Ro
En
Рy
Potrivit unor date apărute pe Internet, cererea la produsele media apărute pe hârtie a scăzut continuu în ultimul deceniu. În SUA, din anul 2000 până în 2012 acest indicator s-a redus cu 62 procente, în Europa Occidentală – cu 26 procente. Dacă facem o comparație cu reducerea vânzărilor de reclamă în presa scrisă, atunci cifrele sunt foarte asemătoare: în America de Nord, în aceeași perioadă acestea au înregistrat o scădere de 60 procente. Și nu ar trebui să credem că fenomenul respectiv vizează doar țările dezvoltate. E o tendință generală, în plan mondial cererea la produsele presei scrise a scăzut cu 23 procente. Ce-i drept, fac excepție unele țări din Asia (India și China) sau din Africa, unde încă se mai înregistrează o creștere a vânzărilor publicațiilor scrise, dar aceasta este o consecință a procesului de alfabetizare a populației, aflat în asensiune, precum și a gradului redus de pătrundere a Internetului în anumite țări.
Conform organizației Pew Research Center, numărul americanilor care citesc ziare pe format de hârtie s-a redus în ultimii zece ani de la 41 procente până la 23 procente.
Încă în anul 2011 părea să nu mai șocheze pe nimeni decizia uneia dintre cele mai mari case de edituri europene, The Guardian, de a închide linia tipografică și a trece complet la varianta online. ”Viitorul oricărui ziar, așa sau altfel, apartine formatelor digitale”, declara atunci redactorul-șef al The Guardian, Alan Rusbridger. Peste un an, a decis să facă același pas și săptămânalul american Newsweek. Fiind una dintre cele mai vechi publicații din lume, după 80 de ani de apariție revista s-a dezis definitiv de versiunea scrisă, din cauza peirderilor de milioane pe care le avea, și în 2013 a trecut la online. Cu un an mai devreme, în noiembrie 2012, anunța despre falimentul său și cotidianul german foarte popular Frankfurter Rundschau. Tot în 2012, în decembrie, a fost închis pe motive de nerentabilitate Financial Times Deutschland. Un sondaj efectuat printre tinerii din Germania (18-19 ani) a arătat că doar 1% dintre ei consideră ziarul pe hârtie drept sursă prioritară de informare.
În Franța e o situație asemănătoare. În ultimii zece ani tirajul unuia dintre cele mai citite ziare din țară, Liberation, s-a redus cu mai bine de 25%. Al doilea, după popularitate, ziar de afaceri din Paris, La Tribune, a renunțat complet la versiunea sa pe hârtie încă la începutul anului 2012, transformand-se in revistă. Pentru a evita falimentul uneia dintre cele mai mari publicații cotidiene din țară - Le Monde – a fost nevoie să fie schimbată administrația. Din cauza pierderilor, un alt ziar, France Soir nu a putut fi salvat de faliment nici prin schimbarea administrației!
Colegii polonezi, care editează săptămânale regionale, ne-au povestit cu ocazia unui training organizat în anul 2014 în R. Moldova, că presa locală din Polonia se află în stare de criză – tirajele și veniturile din reclamă ale publicațiilor sunt în scădere, iar veniturile acumulate de site-urile lor nu acoperă pierderile pe care le creează editarea versiunii scrise a publicațiilor lor. Acest viitor colegii noștri îl vedea în ceață.
În anul 2012, împreună cu câțiva colegi de la API (Asociația Presei Independente) am participat la congresul general ucrainean al gazetarilor, unde domnea aceeași stare de pesimism, tirajele ziarelor ucrainene începuseră să cadă brusc în urma crizei din 2009, la fel și veniturile din reclamă ale publicațiilor. Despre aceeași situație povesteau și jurnaliștii din Rusia invitați la congres. În anul următor, 2013, congresul din Ucraina nu se mai numea al gazetarilor, ci al lucrătorilor din media, iar în locul problemelor și a ideilor presei scrise s-a discutat despre dezvoltarea mijloacelor de informare în masă din Internet. E adevărat că starea de spirit a participanților era mult mai optimistă, aproape nimeni nu mai amintea despre închiderea publicațiilor lor. Referitor la editarea ziarelor și revistelor pe hârtie ei deja vorbeau ca despre o posibilitate în plus de a-și expune contentul, concomitent cu amplasarea acestuia în Internet – pentru computere, plașete și smartfoane. Îți puteai crea impresia că editorii ucraineni fie învațaseră să câștige bine prin intermediul Internetului, fie aveau increderea că vor putea câștiga în viitorul apropiat bani din Internet.
