MediaRing cu Eduard Harunjen, Procurorul General al R. Moldova

Portalul Media Azi:

- Dle Procuror General, ați declarat recent, pentru newsmaker.md., că ați avea pretenții față de obiectivitatea și integritatea unor instituții de presă”. Ce v-a făcut să trageți asemenea concluzii?
 

Eduard Harunjen: Nu pot rămâne indiferent și am obiecții față de materialele jurnalistice părtinitoare și nedocumentate, în care lipsește poziția instituției noastre, atunci când sunt vizate anchetele pe care le derulăm. Nu aș vrea să generalizez și nici să dau nume, ci voi exemplifica. Nu este un secret că, unii figuranți ai investigațiilor procurorilor dispun de sume enorme de bani, care sunt folosite inclusiv în „lupta cu anchetatorii” prin intermediul presei. Ne-am ciocnit cu acest fenomen la etapa investigării dosarului fostului premier Vlad Filat.

Atunci, anumite publicații online au publicat articole denigratoare și informații false despre anchetă, inclusiv s-a recurs la atacuri la persoană asupra anchetatorilor, la adresa familiilor lor și așa mai departe. Aceeași situație o avem și în dosarul Platon. Avem campanii mediatice foarte bine orchestrate pentru denigrarea dosarului respectiv, e o tactică utilizată de către unii inculpați prin care încearcă să se apere și să facă presiuni asupra justiției, lucru pe care îl considerăm incorect și inadmisibil. Nu aș vrea ca lucrurile pe care le spun să fie percepute ca o critică la adresa presei libere sau a jurnaliștilor independenți, ci ca un semnal care ar trebui să-i alarmeze inclusiv pe acei dintre dumneavoastră, care vă faceți corect meseria. Noi ne-am obișnuit deja, ni s-a format chiar imunitate la asemenea situații și suntem pregătiți moral să înfruntăm aceste campanii denigratoare atunci când investigăm o persoană influentă sau cu un anumit potențial financiar.

- Ați afirmat, de asemenea, că cetățenii nu cunosc aproape nimic despre activitatea procuraturii, iar opinia negativă pe care o au față de această instituție s-ar datora presei, care prezintă informații detorsionate... Dacă cetățenii nu cunosc nimic despre procuratură nu credeți că de vină e și instituția, care nu are grijă de imaginea ei? 
 

E. H.: Într-adevăr, există încă deficiențe la compartimentul asigurării transparenței instituționale, pe care nu le putem nega. Practica demonstrează că, deși sunt foarte multe situații în care procurorii au rezultate bune, uneori aceștia nu le exteriorizează sau le aduc la cunoștința publicului cu întârziere. Personal, insist pe importanța comunicării și orientez procurorii spre deschidere.

Vreau să vă zic totuși că, pe durata ultimilor ani, procuratura mereu a fost în căutarea celor mai adecvate căi și modalități de interacțiune cu mass-media, astfel încât să fie asigurată transparența activității, totodată, însă, să fie protejate și aspectele confidențiale presupuse de unele proceduri penale.

Specificul activității noastre este unul mai delicat, avem limite foarte clare până unde putem merge cu expunerea publică a datelor din anchetă. Cred că la partea aceasta și noi, dar și jurnaliștii, trebuie să lucrăm împreună pentru a găsi cea mai bună modalitate de a îmbunătăți comunicarea. Dumneavoastră - să înțelegeți specificul muncii noastre și limitele, noi - să înțelegem care sunt necesitățile unui jurnalist pentru a-și face munca mai bine.

În ceea ce privește anchetele în derulare, am făcut progrese, le comunicăm mai activ. Dacă e să facem o medie pe ultimii 5 ani, atunci anual, în baza materialelor oferite de subdiviziunile procuraturii au fost întocmite, difuzate şi plasate pe site-ul oficial al instituţiei peste 400 de comunicate de presă pe teme de interes social sporit.

Accentele faţă de procurori sunt puse într-o asemenea manieră, încât mediatizarea informaţiilor să aibă loc pe toate direcţiile şi la toate etapele de înfăptuire a justiţiei: la reţinere, punere sub învinuire, arestare, remiterea cauzei în judecată, rezultatul examinării lor în toate instanţele judecătoreşti. Organizăm conferinţe şi briefinguri de presă, asigurăm prezenţa procurorilor la emisiuni radiofonice şi televizate, zilnic oferim declaraţii, reacţii, interviuri, răspundem la solicitările telefonice de informații ale jurnaliştilor.

