Manipularea: evoluția fenomenului și previziuni pentru era informaţională

Olivia Pîrțac, juristă

Scurtă incursiune în istorie

Manipularea este un subiect la ordinea zilei, dezbătut intens. Cei ce caută mai multă informaţie la subiect, atât teoretică, cât şi practică, exemple, studii de caz, rapoarte de monitorizare, dezbateri, pot studia atent site-urile http://mediacritica.md, http://media-azi.md/, http://mediaforum.md/, grupul public STOP FALS de pe Facebook - https://www.facebook.com/groups/685018438209540/?fref=ts şi altele. Concentrarea unor surse importante de informare în mâinile unor proprietari, lipsa capacităţii de a supravieţui pe piaţă, favorizată inclusiv de condiţii economice obiective, fac ca acei sponsori care asigură financiar existenţa şi funcţionarea mijlocului de informare în masă, să dicteze inclusiv ce spune şi cum spune acesta, în special în chestiunile social-politice şi economice, şi mai puţin acolo unde este vorba de curiozităţi mondene şi divertisment. Mai avem şi propagandă venită din exterior, favorizată de contextul geopolitic regional sau global. În paralel, tehnicile de manipulare devin tot mai performante. Un cunoscător al domeniului spunea că cei care susţin această maşinărie sunt în mare parte profesionişti desăvârşiţi.

Fenomenul însă este unul cu istorie. Dacă este să vorbim de cei 25 de ani de independenţă, atunci 10-15 ani în urmă, deşi fenomenul se percepea la fel, cuvântul se folosea mai rar, şi mai mult în contextul ştiinţifico-didactic, publicul larg auzind mai des formulele „mass-media controlată de putere”, „mass-media parţială” etc. A fost o lungă perioadă în care aproape toată problema părea să fie în postul public de televiziune şi radio ca instrument, pe de o parte, şi în guvernare ca dirijor şi beneficiar, pe de altă parte. Dacă e să relatăm istoria relaţiei instituţiei publice a audiovizualului cu tema manipulare şi control din 1991 şi până acum, ar ieşi multiple volume cu un conţinut palpitant şi didactic deopotrivă. Pe de o parte, luptă pentru rezistenţă, eroi şi sacrificii din interiorul instituţiei, pe de altă parte, presiuni şi diverse manevre din partea puterii de guvernământ.

Unele evenimente din trecutul recent, cum a fost marele scandal în jurul alegerii preşedintelui curent al Companiei Teleradio-Moldova, precum şi respingerea unor experţi notorii atunci când au candidat pentru fotoliile din Consiliul de observatori al instituţiei, în raport cu acceptarea unor candidaţi mai puţin cunoscuţi, au arătat că forţele politice nu au renunţat la lupta pentru influenţarea postului public de radio şi televiziune.

Ce a schimbat era informaţională?

Şi, totuşi, au trecut acele timpuri când se întâmpla ca la fiecare câteva luni să fie schimbat directorul de televiziune (pentru conformitate vezi http://trm.md/ro/istorictv/). De mai mulţi ani monitorizările pe conţinut arată că posturile publice stau destul de bine la capitolul pluralism de opinii, diversitate a surselor etc. În acelaşi timp, „băieţii” şmecheri şi bogaţi au hotărât că este mai inteligent să-şi creeze sau cumpere televiziuni şi alte surse de informare proprii, că este mai sigur, mai uşor şi sunt mult mai liberi să-şi impună viziunile prin ele. Ce a favorizat această modificare? – Alături de prevederi legislative permisive, în primul rând, evoluţia tehnologiilor, costurile mai reduse ale noilor posibilităţi ş.a.

Evoluţia tehnologiilor, care a adus cu sine o „revoluţie informaţională”, un număr mare de surse de informaţie, nu ne-a adus, din păcate, mai puţină manipulare. Dar ne-a adus, într-un fel, o altfel de manipulare – una mai puţin ofensivă, mai uşor de detectat prin simpla prezenţă a accesului la multiple surse de informaţie. Cercetarea[1] statistic reprezentativă, efectuată de IMAS la comanda CJI a arătat că aproximativ 70% dintre respondenți consideră că mass-media manipulează. Şi alte sondaje, precum sunt ultimele Barometre de Opinie Publică, au arătat o reducere dramatică a credibilităţii mass-media. Acesta este un fenomen curent şi în dezvoltare.

