Eşti aici

Acasă » În Lume » Compensații „exagerate” - cum determină instanța mărimea prejudiciului cauzat prin defăimare?

Compensații „exagerate” - cum determină instanța mărimea prejudiciului cauzat prin defăimare?

11 Ianuarie 2021
1252 de afişări
La CJI
Întrebare: Redacția noastră realizează frecvent investigații pe teme de corupție și integritate. Din acest motiv, suntem familiarizați cu experiența proceselor de judecată intentate la cererea persoanelor vizate în articolele noastre și care s-au considerat defăimate. De obicei, protagoniștii solicită dezmințirea informației și acordarea unor sume exagerate de bani pentru prejudiciul moral cauzat. 

Cum se stabilește mărimea prejudiciul moral pe care putem fi obligați să-l plătim? Poate o persoană juridică să ne solicite să-i reparăm prejudiciului moral?

Răspuns: Potrivit legii, încasarea unor sume de bani din contul instituției mass-media, cu titlu de prejudiciu moral, reprezintă un mijloc de reparare a suferințelor fizice și psihice cauzate persoanei defăimate[1]. La prima vedere, caracterul vag și abstract al conceptului de suferințe fizice și psihice fac imposibilă o cuantificare precisă a prejudiciului moral.

Cu toate acestea, dacă în cadrul unui proces de judecată a fost stabilit că o anumită informație a defăimat o persoană, instanța poate dispune acordarea unei compensații de natură să aducă o satisfacție echitabilă celui lezat.

Cum se stabilește mărimea prejudiciului moral?

Stabilirea mărimii compensației rămâne la latitudinea exclusivă a instanței, judecătorul fiind obligat să ia în calcul următoarele:

  • Gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate persoanei defăimate. Sarcina demonstrării naturii, duratei și intensității suferințelor îi revine persoanei defăimate;
  • Care este caracterul informației răspândite de instituția mass-media sau altfel spus, cât de ofensatoare poate fi aceasta;
  • Care a fost gradul de răspândire a informației;
  • Cum este caracterizată personalitatea reclamantului;
  • Reputația de care beneficiază instituția mass-media;
  • Gradul de vinovăție a instituției mass-media;
  • Ce consecințe a generat răspândirea informației defăimătoare;
  • Care este starea materială a reclamantului și cea a pârâtului. La stabilirea compensației se ține cont de salariul minim pe țară și de salariul jurnalistului;
  • Dacă a fost sau nu publicată o rectificare a informației;
  • Dacă au fost publicate dezmințiri sau s-a acordat dreptul la replică până la depunerea cererii de chemare în judecată;
Notă! Dacă există dubii rezonabile cu privire la existența și cuantumul prejudiciului moral, instanța va dispune acordarea unei compensații de 1 leu[2].
Poate o persoană juridică să solicite repararea prejudiciului moral?

Potrivit legii, compensația pentru prejudiciul moral se acordă persoanei juridice doar dacă răspândirea informației a periclitat activitatea de conducere, organizare și gestionare a întreprinderii[3]. În acest caz, compania urmează să demonstreze în instanță că răspândirea informațiilor defăimătoare a generat următoarele repercusiuni:

  • Persoana juridică a suferit pierderi materiale substanțiale;
  • Reputația acesteia a fost prejudiciată;
  • A avut loc o diminuare a competitivității pe piață;
  • Persoana juridică a activat în condiții de incertitudine, fiind necesară adoptarea unor decizii strategice;
  • A avut loc o încetare sau întrerupere a administrării și activității persoanei juridice;
  • Au fost cauzate stări de anxietate, stres și frustrare a membrilor echipei de administrare a persoanei juridice;
  • A intervenit necesitatea (inevitabilitatea) concedierii angajaților.
Notă! Nu se acordă compensație pentru prejudiciul moral cauzat prin defăimarea persoanei juridice care și-a schimbat între timp denumirea.

Subliniem că, în practică, se întâlnesc foarte puține cazuri în care instanța a dispus compensarea prejudiciului moral cauzat unei persoane juridice prin răspândirea informației defăimătoare. 

 
Rubrica „Juristul Presei” a fost lansată de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu scopul de a sprijini activitatea jurnaliștilor și a instituțiilor de presă, oferindu-le soluții juridice corecte, adaptate fiecărui caz în parte. În fiecare zi de vineri puteți afla răspunsuri la chestiuni ce țin de apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, accesul la informație, dreptul la viața privată, statutul juridic al organizațiilor mass-media, dreptul de autor etc.

Materialele publicate reflectă opinii juridice cu caracter consultativ și nu reprezintă o sursă autentică de drept. CJI nu poartă răspundere pentru prejudiciul suferit de către destinatarii consultației drept urmare a luării deciziilor bazate pe informația furnizată.

Răspunsurile oferite anterior în cadrul acestei rubrici le puteți găsi aici.

 
[1] Art. 19 alin.(3) Cod civil: „Se consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferințele fizice și psihice, precum și diminuarea calității vieții”.
[2] Art. 25 alin. (4) Legea cu privire la libertatea de exprimare: „Orice dubiu rezonabil cu privire la existența și cuantumul prejudiciului moral se interpretează în favoarea acordării unei compensații de 1 leu”.
 
[3] Art. 29 alin.(3) Legea cu privire la libertatea de exprimare: „Compensația pentru prejudiciul moral se acordă persoanei juridice doar dacă răspândirea informației i-a periclitat managementul”.