Pentru a evalua situația în domeniul cunoştinţelor şi percepţiei cetăţenilor asupra sistemului justiţiei şi în special a procuraturii, cu suportul Proiectului Uniunii Europene de asistenţă în procesul de investigare pre-judiciară, urmărire penală şi organizare a apărării a fost realizat un sondaj de opinie, care a constatat că în societatea moldovenească există un dezechilibru la nivel de conştientizare a rolului diferitelor instituții. Astfel:

De notat, că doar 8,3% din populaţie îşi creează percepţia asupra activităţii organelor cu competenţe în domeniul justiţiei, inclusiv a procuraturii, din experienţa personală, din contactul direct cu procurorii, depunerea plângerilor, contestarea de acte şi participarea la acţiunile de urmărire penală în calitate de părţi în proces.

Astfel, sondajul realizat a constatat că percepţia populaţiei asupra activităţii organelor cu competenţe în domeniul justiţiei, inclusiv a procuraturii, în mare parte este influenţată de o înţelegere fragmentată a realităţii, care este rezultatul informării fragmentate de către sursele mass-media, unde ponderea principală de 76,9 % aparţine televiziunii.

Din sondajul acesta noi înţelegem foarte bine că trebuie să găsim forme mai eficiente de comunicare, asta, apropo, e una din componentele importante ale reformei Procuraturii Generale.

- Jurnaliştii se plâng că instituţiile statului nu le oferă operativ informaţia solicitată. Cât de deschisă este Procuratura Generală la acest capitol?

 
E. H.: Sunt de părere că, totuşi, lucrurile se mişcă spre bine în această direcţie. Procuratura a devenit mult mai deschisă, despre activitățile întreprinse se cunoaşte mult mai mult în societate, comunicarea este proactivă. Cu siguranţă, la acest capitol procuratura a întrecut toate celelalte instituții de drept şi din sfera justiției, chiar şi majoritatea autorităților publice. Acest lucru se confirmă şi prin topul realizat în anul 2014 de către jurnaliştii de la portalul tribuna.md, care au plasat Procuratura Generală pe primul loc printre cele mai active insituţii de stat care furnizează cel mai des informaţii presei.

Am ajuns la etapa la care, pe cazurile de rezonantă dăm informaţii aproape în timp real, sigur, atât cât se poate ca să nu prejudiciem acţiunile. În cazul de reţinere a ministrului Agriculturii, Procuratura Anticorupţie şi CNA au oferit informaţii de mai multe ori în ziua respectivă, la fel a fost şi în cazul arestării judecătorilor, operaţiunilor din vămi etc..

Suntem  foarte solicitaţi de presă şi asta ne bucură. Ne străduim să răspundem imediat solicitărilor, pe măsura posibilităţilor. Desigur, uneori e necesar ca şi colegii mei de la presă să se informeze de la procurorii pe caz şi asta ar putea dura, însă, cu siguranţă, avem progrese la acest capitol.

Ion Bunduchi, preşedinte al Asociaţiei Presei Electronice (APEL):

- Domnule Harunjen, aş vrea să fiţi de acord cu o constatare: şi mass-media, şi PG, au păcate. Dacă sunteţi de acord, v-aş întreba: în opinia Dvs., ale cui păcate sunt mai grele? Vă întreb şi mă gândesc că jurnalistul, chiar dacă demonstrează vinovăţia unei persoane, oricum, n-o poate trimite în instanţă, nu este prerogativa lui.

E. H.: Toţi avem păcate, asta e clar. Important e însă să nu facem greşeli care să afecteze vieţi, destine etc.. Și dumneavoastră, dacă dezinformaţi, puteţi crea acest efect negativ, dar şi noi, dacă greşim în anchetele noastre.

Un abuz sau o atitudine neprofesionistă din partea unui procuror poate genera  eliberarea nefondată a infractorului de răspundere penală, învinuirea unei persoane nevinovate  de săvârşirea unei infracţiuni, violarea unui drept sau a unei libertăţi a cetăţeanului.