Dar în afara problemelor generale, cum ar fi cea a presei pe hârtie, în opinia mea la noi mai există și anumite probleme strict moldovenești, care nu sunt neapărat legate de dezvoltarea Internetului și a noilor tehnologii. În continuare vom încerca să le punctăm.
* Moldova este o țară mică și nici nu putem visa la tiraje grandioase ale ziarelor și revistelor, din această cauză si costul ziarelor și revistelor este mai mare, deoarece cheltuielile pentru materialele de producție la noi sunt aceleași, dacă nu chiar mai mari ca în alte țări.
* Totodată, prețul de vânzare a produselor editoriale, ziare și reviste, în R. Moldova este mult mai mic decât în Europa, unde un ziar poate să coste de la 50 de cenți până la 2 euro. La noi încă, din caza capacității reduse de cumpărare populatiai nu-și poate permite să dea pentru un ziar nici 4-5-6 lei. Oamenii se informează preponderent din surse gratuite: generația în vârstă - de la radio și televizor, cea tânără – de la computer, plansete, smarfoane.
* Cititorii noștri citesc în principiu în două limbi – română și rusă, ceea ce de asemenea influențează negativ asupra tirajelor ziarelor și revistelor. Avem și câteva publicații bilingve - (”Ungiul” la Ungheni, ”Observatorul de nord” la Soroca), la fel, dispune de o versiune în limba rusă ”Ziarul de Garda” și alte publicații, dar aceasta nu reduce costul produselor, pentru că într-un final, cheltuielile sunt cam aceleasi ca în cazul a două ziare diferite, poți să economisești doar din contul întreținerii oficiului și salariilor jurnaliștilor, din contul traducerii materialelor. Un fenomen interesant este și acela că majoritatea cetățenilor vorbitori de limba română, în special cei de vârstă medie sau înaintată sunt și cititori de limba rusă, iar cititorii de limba română de câteva ori mai puțini. Prin aceasta se explică faptul că tirajele unor ziare centrale străine (”КП в Молдове”, ”АиФ”, ”Антенна”) sunt cu mult mai mari decât tirajele unor ziare centrale de limba română autohtone – ”Timpul”, ”Jurnal de Chisinau” și altele.
* O bună parte a cititorilor potențiali au părăsit țara, unii au emigrat pentru totdeauna, alții muncesc în Rusia sau în Occident. Iar printre cei plecați un număr impunător îl constituie cetățenii activi din punct de vedere social, preocupați de viața țării și a localităților de baștină. Am putea spune că anume ei sunt cititorii de ziare culți de la sate, pe care i-am pierdut.
* Reducerea tirajelor unor publicații orășenești a fost generată, în opinia mea, și de către migrația internă a populației. Locul celor plecați peste hotare din orașe îl iau oamenii de la sate, unde cultura cititului ziarelor și revistelor este mai mică decât la orașe.
* Economia slab dezvoltată, care conduce la o piață a reclamei slab dezvoltate. Reducerea bugetelor obținute din reclamă ale ziarelor și revistelor le pune pe acestea în situația de a ridica prețurile la produsele lor, fapt care conduce în ultimă instanță la reducerea tirajelor, auditoriului, iar în ultimă instanță – la reducerea veniturilor. La nerentabilitatea afacerilor gazetărești în ultimul timp a condus nu doar înrăutățirea indicatorilor economici ai țării, din cauza embargourilor impuse în ultimii doi ani, dar și devalorizarea bruscă a valutei naționale în februarie 2015. Întrucât hârtia și alte materiale necesare pentru ziar și tipografie sunt procurate în euro și dolari, acest fapt nu putea să nu se reflecte în costul presei scrise. Astfel, în anul 2014, unele publicații centrale și locale au majorat cu 1-2 lei prețurile la vânzările cu amănuntul. Economia în permanentă recesiune a lovit și în furnizorii de reclamă pentru presa scrisă, o parte dintre care dispar din paginile ziarelor și revistelor în perioadele de iarnă sau de vară, o altă parte – pentru totdeauna. Din cauza instabilității de pe piața valutară noi am pierdut unul dintre cei mai buni furnizori, care ne asigurase cu reclamă timp de 10 ani, iar un alt furnizor și-a redus în jumătate volumul de reclamă în perioada de iarnă a anului.
* Atât autoritățile centrale, cât și cele locale nu susțin presa pe hârtie, nici prin anumite subsidii sau granturi, nici prin acordarea unor privilegii producătorilor locali, sau prin protejarea pieței locale de produsele de import. Din păcate, reprezentanții puterii adesea tratează presa scrisă ca pe un instrument propagandistic, bun de folosit în campanii electorale. De aceea, o parte a presei scrise de la noi se află în serviciul unor sau altor politicieni sau chiar aparține acestora. Politicienii și actuala putere nu sunt interesați în dezvoltarea unei prese independente, pe principiile profesionalismului, probabil neînțelegând că presa independetă stă la baza societății democratice. În acest sens, apar tot mai multe îndoieli că ei și-ar dori cu adevărat să construiască un stat democratic.
