You are here

Când poate fi citat jurnalistul în calitate de martor, în cadrul unui proces penal?

29 June 2018
1912 reads
Întrebare: Procuratura m-a citat în calitate de martor după ce am publicat un articol. Cum să procedez în acest caz?

Răspuns: Legislatorul a prevăzut o listă de persoane, care nu pot fi audiate în calitate de martor, în anumite circumstanțe. Printre acestea se regăsesc și jurnaliștii.
Alineatul (3) punctul 5) al art. 90 din Codul de procedură penală menționează că nu poate fi citat şi ascultat ca martor jurnalistul pentru a preciza persoana care i-a prezentat informaţia cu condiţia de a nu-i divulga numele, cu excepţia cazului în care persoana benevol doreşte să depună mărturii.

Jurnalistul poate fi însă citat şi ascultat ca martor numai în cazul când această informaţie este absolut necesară pentru prevenirea sau descoperirea infracţiunilor deosebit de grave sau excepţional de grave.

Specificăm că deosebit de grave se consideră infracţiunile săvârşite cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 12 ani. Excepţional de grave se consideră infracţiunile săvârşite cu intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă. (Art. 16 alin (5) și (6) Cod penal).

Articolul 90 (alineat 7) din Codul de procedură penală stabilește că martorul are următoarele drepturi:

  • să ştie în legătură cu care cauză este citat;
  • să înainteze cereri;
  • să fie informat despre toate măsurile de protecţie disponibile, conform prevederilor prezentului cod şi ale Legii privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal;
  • să fie informat despre posibilitatea audierii, prin intermediul unei teleconferinţe cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut;
  • să refuze de a face declaraţii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă sau date dacă acestea pot fi folosite ca probe care mărturisesc împotriva sa sau a rudelor sale apropiate;
  •  să facă declaraţii în limba maternă sau în altă limbă pe care o posedă;
  • să ia cunoştinţă de declaraţiile sale înregistrate, să ceară corectarea sau completarea declaraţiilor sale;
  • la participarea în acţiuni procesuale din cadrul urmăririi penale să fie asistat de un apărător ales de el ca reprezentant;
  • să ceară compensarea cheltuielilor suportate în cauza penală şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei etc.
Menționăm și obligațiile martorului, care sunt prevăzute de același articol:
  • să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei pentru a face declaraţii şi a participa la acţiuni procesuale;
  • să facă declaraţii veridice, să comunice tot ce ştie în legătură cu cauza respectivă şi să răspundă la întrebările puse, să confirme, prin semnătură, exactitatea declaraţiilor sale incluse în procesul-verbal al acţiunii procesuale sau anexate la acesta;
  • să prezinte, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă;
  • să accepte, la cererea organului de urmărire penală, examinarea corporală; etc.
Atragem atenția că, în cazul în care martorul nu se prezintă la acţiunea procesuală fără motive întemeiate, organul de urmărire penală sau instanţa are dreptul să ordone aducerea lui silită. Martorul care refuză sau se eschivează de a face declaraţii poartă răspundere conform art.313 din Codul penal, iar martorul care face declaraţii mincinoase cu bună ştiinţă – conform art. 312 din Codul penal. Rudele apropiate, precum soţul, soţia, logodnicul, logodnica, concubinul, concubina bănuitului, învinuitului, inculpatului, nu sunt obligate să facă declaraţii împotriva acestuia. Organul de urmărire penală sau instanţa este obligată să aducă aceasta la cunoştinţă persoanelor respective sub semnătură.

Totodată, nicio persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor sale sau ale rudelor sale apropiate.