. Replica administrației n-a întârziat - clădirile nu sunt ale TRM și nu pot fi vândute. Nici replica CS nu s-a lăsat așteptată: impedimentul este lipsa mijloacelor financiare libere, iar investitorii vin cu investiții parțiale. Ce nesuferiți sunt investitorii că nu vin să facă totul în locul nostru! Pe de altă parte, legea zice în art.40 (3): „Furnizorul public naţional de servicii media poate achiziţiona şi înstrăina bunurile imobile cu acordul prealabil al Consiliului de Supraveghere şi cu acceptul fondatorului”. Procedura de înstrăinare este dificilă, dar că-i dificilă nu este scuză pentru irosirea fără nicio noimă, ani în șir, a unor bani publici enormi pe întreținerea unor spații enorme netrebuincioase. De unde să apară „mijloace financiare libere”?! Și, pentru că CS este sensibil la problemele mari, din mers, convine să creeze un grup de inițiativă pentru valorificarea spațiilor.
Cum se fac descoperiri
La următoarea ședință, din 29 martie 2021, în ordinea de zi apare chestiunea „Cu privire la spaţiile nevalorificate din cadrul IP Compania Teleradio-Moldova”. Din procesul verbal aflăm că raportorul, împreună cu încă un membru CS, pe 18 martie, au avut o discuție cu directorul general despre starea lucrurilor în companie, despre publicitatea comercială, situația cu angajații și posibilitatea valorificării spațiilor pasibile de a fi date în chirie; că împreună cu directorul general și alte persoane responsabile au inspectat spațiile folosite, etajele tehnice, dar și cele nefolosite sau aflate în reparație și au constatat următoarele, cităm fidel:
- Imobilele companiei, la etapa proiectării și construcției, aveau prevăzute încăperi/spații/holuri/coridoare ce depășesc cu mult parametrii optimi actuali.
- Există spații subterane ce se află într-o stare nesatisfăcătoare și neatrăgătoare chiriei din partea altor factori.
- Există spații care pot fi valorificate în cazul unor imobile separate.
- Se constată necesitatea optimizării spațiilor de la etajele Casei Radio, pentru a putea fi formate spații optime și compacte pasibile chiriei.
- Există necesitatea formării unui grup instituționalizat din rândul membrilor CS, precum și persoane terțe, ce ar putea fi implicate într-un proces amplu de identificare a eventualelor spații pasibile valorificării.
Cinci descoperiri epocale!
La facultate, la anul întâi, urma să scriem ceva la tema „1 septembrie”. Ajunge rândul să citesc și eu și încep, patetic: „La 1 septembrie se deschid larg ușile în toate școlile din țară...”. Vreau să continui, dar sunt oprit și profesorul se adresează grupei: „Ridicați mâna acei care nu știți că pe 1 septembrie se deschid ușile școlilor”. Nicio mână ridicată. Și zice profesorul: „De ce să scriem ceea ce deja cunoaște toată lumea?!”.
Întreb și eu, retoric: unde să mergem cu așa raport? Oriunde am merge, ne-ar ruga să precizăm: câți metri pătrați nu sunt necesari, de câți ani nu-s necesari, câți bani se duc pe apa sâmbetei pentru întreținerea lor, cât spațiu poate fi renovat și cât costă asta, de cât timp e nevoie, ce soluții vede CS, ce poate și ce nu poate CS, ce economie ar da debarasarea de spații, unde ar merge economiile etc., etc.
Să observăm că ultima „descoperire” din raport militează pentru un grup instituționalizat care să fie implicat într-un proces amplu... de identificare a spațiilor! Nu de soluționare, ci de identificare! „Procesul amplu” poate dura și nu-i exclus să descopere ceea ce toți știu. Păcat de timpul directorului general care are și altceva de făcut decât să spună membrilor CS ceea ce trebuiau să știe până a ajunge în CS.