Cum au ajuns oamenii să înţeleagă că sunt manipulaţi? – Prin acces la informaţie, prin faptul că li se spune sau demonstrează acest lucru.

Previziuni şi practici noi în combaterea manipulării

Tragem concluzia că dezvoltarea tehnologiilor informaţionale reprezintă un colac de salvare. Putem să ne aşteptăm că cu cât mai mult le vom dezvolta, cu atât mai multe beneficii vom avea şi la capitolul contracarare a efectelor manipulării.

În afară de faptul că putem spera la surprize tehnologice care vor impulsiona dezvoltarea domeniului, aşa cum o noutate remarcabilă a momentului sunt dronele, vor interveni şi fenomene colaterale:

Pentru moment, dezvoltarea tehnologiei a produs o „revoluţie informaţională”: toată lumea aruncă masiv cu informaţie: fie ca este presă, instituţie publică, ONG sau companie privată, toţi fac efortul de a fi vizibili. Într-o mare de informaţie omul simplu nu a devenit neapărat mai sigur pe sine, ci oarecum mai confuz. În plus, a devenit şi rezistent şi selectiv. Textele scurte, accesibile şi atractive câştigă teren, chiar şi dacă nu sunt scrise profesionist: omul are puţin timp, iar în volumul masiv de informaţie, preferă să afle ceea ce este … „şocant”.

Odată cu era informaţională a început şi o nouă etapă de dezvoltare a umanităţii, care ar trebui să schimbe mult din toate sistemele tradiţionale, nu doar din presă. Se cer schimbări fundamentale în învățământ şi în toate activităţile economice. Doar că sistemele nu prea reuşesc să se reformeze pe atât de repede, pe cât a favorizat-o tehnologia, aşa că mulţi ani înainte ne vom minuna cât de „tâmpită” este şcoala, universitatea, angajatorii etc etc.

Nici în raport cu presa etapa curentă, cea a confuziei, nu va dura la nesfârşit. Va urma etapa „selecţiei naturale”, vor supravieţui cei buni.
La etapa actuală, în lupta cu manipularea, trebuie să insistăm în mod special pe 2 momente:

Aş vrea să fac remarca că organizaţiile profesionale au făcut şi fac eforturi de a-i da în vileag pe cei care manipulează: prin rapoarte de monitorizare, studii de caz, declaraţii etc. Această practică însă nu a fost acompaniată de eforturi similare pentru a-i promova pe cei buni şi corecţi (dincolo de unele premii acordate anual). Se întâmplă aşa poate pentru că profesionalismul şi corectitudinea trebuie considerate normalitate, şi nu merit, poate pentru a evita situaţia de a omite pe cineva şi a favoriza o concurenţă neloială, avantaje sau dezavantaje nejustificate.

Dar poate că este cazul să introducem o practică nouă şi specifică de promovare? Trăim timpuri când uneori se pune problema restricţionării accesului în jurnalism prin „licenţiere” (http://mediaforum.md/ro/management/merita-sa-facem-jurnalismul-o-activitate-licentiata), în pofida faptului că cei care manipulează sunt de regulă profesionişti desăvârşiţi şi şi-au trecut examenele de rigoare la viaţa lor, însă nu prea am auzit să punem problema promovării şi susţinerii ample a celor buni. Fenomenul promovării este folosit intens pentru produse şi companii, inclusiv pentru a atrage audienţa spre filme sau emisiuni. A fost folosit şi pentru a spune publicului, la modul general, că este manipulat şi că trebuie să filtreze informaţia. O soluţie, care merită să fie testată, este să fie elaborată şi implementată o viziune şi un concept de instrument de promovare independentă şi obiectivă, care să ajungă real la publicul larg şi să-l ajute să-i identifice pe cei mai corecţi din presă, pe cei care nu manipulează. Astăzi avem, mai curând, neîncredere totală în toţi, suspiciunea că fiecare mijloc de informare urmăreşte interesul său, şi nu asta este situaţia pe care să ne-o dorim.
_________
 Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360. Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.