Stereotipurile blochează comunicarea armonioasă în societate

 - Discursul de ură în presă - cum îl combatem pentru a contribui la dezvoltarea unei comunicări eficiente, corecte și oneste?
 
- Presa reflectă mentalitatea unei societăți, iar cu aceasta și toate stereotipurile sau manifestările negative îndreptate împotriva unui grup vulnerabil de persoane. Deși consecințele nefaste de ordin economic din partea clasei politice sau a unui grup restrâns de persoane influente se resimt mult mai puternic asupra sărăciei și condițiilor de viață a fiecărui cetățean, o atitudine atât de ostilă față de ei nu veți observa cum se întâmplă în cazul unui grup neprotejat. Este mai ușor să ridici bâta asupra unui om neinfluent și chiar vulnerabil, decât împotriva unui om înstărit și corupt. 
 
Sunt bine cunoscute cazurile de ură parvenite de la unii lideri politici. Vladimir Voronin, de exemplu, l-a insultat pe un cetățean moldovean de culoare, iar Renato Usatâi a provocat prin propriile comentarii rasismul împotriva etnicilor romi. La fel, și comentariile episcopului de Bălți și Fălești, Marchel, împotriva homosexualilor, care, în opinia sa, ar fi cu toții infectați cu HIV. Aceștia știu să utilizeze instituțiile media destul de abil ca să-și lustruiască imaginea în fața unui public, foarte ușor manipulat în acest sens. Pe de altă parte, mass-media nu ia de obicei atitudine, nu-i sancţionează pe respectivii promotori ai rasismului prin întrebări incomode și, într-un fel, nu ia apărarea victimelor vizate şi un cere socoteală pentru mesajele denigratoare.
 
Pentru a stopa astfel de manifestări în mass-media, jurnaliștii ar trebui să fie atenţi la expresiile utilizate - nu ”țigani”, dar etnici romi, nu ”persoane invalide”, dar cu nevoi speciale, nu ”negru”, dar de culoare etc. Mai mult ca atât, dacă aceste categorii de persoane vor mai fi prezentate în buletinele de știri și emisiuni prin reprezentanţi de valoare, atunci și cititorii și-ar schimba viziunile despre categoriile respective de cătăţeni.         
 

- Ce alimentează, de fapt, discursul de ură? Din ce cauză apare și cum se manifestă?
 
- Societatea moldovenească rămâne în continuare conservatoare și intolerantă la tot ceea ce este străin și necaracteristic pentru o țară unde tradițiile ortodoxe sunt prioritare valorilor universal-spirituale. Deși Legea cu privire la asigurarea egalității funcţionează în Moldova al doilea an, mentalitatea, că toți trebuie să fie la fel se schimbă mai greu. Multe țări cu tradiții similare au avut nevoie de cel puțin zece ani ca să accepte diversitatea ca pe o valoare. Mă refer la Ţările Baltice și România, unde o astfel de lege a dat rezultate bune, dar a reeducat societatea într-un timp destul de îndelungat.

Injuriile des întâlnite în adresa etnicilor romi sau evreilor sunt alimentate de câteva decenii sau chiar de sute de ani. Împotriva lor au fost organizate masacre în masă, Holocaustul. Astfel de exemple promovate de liderii politici ai acelor vremuri sunt perpetuate într-o formă mai voalată, prin injurii sau nedorința de a accepta aceste etnii în familie, comunitate sau la locul de muncă.

Un nou val de ură este în prezent manifestat de liderii religioși împotriva homosexualilor, care, potrivit lor, ar trebui să se conformeze regulilor și obiceiurilor tradiționale în viața de familie perindate de mii de ani. De fapt, pe acești exponenți ai societății nu îi interesează decât uniformizarea populației, pentru a controla mai eficient mentalitatea maselor supuse, iar isteria lor demonstrează că au intrat în spațiul de disconfort psihologic când ești nevoit să pierzi puterea pe care ai deținut-o de multe secole.          

- Care sunt criteriile după care depistați în mass-media o discriminare?
 
- De cele mai dese ori, jurnaliștii perpetuează stereotipurile despre persoanele cu dizabilități, precum că ar fi neputincioase și prezintă aceste grupuri de oameni în diverse articole mai mult într-o lumină defavorabilă, decât demnă pentru ceea ce realizează, cunosc și aspiră.   

Nici romii nu se bucură de o atitudine mai tolerantă din partea jurnaliștilor, mai ales atunci când citim titluri de genul: ”Un tânăr de etnie romă este cercetat penal din cauza drogurilor”, sau ”Un bărbat rom a fost găsit vinovat de trafic de ființe umane”, pe când statisticile arată că aceștia ar fi implicați în astfel de incidente în mărime de 30%. Aceste mesaje au menirea să marginalizeze în continuare o categorie de oameni care riscă să nu mai aibă vreun rol în această societate și astfel, i-ar împinge și mai mult spre lumea interlopă, pentru că doar pe această cale ar putea supraviețui.  