Am ieșit din URSS. URSS n-a ieșit din noi
Spațiile care sug din buget, dar nu dau nimic sunt mare durere de cap și, personal, nu cred că CS va găsi leacul. Pentru că nu-l caută ori îl caută nu acolo. Dă Doamne să greșesc, dar nu cred, pentru că alte probleme, soluționarea cărora depinde exclusiv de CS și de TRM rămân probleme. Organigrama, bunăoară. Există canalul Radio Moldova Actualități, dar și o mulțime de redacții, fiecare cu șeful ei și cu postata ei. N-ar fi mai ieftin o singură redacție, compactă și dinamică? N-ar fi și mai și una comună, cel puțin, de știri - pentru radio, TV și online? A făcut cineva calcule? Dacă există canalul Radio Moldova Tineret, de ce există și redacția tineret? Dacă Radio Copii urma să apară, online, încă în 2014-1015, de ce nici azi nu este? N-ar costa mai puțin? Și, de fapt, cine, în afară de serviciul financiar are treabă cu banii? Știu șefii de subdiviziuni câți bani au? Raportează cum îi cheltuiesc? Pot face economii? Pot utiliza economiile în alte scopuri ale departamentului, redacției etc., sau pentru un pix trebuie să scrii demersuri la toți șefii din TRM? Dacă fiecare unitate structurală nu-și gestionează banii, de unde să apară dorința de a economisi?!
Demult, când partidul-stat proclamase lupta cu beția, am mers într-un sat să fac un reportaj de la prima nuntă fără alcool. În sat m-a luat „în primire” directorul Casei de Cultură. Când l-am rugat să mi-o arate, mi-a spus că-i în plan de vreo trei ani, dar nu știe când va începe construcția. Casă de Cultură nu era, dar director plătit de 3 ani – era. TRM de 3 ani nu mai are publicitate comercială, dar departament - are. Posibil, TRM așteaptă ca parlamentul să schimbe legea, că CS insistă pe acest subiect. Dar cum rămâne cu concurența loială? De ce TRM trebuie să aibă bani și din buget, și din publicitate, iar celelalte radiouri și televiziuni - doar din publicitate? Ce-i prioritar pentru TRM, publicitatea sau conținuturile pentru public? Dacă înainte TRM dădea publicitate, huzurea și nu plângea, ca și azi, că n-are bani? CS, dacă s-ar documenta câți bani făcea atunci TRM în comparație cu televiziunile private comparabile ca rating, i-ar trece pofta să-și facă de lucru unde nu e de lucru. Poate, mai utilă ar fi discuția dacă TRM trebuie sau nu să gestioneze colective artistice. Experții UER, în documentul amintit, constatau: „Aceasta este o povară financiară uriașă”, aflând că din 730 de angajați 120 sunt muzicieni și ascultând nedumeriți tânguielile despre lipsa banilor.
Rapoartele de activitate afirmă că și CS, și TRM își fac munca așa cum cere legea. Oare? Să luăm lucruri elementare, dar esențiale. Iată viziunea companiei, definită și în Caietul de sarcini, aprobat anual de CS: „Compania este radiodifuzor public naţional, care oferă produse audiovizuale şi multimedia de diverse genuri pentru diferite categorii de public”. CS, până a aproba așa ceva, nu s-a împiedicat în fraza asta? Chiar nu a avut obiecții? În primul rând, „radiodifuzorul”, de aproape 3 ani, e furnizor de servicii, liniare și neliniare. Serviciile neliniare pot fi furnizate, nu și difuzate. De aceea e bine să scriem pe borcanul cu sare „sare” și nu altceva. Mai departe: prin ce se deosebește viziunea furnizorului public național de viziunea celui mai mic furnizor privat din cel mai mic sat? Doar prin faptul că-i furnizor public național, în rest, oferta este identică. Produsele audiovizuale pentru diferite categorii de public încă nu te fac furnizor public. În niciun fel. Asemenea viziune echivalează cu lipsă de viziune sau cu viziune eronată. Și CS aprobă.
Dar fără viziune unde ajungi?! Cum să ajungi undeva, dacă nu știi unde?! Viziunea indică exact încotro te îndrepți. Viziunea TRM, aprobată de CS, e tare comodă – pui în ofertă orice nimerește și va fi considerat că-i pentru o anumită categorie de public. Dar e și tare incomodă, pentru că te întrebi: pentru care anume categorii sunt produsele audiovizuale și, dacă se va găsi vreun răspuns, întrebările nu dispar: De ce anume pentru aceste categorii? De ce nu sunt și pentru categoria iubitorilor de răsărită prăjită sau iubitorilor de înjurături? Acestea doar tot constituie „diferite categorii de public”. Atare întrebări sunt legitime atâta timp cât TRM nu indică exact publicul-țintă la care se orientează. Publicul, dacă nu înseamnă o masă gri și abstractă de oameni, merită altă atitudine. Publicul sunt oameni foarte concreți, cu bugete concrete, din care dau și pentru TRM.