O presă neobiectivă sau care slujeşte unor interese de grup duce la manipularea în masă, deformarea conştiinţei civice, vulnerabilitate etc. De altfel, subiectul în cauză este abordat tot mai des în ultimul timp de politicieni  şi persoane  notorii de rang  internaţional,  menţionându-se  chiar  că dezinformarea este cel mai rău lucru pe care poate să-l facă mass-media http://www.ziare.com/international/papa/papa-francisc-a-criticat-dur-presa-pentru-stirile-false-si-a-facut-o-comparatie-cu-mancatul-fecalelor-1445867).

Este dificil să evaluezi care rău este mai mare şi cred că nici nu este cazul să facem comparaţii. Important este ca aceste deficienţe să fie identificate şi recunoscute de către cei care le admit, deoarece scoaterea în evidenţă a unei probleme înseamnă şi începutul rezolvării acesteia.

Ne străduim să fim deschişi şi transparenţi, inclusiv la capitolul neajunsuri, şi vom menţine această strategie.

- Cât de în serios ia PG declaraţiile publice ale ONG-urilor de media care semnalează abuzuri în raport cu reprezentanţi ai mass-media şi solicită intervenţia organelor abilitate, inclusiv ale PG? Argumentaţi răspunsul, Vă rog.
 

E. H.: Urmărim activ semnalele care ni se transmit, le evaluăm şi intervenim. Chiar săptămâna curentă, Procuratura Generală a luat act de declaraţia mai multor organizaţii de media care condamnau reţinerea echipei de filmare a portalului de ştiri Gagauzinfo.md care ar fi fost intimidaţi (http://media-azi.md/ro/stiri/condamn%C4%83m-re%C8%9Binerea-echipei-de-filmare-portalului-de-%C8%99tiri-gagauzinfomd-%C8%99i-cerem-autorit%C4%83%C8%9Bilor). Imediat am dispus investigarea cazului, faptele semnalate, însă, nu şi-au găsit confirmarea. (http://igp.gov.md/ro/content/comunicat-de-precizare-2). Personal, sunt împotriva oricărei forme de constrângere sau abuz asupra mass-media. Aici, să ştiţi că aveţi în mine un partener şi aş prefera să existe reciprocitate, pentru ca presa şi societatea civilă să nu mai poată să fie penetrată de cei pe care îi anchetăm. Nu mă voi adresa la dumneavoastră cu plângeri pe această temă, dar am încredere că veţi găsi, în timp, modalitatea de a vă delimita de cei care utilizează presa pentru a-i murdări și a-i presa pe anchetatori.

Ruslan Mihailevschi, SP, Bălţi:

- Intenţionează Procuratura Generală să deschidă servicii de presă în procuraturile locale? De exemplu, comisariatele de poliţie locale au astfel de servicii şi acest lucru facilitează activitatea mass-mediei.
 

E. H.: Avem în vedere asta, dar nu în viitorul foarte apropiat, deoarece bugetul pe care îl administrăm nu ne permite. De aceea, încercăm să compensăm aceasta printr-un birou de presă cât mai bun la centru. Mai mult decât atât, ne-am gândit să oferim posibilitate jurnaliştilor să se documenteze din prima sursă, atunci când realizează subiecte. De aceea, toţi procurorii conducători ai procuraturilor teritoriale şi specializate, dar şi șefii de Direcţii din cadrul PG, au fost desemnați responsabili de asigurarea transparentei în cadrul subdiviziunilor pe care le conduc.

Prin acest pas, instituţia şi-a dorit să-i apropie pe procurori de jurnalişti sau pe jurnalişti de procurori, să asigurăm o mai bună conlucrare şi interacţiune între ei.

Am mers pe ideea că, pentru a se documenta asupra unui anumit caz sau pentru a realiza un subiect reuşit, ziaristul trebuie să se documenteze din prima sursă, dar cine dacă nu procurorul de caz, care este singurul care decide dacă difuzarea unei anumite informaţii pune în pericol o anchetă, poate face acest lucru. 

- În ce mod procuratura reacţionează la investigaţiile jurnalistice ce vizează procurorii, averile lor? Aţi putea să daţi anumite exemple, când colaboratorii procuraturii, care au comis anumite încălcări, au fost traşi la răspundere în urma apariţiei în presă a materialelor jurnalistice?
 