Se mai întâmplă să citesc deseori pe unele portaluri titluri proaste în adresa comunității LGBT, când promovează aceleași mesaje homofobe citate de liderii religioși, sau când nu este solicitată opinia reprezentanților acestei comunități, când sunt insultați sau când sunt expuse prea multe opinii că gay-ii nu ar trebui să iasă să protesteze în stradă.

De fapt, profesionalismul scăzut al instituțiilor media cu privire la încălcarea drepturilor omului nu doar că educă societatea într-o manieră intolerantă, dar accentuează sau instigă și mai mult la ură față de diverse minorități, care fără sprijinul întregii societăți, vor continua să trăiască izolat, neapreciați și neînțeleși de majoritatea oamenilor.   

- În ce cazuri victimele discriminării media Vă solicită cel mai des ajutorul?
 
- Am reușit să devin nu doar o jurnalistă care promovează valorile egalității și toleranței față de diversitate, dar și un bun prieten de încredere al minorităților care se consideră discriminate. Această proprie realizare am obținut-o în timp, datorită consecvenței și rolului pe care mi l-am asumat. Atunci când o persoană îmi comunică istoria sa prin care i se refuză servicii medicale de calitate, servicii obișnuite de transport, posibilitatea de a intra și a se distra ca ceilalți într-un restaurant sau club de noapte, mă întreb ce stă la baza acestor refuzuri? Singura explicație pe care o găsesc este că atitudinea noastră față de viață determină până la urmă atitudinea vieții față de noi înșine. Un filosof grec spunea că fericirea vieții noastre depinde de calitatea gândurilor noastre. Nivelul de acceptare a diversității din societatea noastră mă determină să cred că suntem încă o societate nefericită. Și asta pentru că nu toți au aceleași drepturi să se bucure de o bună companie cu prietenii într-un local, sau nu toți sunt pregătiți să-și împărtășească bucuria că are o prietenă gay sau lesbiană, sau că unii mai trebuie să-și ascundă identitatea religioasă sau cea etnică.
 
Cel mai mult m-a intrigat faptul că femeile cu dizabilități nu pot merge la consultația medicului doar pentru că unele cabinete ginecologice nu sunt adaptate, sau că un tânăr trebuie să învețe acasă pentru că părinții lui nu au timp să îl aducă la școală sau nu reușește să susțină examenele de BAC doar pentru că a fost vizitat de profesor o singură dată în săptămână. Mai sunt și situații în care etnicii romi așteaptă de câțiva ani un proces de judecată prin care își cer dreptatea, fiindu-le refuzat un loc de muncă, iar în unele localități grupurile minoritare religioase nu pot să se roage pentru că primăria le refuză să construiască un lăcaș de rugăciuni.

- Ce sancțiuni riscă reprezentanții media pentru difuzarea unui discurs de ură, prezentarea persoanei într-un context negativ, discriminatoriu?
 
- Realitatea din ţara noastră, privind sancționarea instituțiilor media care au promovat discursurile de ură, arată că astfel de pedepse pot ajunge la amenzi de cel puțin 5000 de lei. Dacă e să ne aducem aminte, doar pentru faptul că proprietarul portalului online privesc.eu nu a moderat comentariile care au dus la instigare de ură împotriva comunității LGBT, aceștia au achitat suma respectivă pentru despăgubiri morale.

La fel și lista neagră a persoanelor care promovează homosexualitatea, alcătuită de o persoană religioasă și publicată pe portalurile online ca una denigratoare, a fost contestată în instanța de judecată. Una dintre persoanele vizate am fost și eu, pentru care am cerut 5000 de lei pentru despăgubiri morale, iar Curtea de Apel a admis cererea celor vizați.

- Ce resurse utile le recomandați jurnaliștilor să consulte atunci când abordează tematica antidiscriminare?
 
- Sursele din care mă inspir şi le+aş putea recomanda sunt rapoartele Centrului de Informare în domeniul Drepturilor Omului, care analizează cum instituțiile statului respectă recomandările statelor membre ONU privind drepturile omului; majoritatea studiilor publicate de ONG-urile care apără drepturile femeilor, a romilor; Promo-Lex; Centrul de Resurse Juridice, deciziile Consiliului pentru prevenirea și combatereea discriminării și asigurarea egalității, portalul de resurse pentru comunitatea LGBT și multe alte pagini ale organizațiilor care protejează drepturile omului.