Caietul de sarcini e documentul de bază și dacă CS trece atât de ușor peste erori grave din el, ce supraveghează? De exemplu, în 2021, TV Moldova 2 își pune sarcina să promoveze ecologia informației, pentru că programele televizate „trebuie să asigure coeziune socială, unitate de valori și creștere spirituală”. CS, aprobând sarcina, urma să trimită în vacanță Legislativul, Guvernul, Președinția, biserica și toate celelalte instituții sociale, dacă unitatea de valori, creșterea spirituală și coeziunea socială oricum e sarcina exclusivă a programelor televizate. Să fim exacți - acestea de la urmă doar pot contribui la asigurare, nu și asigură. La ce bun sarcini de nedus nicicum în spate?!
Caietul de sarcini conține și cuvinte drepte, de exemplu: „Activitatea furnizorului public național de servicii media va fi organizată conform atribuţiilor și misiunii ce îi revin din legislație”. Altfel spus, lipsa viziunii sau viziunea greșită înseamnă pentru CS și TRM conformitate în raport cu legea. Altă afirmație - că instituția realizează în practică principiul „asigurarea accesului universal al populației la o diversitate de servicii media audiovizuale”. Cât preț se pune pe așa cuvinte, dacă în capitolul III al aceluiași Caiet de sarcini, intitulat „Cheltuieli care nu au acoperire financiară”, se regăsesc și cele pentru achitarea serviciilor de arendă a multiplexului digital pentru canalul Moldova 2? Cum, adică, „realizează în practică principiul”, dar nu planifică bani pentru a asigura acces universal? Moldova 2 lucrează ca să nu-l poată privi lumea în multiplexul digital? Unde-i, totuși, logica lucrurilor? De ce CS aprobă cu atâta ușurință un așa Caiet de sarcini? De ce, în general, Caietul include activități fără acoperire financiară? Din 2019 se cunoaște exact ce buget va avea TRM anual. De ce nu este planificată activitatea conform bugetului real? De ce să planificăm casă mare, pe hârtie, dacă bani, în realitate, ajung pentru bordei? Probabil, ca să avem răspuns gata, comod. Dar la ce ne ajută comoditatea asta?!
Inițiative. Diferite
Într-o ședință, CS a decis să scrie la Parlament un demers, ca raportul anual să fie prezentat la CA nu până pe 1 februarie, ci până pe 1 martie, că-s necesare două luni de trudă. Între timp, același CS dispune ca managerii TRM să-i prezinte lunar rapoarte de activitate. Adică să scrii raportul anual într-o lună nu-i chip, dar să bâțâi numeroșii manageri cu dări de seamă lunare e tocmai ce trebuie. Și ce să facă CS cu 30-40 de rapoarte pe lună? Și dacă fiecare raport are o sută de pagini, le va citi pe toate? Și dacă da, ce va urma? La ce decizii să ne așteptăm? Rămâne doar să ghicim, din prima, că ce cred managerii - știm.
Cu raportul anual este o soluție mai bună decât demersuri la Parlament: Caietul de sarcini să aibă trei coloane. În prima – ce-i planificat, a doua – cât costă, a treia - „îndeplinit” sau „neîndeplinit”. Dacă sunt devieri de costuri la „îndeplinit” – explicații oneste de rigoare, ca și-n cazul „neîndeplinit”. Tabloul va putea fi desenat lejer într-o lună și va fi clar și CS, și TRM, și publicului. Doar claritatea deplină poate face din Caietul de sarcini instrument de control public, cum zice legea.
Și cum CS se ocupă de toate, o sugestie: să desfășoare între angajații companiei o anchetă, neapărat anonimă, cu două întrebări. Prima: Trebuie sau nu trebuie CS la TRM? Și a doua: Ce credeți despre CS? Din rațiuni creștine, la întrebarea a doua să se permită a nu răspunde neapărat. De unde vine sugestia? În vară, la TRM a fost desfășurată o anchetă – „Barometrul de satisfacție al salariaților TRM”. Lucru de salutat, dar au lipsit întrebări referitoare la CS. Au răspuns 46 de manageri, inclusiv 31 din eșalonul superior și 93 de oameni, personal de creație și de specialitate. Cei mai satisfăcuți, zice „Barometrul”, sunt managerii superiori, că-i vorba de condiții de muncă, de salariu sau de creștere profesională. În același rând, jumătate dintre respondenți nu sunt informați despre cele mai importante obiective ale companiei, iar 1/3 nu au obiective individuale setate, stabilite de către manager. Datele șoptesc ceva membrilor CS?
Închei cu-nceputul. Am încercat, din documentele CS, să înțeleg ce supraveghează CS. Nu mi-a reușit. Poate-i reușește răbdătorului cititor de aceste rânduri…