E. H.: Nu doar investigaţiile jurnalistice, dar orice publicaţie, în care sunt vizaţi procurori, sunt verificate. Este o activitate sistemică şi sistematică. În funcţie de natura datelor şi informaţiilor difuzate, se decide ordinea de examinare a materialelor: fie în cadrul unui proces penal, fie sub aspectul unei abaterii disciplinare.
Ultimul exemplu în acest sens a fost cel intens mediatizat „cazul Dulghieru-Dimitrov”, unde tocmai din presă ne-am autosesizat şi am cercetat circumstanţele cazului, iar finalitatea investigaţiilor am făcut-o publică.
 
Vadim Șterbate, Observatorul de Nord:

- De ce unele instituţii media află despre crime, infracţiuni de la Publika TV şi nu din comunicatele Procuraturii?
 

E. H.: Nu comunicăm selectiv cu presa şi nu am remarcat să existe această situaţie de care pomeniţi. Informaţiile oficiale sunt furnizate pe căi oficiale şi fără discriminare. Dacă vă referiți la genul de informaţii pe surse, eu le dezaprob, indiferent de unde apar ele. Deseori s-au dovedit a fi false sau inexacte, iar în unele cazuri, puteau chiar afecta ancheta, pune în pericol martori sau victime. Însă când mergi în percheziţie, de exemplu, chiar de nu comunicam, oamenii din locul respectiv ne vad, postează imediat pe reţele de socializare şi se află. Uneori acest lucru ne împiedică.

Interesul nostru este ca publicul larg să fie operativ şi obiectiv informat.
 

- Numele şi prenumele persoanelor despre care scriem sunt "apărate" abuziv de Legea cu privire la Protecţia Datelor cu Caracter Personal. Ce părere aveţi, domnule Procuror General, dacă toate ziarele şi-ar schimba denumirea în Xxx sau Yyy, iar jurnaliştii ar semna cu ABC, căci şi ei doresc să-şi protejeze datele cu caracter personal? V-ar fi interesant să citiţi în ziarul Xxx un articol despre Qqq semnat de Abc?
 

E. H.: Părerea mea este că înainte de a aborda acest subiect, care a devenit în ultimul timp şi mărul discordiei în relaţiile autorităților de stat – presă, trebuie să studiem atent prevederile legale în domeniu şi mai ales Convenţia pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, încheiată la Strasbourg, la 28 ianuarie 1981.

Lipsa de documentare corectă în acest sens a generat crearea unei percepţii greşite, precum că ar fi un moft al organelor statale. Toţi actorii care operează cu date personale trebuie să respecte prevederile legale şi să-şi asume responsabilitatea în caz că acţiunile lor vor fi contestate de către persoanele lezate în drepturi.

Puteţi face o dezbatere pe tema aceasta în societate, să veniţi cu propuneri, dar fără a leza în vreun fel dreptul persoanei. Vă recomand să studiaţi şi legislaţia, şi practicile internaţionale în acest domeniu.

Şi aşa avem conflicte cu avocaţii şi apropiaţii celor pe care îi anchetăm, chiar de nu le dezvăluim numele, suntem criticaţi că am fi dezvăluit detalii din anchetă sau detalii prin care am încălcat drepturile persoanei.

Natalia Sergheev, jurnalistă:

- De ce investigaţiile jurnalistice răsunătoare practic nu sunt luate în seamă de PG şi nu sunt urmate de arestări şi demisii?
 

E. H.: Eu pot să vă răspund mai mult pentru perioada de când conduc instituţia, anchetele jurnalistice sunt luate în seamă, sunt analizate şi multe dintre ele ajung ca informaţii în dosar.

Poate într-un an sau doi, vom fi gata să oferim o statistică despre numărul anchetelor jurnalistice care au ajuns să fie folosite în dosare. Ar fi interesant. Mi-aţi dat o idee!

Mariana Raţă, Anticorupţie.md:

- Din păcate, în RM se întâmplă rar când procurorii se autosesizează din anchetele jurnalistice. Și mai rar se întâmplă ca aceste dosare să ajungă în instanţă. Care e explicaţia? În statele UE anchetele jurnalistice au o rezonanţă mult mai mare.
 

