Cine este în drept să-i ceară jurnalistului să-și divulge sursele?

Întrebare: Am publicat un material, iar peste câteva mi s-a solicitat, din partea unei instituții de stat, să divulg sursele care mi-au oferit informația ce a stat la baza articolului. Din câte știu, noi, jurnaliștii, avem dreptul să ne protejăm sursele. Dar ce spune legea?

Răspuns: Caracterul confidenţial al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de ştiri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat prin lege. Astfel, Codul audiovizualului, în articolul 14, stabilește că orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să identifice sursa informaţiilor obţinute în legătură directă cu activitatea sa profesională.

Dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele de judecată numai dacă este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau ordinii publice, precum şi pentru soluţionarea cauzei în instanţă de  judecată, atunci când nu există sau au fost epuizate măsurile de alternativă la divulgare cu efect similar precum și interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării.

De asemenea, Legea presei, în articolul 18, menționează că publicaţiile periodice şi agenţiile de presă nu sunt în drept să divulge sursa de informaţie sau pseudonimul autorului, fără consimţământul lor. Acestea pot fi divulgate doar în cazul în care materialul difuzat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii şi doar la decizia instanţei de judecată.

Legiuitorul a prevăzut și în conținutul articolului 13 din Legea cu privire la libertatea de exprimare că persoana care a distribuit publicului informaţia obţinută din surse confidenţiale nu poate fi obligată să dezvăluie identitatea sursei în cadrul unui proces civil sau contravenţional.
Doar în cadrul unui proces penal organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în condiţiile legii, pot obliga jurnalistul să divulge sursa de informare dacă sunt întrunite cumulativ trei condiţii:

Reiterăm că deosebit de grave se consideră infracţiunile săvârşite cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 12 ani. Excepţional de grave se consideră infracţiunile săvârşite cu intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă. (Art. 16 alin (5) și (6) Cod penal).