* Cu toate că mulți dintre cititorii publicației noastre deja se informează mai mult de pe Internet sau îi vor acorda prioritate acestuia în viitor, preferând să ne citească online, aș pune acest pericol deocamdată pe ultimul loc în comparație cu altele. Pentru că în R. Moldova, deși, comparativ, dispunem de Internet de mare viteză (locul 17 în lume, potrivit rezultatelor din 2014), accesul la Internet înregistrează un nivel redus (44% în 2014), fapt care apără presa scrisă de concurenții virtuali, în special, în localitățile rurale. Dar și ritmurile de dezvoltare a businessului din domeniul tehnologiilor informaționale la noi depășesc ritmurile de dezvoltare a celorlalte direcții ale businessului., de aceea susținătorii presei scrise ar trebuie să fie totuși în gardă și să se străduiască să implementeze noi tehnologii de publicare și vânzare a informației. Să nu uităm că asemenea particularități autohtone au dus la dispariția de pe piață a anumitor ziare și reviste, precum și la scăderea în jumătate și mai mult a tirajelor presei scrise, în special după criza din 2008. Unele ziare au trebuit să-și reducă tirajele, numărul de pagini, să renunțe la culoare, să opereze reduceri de personal. În afară de aceasta câteva publicații au majorat prețul la abonamente și la vânzarile cu amănuntul. Multe publicații, care nu aparțin politicienilor și oligarhilor, se află în prezent în stare falimentară – au acumulate datorii la salarii, pentru arenda încăperii și servicii tipografice etc.
Din perspectiva zilei de azi, viitorul presei scrise în R. Moldova pare sumbru, deși în lume aceasta începe totuși să se adapteze la realitățile în perpetuă schimbare și își editează ziarele și revistele atât pe hârtie, cât și pe Internet. Mai mult decât atât, potrivit ultimelor cercetări și prognoze au început să se întoarcă din Internet la presa scrisă și furnizorii de reclamă, întrucât pe hârtie, reclama nu este atât de agresivă, are mai multă eficientă și se memorizează mai bine. Conducerea asociației mondiale a gazetarilor declară că, în pofida extinderii, tot mai ample, a Internetului, ziarele și revistele au până în prezent mulți cititori. În afară de aceasta, nu trebuie să uităm că în Internet oamenii nu caută neapărat știri, și că bloggerii niciodată nu vor înlocui jurnalismul adevărat. Așa că, presa pe hârtie va avea încă mult timp consumatori în țara noastră.
Conform prognozelor specialiștilor, în lume presa scrisă nu va dispărea definitiv, dar va suporta schimbări radicale, urmând să supraviețuiască doar acele publicații, al căror business le va aduce venit de la toate activitățile pe care le desfășoară. În opinia mea, cele mai mari șanse de a supraviețui în varianta tradițională au publicațiile regionale independente, întrucât ele, de regulă, sunt monopoliste în regiunile lor și dispun de un content unical. Experții prognozează câteva direcții în care ar putea evolua viitorul ziarelor:
a) O parte a ziarelor cu tiraj mare vor fi difuzate gratuit, își vor majora tirajul și vor avea venituri exclusiv din reclamă. În condițiile R. Moldova acest scenariu ar putea fi valabil doar în cazul ziarelor centrale («КП», «АНТЕННА», «TIMPUL»), dar cu condiția îmbunătățirii situației economiei în general, deoarece numai în acest caz ele ar putea avea venituri din reclamă. Printre altele, ar putea să apară și un ziar gratuit de tip ”Metro”, care este difuzat în acest mod în câteva țări europene.
б) Unele ziare centrale ar putea să se transforme într-un fel de publicații intermediare între ziar și revistă, adică ar putea să-și micșoreze formatul până la o variantă de revistă și să ridice calitatea poligrifică a publicației până la nivel de revistă. De la ziar ele vor păstra perodicitatea – vor apărea o dată pe săptămână sau mai des, iar de la revistă – vor prelua numărul de pagini. Deocamdată și acest scenariu e valabil doar pentru publicațiile centrale.
в) O altă parte a ziarelor vor apărea doar în variantă electronică pentru a fi citite pe computer, plansetă sau smartfone. Unele ziare vor ajunge în continuare la consumatori prin trecerea completă sau parțială la abonamente. Altele își vor plasa toată informația pe site, pentru a fi accesată gratuit și vor conta doar pe veniturile din reclamă.
Acest material este publicat în cadrul proiectului “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