E. H.: Şi procurorii acolo lucrează altfel, dar şi presa. Haideţi să fim de acord. Noi toţi suntem oarecum în tranziţie, ne perfecţionăm.

Dar vreau să vă spun şi altceva, nu doar anchetele jurnalistice, dar şi toate publicaţiile, în care se conţin informaţii privind presupuse încălcări de lege, sunt zilnic preluate din mass-media de secţia relaţii publice şi prezentate Procurorului General, care le  transmite imediat spre examinare subdiviziunilor procuraturii conform competenţelor instituţionale. Aşa că, să ştiţi că în mine aveţi un cititor fidel al anchetelor dvs., pe care le tratez cu atenţie şi care nu rămân neobservate. Acolo unde se constată bănuiala rezonabilă privind săvârşirea infracţiunii, se pornesc anchete penale şi, în funcţie de probele administrate, se adoptă soluţii legale, despre care sunt informate persoanele interesate.

De fapt, trebuie să  conştientizăm cu toţii că o investigaţie jurnalistică nu este o anchetă penală şi nu stabileşte  apriori vinovăţia celor vizaţi în această investigaţie. Şi aici mă bazez, întâi de toate, pe principiul prezumţiei nevinovăţiei, care prevalează printre principiile internaţionale ale procesului penal. Anume din aceste considerente, nu fiecare investigaţie jurnalistică se soldează cu condamnări penale. Important este ca aceste investigaţii să nu fie neglijate de către organele de drept şi să fie utilizate drept punct de pornire pentru anchete penale. O să vă dau un exemplu: doar pe cazul Platon am avut un număr impresionant de anchete jurnalistice, unele evident făcute la comanda cuiva interesat să ne ducă pe o pistă greşită, le-am analizat şi pe acestea, dar nu şi-au găsit confirmarea.

Alte investigaţii se bazează pe foarte multe presupuneri şi acuzaţii ale politicienilor, se războiesc în felul acesta, uneori tot prin intermediul mass-media, care masiv preiau şi mediatizează fapte care nu au corespondent în realitate. (https://anticoruptie.md/ro/investigatii/integritate/doc-audio-martori-falsi-in-dosarul-lui-vlad-filat; http://jurnal.md/ro/justitie/2016/11/8/martori-falsi-in-dosarul-lui-vlad-filat-doc/; https://crimemoldova.com/news/investiga-ii/anticorup-ie-md-martori-cheie-fal-i-n-dosarul-lui-vlad-filat/; http://www.noi.md/md/news_id/93876; http://jurnaltv.md/ro/news/2016/11/8/martori-fal-i-in-dosarul-filat-10257338/) etc..

Alte anchete aduc informaţii noi în dosarele deja existente şi pe care le folosim pentru a completa probatoriul. Dar sunt şi situaţii, şi vă declar deschis, când materialele jurnalistice ne ajută.

- Pe unele portaluri de știri, tot mai des se întâmplă să fie publicate scurgeri de informaţii din dosare instrumentate de procurori: documente, înregistrări telefonice, poze, video. Cum calificaţi aceste cazuri? Exista anchete pe interiorul PG vizavi de aceste scurgeri de informaţii?
 

E. H.: Confidenţialitatea urmăririi penale este reglementată în art. 212 al Codului de procedură penală  şi presupune că materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, să nu fie afectate interesele altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale.

Legislaţia e clară. Însă, pe de o parte, toate instituţiile de presă dau informaţii pe surse, nu doar unele şi nu doar de la Procuratura Generală, ştiţi bine că aşa este. Pe de o parte, îi sunaţi pe procurori şi insistaţi să vă dea astfel de informaţii, sau pe avocati. Pe de altă parte - le condamnaţi. Şi în presa internatională apar informaţii din dosare. Am văzut în România că apar pagini întregi cu interceptări.

Eu cred ca mingea e mai mult pe terenul jurnaliştilor, decât pe al procurorilor. În acest caz, soluţia ar fi să nu ne mai cereţi informaţii pe surse, iar dacă cineva vrea să vi le ofere – să nu le mai publicaţi.

În cazul Bolboceanu, mai mulţi jurnalişti ne-au contactat şi ne-au acuzat că am fi tăinuit ancheta, insistau să facem declaraţii pe surse, să le confirmăm anumite detalii. Nu puteam face asta din motive foarte clare, era un caz mai specific unde se făceau anumite acţiuni care trebuiau finalizate. V-aţi grăbit să daţi ce v-au spus avocaţii învinuitului, pe surse, iar acest lucru nu a fost tocmai bun pentru acţiunile noastre. Deci, situaţia cred ca e mai complexă, decât o spuneţi dumneavoastră.
 
Svetlana Maftei, Deschide.md:

- La începutul anilor 2000, ziarul Flux cita într-un titlu de interviu nişte critici dure ale Dvs. în adresa presei. Recent, la Adunarea Generala a Procurorilor aţi ţinut un discurs în care v-aţi exprimat aceeaşi atitudine fata de mass-media . Se creează senzaţia ca presa e duşmanul Dvs. şi principalul vinovat al imaginii şifonate pe care o au instituţiile de drept din tara. Explicaţi-ne, va rog, aceste atitudini... Unde credeţi Dvs. ca presa din Moldova greşeşte cel mai mult?

 
E. H.: Presa nu este duşmanul meu, e o concluzie greşită. Manipularea şi dezinformarea, însă - da, sunt fenomene care afectează activitatea unui procuror. Și aici nu trebuie încadraţi toţi jurnaliştii, ci acei care o fac în mod conştient, având ca scop denigrarea anchetei sau a activităţii Procuraturii.

Când criticile sunt constructive, când greşim, învăţăm din asta şi mergem înainte. Dar când citesc în presă amănunte false dintr-o anchetă, date pe surse, ca şi cum ar fi din dosarul real, atunci chiar nu are cum să-mi pară ok.

Atât noi, în Procuratura Generală, cât şi voi, în presă, facem greşeli şi avem în interior elemente care au alte interese decât aflarea adevărului. Trebuie să le depistăm fiecare în domeniile noastre şi să ne debarasăm de ele.
 

 
E. H.: Dimineaţa, la prima oră, primesc revista presei şi sinteze, deseori citesc personal şi iau act de investigaţiile jurnalistice. Am un mecanism destul de bine pus la punct de monitorizare, astfel încât să aflu prioritar ceea ce ţine de activitatea noastră.
 
Victoria Dumbravă, Agora.md:

- Cum apreciaţi deschiderea instituţiei pe care o conduceţi faţă de mass-media? De ce în anumite cazuri de interes public noi, jurnaliştii, trebuie neapărat să facem solicitări oficiale? Drept exemplu voi aduce cazul exploziei din balconul casei fostului guvernator BNM Dorin Drăguţanu, din februarie anul trecut. Procuratura Generală a anunţat chiar în prima zi că a pornit un dosar penal pe infracţiunea de „act terorist” şi de atunci tăcere. Nu credeţi că pe astfel de dosare procuratura ar trebi să informeze presa periodic?

 
E. H.: Iată la asta trebuie să lucram împreună, să înţelegem fiecare specificul activităţii noastre. Cazul pe care îl menţionaţi este unul foarte sensibil, care a implicat inclusiv servicii speciale, a presupus acumularea de informaţii care intra în categoria informaţii secrete. S-au făcut anumiţi pasi, dar nu putem informa periodic ceva ce nu am finalizat şi e risc ca prin comunicarea noastră să dăm tocmai autorilor indicii nedorite. Ce să vă comunicăm periodic în acest caz? În ancheta privind cazul Drăguţanu se lucreaza? Ne-ati critica pentru aşa abordare...
 
Este un caz sensibil, ţine şi de protecţia persoanelor respective, avem o anumită responsabilitate legată de modul în care utilizăm informaţia.
 
Eu vă mai spun ceva. Și în cazul Bolboceanu eu am avut reţineri să comunicăm public prea mult, pentru că sunt multe aspecte delicate care pot crea dificultăţi după această comunicare pentru ulterioara investigaţie. Și nu-mi cereţi să întru în amănunte.
 
Aş fi preferat să spunem doar că a fost reţinerea şi pentru ce. Însă după sunetele jurnaliștilor la biroul de presă şi amănuntele date de avocat, a trebuit să echilibrăm situaţia, astfel, încât să nu se intre în zona speculativă şi mai mult.
 

- Opinia publică a fost bulversată de subiectul acelui joc online periculos, care ar stimula suicidul în rândul adolescenţilor. În opinia Dvs., cum ar trebui să reflecte mass-media astfel de subiecte? Ce detalii ar trebui să evite jurnaliştii pentru a nu amplifica şi mai mult fenomenul?
 

E. H.: Iată aici e important să cooperăm strâns şi să nu vă grăbiţi să transmiteţi informaţia până ce nu discutaţi şi cu noi. Eu cred că orice detaliu care poate pune în pericol vieţile altor oameni trebuie evitate şi trebuie să conştientizăm cu toţii răspunderea pe care o avem. Consider însă că la capitolul acesta avem o presă suficient de responsabilă.

Dumitriţa Ciuvaga, Bizlaw.md:

- Ce face Procuratura Generală pentru a schimba percepţia în societate că se lucrează la comandă? Presa poate fi un partener de încredere pentru promovarea imaginii instituţiei?  
 

E. H.: Percepţia nu se schimbă peste noapte, nici într-un an sau doi. Mult timp procuratura a fost politizată în diferite feluri, plecând de la legislaţia în care a funcţionat, modul în care s-au partajat funcţiile etc.. La asta se adaugă şi modul în care uneori partidele politice au folosit numele instituţiei pentru a se răfui sau a face diferite înțelegeri politice. E mult de lucrat pentru a curăţa imaginea şi o putem face doar printr-o activitate profesionistă şi prin rezultate serioase.

Aici cred ca presa e cel mai important partener şi aliat al nostru. Și, dacă o să reuşiţi să scăpaţi şi dumneavoastră de influenţa politicienilor asupra unor instituţii mass-media, împreună o să facem marea depolitizare, pe care sigur o aşteaptă şi cetăţenii.

- Este procuratura o instituţie independentă?
 

E. H.: Este toată presa independenta? O sa vă fie greu să-mi răspundeţi... Depinde la ce vă referiți. Eu cred că grad total de independenţă nu aveţi nici dumneavoastră, şi nici noi. Sunt încă politicieni care încearcă şi pe jurnaliști, şi pe noi, să ne influenţeze. De noi depinde dacă acceptăm. Este o realitate valabilă şi în alte state. Important este să lucrăm zi de zi pentru a deveni mai puternici şi mai liberi fiecare dintre noi.

- În opinia Dvs., cetăţenii pot avea încredere în instituţiile media? Dacă nu, de ce?

E. H.: Pot avea încredere în jurnaliştii profesionişti şi în instituţiile media care sunt cu adevărat libere. Aş vrea să poată înţelege atunci când sunt manipulaţi şi să fie reticenţi faţă de sursele care publică articole din numele celor pe care îi anchetăm.

- În contextul isteriei în spaţiul virtual, cauzat de jocul Balena albastră, în ce măsură ceea ce scrie presa corespunde realităţii? Trebuie presa să scrie despre asemenea subiecte sau în acest caz trebuie să fie de partea instituţiilor, pentru a nu prejudicia ancheta şi a promova şi mai mult acest fenomen?

E. H.: Trebuie să ne unificăm eforturile şi să lucrăm împreuna în astfel de situaţii. Sigur că presa trebuie să scrie şi noi trebuie să comunicăm. Important însă este ce scriem şi ce comunicăm, să tratăm cu maximă responsabilitate şi să analizăm dacă nu amplificăm efectul dramatic. Ne-am convins că prin eforturi susţinute putem gestiona fenomenul atestat în rândul adolescenţilor. Mă refer aici la receptivitatea şi operativitatea cu care mass-media a răspuns invitaţiei Procuraturii Generale, cu suportul profesionist al psihologilor, de a ne coordona şi unifica eforturile în vederea gestionării acestei situaţii sensibile cu care, spre regret, s-a confruntat şi republica noastră. Împreună suntem o forţă!
 
_____________
MediaRing este o rubrică bilunară, realizată de  echipa  Media Azi, în cadrul căreia jurnaliști și consumatori de presă adresează întrebări ce vizează mass-media unor demnitari de stat, responsabili din domeniu și persoane publice.