Ro
En
Рy20 August 2021
1445 de afişări
Întrebare: Un jurnalist, fost angajat al redacției noastre, ne-a expediat o scrisoare prin care invocă faptul că îi încălcăm dreptul de autor asupra unui articol pe care l-a scris când încă făcea parte din echipa noastră. Este vorba despre un scurt studiu analitic la care facem uneori referire ori republicăm anumite pasaje din el atunci când abordăm în materialele noastre subiecte similare. Fostul nostru coleg spune că, fără acordul lui, noi nu putem să republicăm, să traducem sau să adaptăm conținutul studiului, iar dacă o facem, trebuie să-i plătim bani.
Sunt îndreptățite pretențiile lui? Deține jurnalistul dreptul de autor asupra articolelor create în timp ce-și exercita atribuțiile de serviciu?
Răspuns: O bună parte din materialele scrise de către reprezentanții presei reprezintă opere de autor ce beneficiază de protecție din partea legii. Altfel spus, rezultatele obținute în urma procesului de creație intelectuală originală din domeniul mediatic reprezintă obiecte de proprietate intelectuală, asta însemnând că jurnalistul-autor deține o serie de drepturi.
Atenție! Știrile și articolele despre evenimente de actualitate, relatate pe scurt, nu sunt ocrotite de legislația din domeniul dreptului de autor.
Așadar, să reamintim care sunt categoriile drepturilor ce stau la dispoziția reprezentanților mass-media care au scris opere de autor. Generic, legea le clasifică în drepturi morale și drepturi patrimoniale.
În prima categorie se includ dreptul la paternitate[1], la nume[2], la respectarea integrității operei[3], la divulgarea operei[4] și dreptul la retractarea operei[5]. Toate aceste beneficii sunt imprescriptibile[6] și nu pot fi transmise, limitate sau înstrăinate de către jurnalist, ele fiind inseparabile de persoana care a creat opera.
Cea de-a doua categorie se referă la drepturile care presupun un avantaj patrimonial (financiar). În această privință, jurnalistul-autor are dreptul exclusiv să efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei, inclusiv prin reproducerea, vinderea, închirierea, traducerea, transformarea ori adaptarea operei sau modificarea conținutului acesteia în orice mod.
Așadar, e bine de știut că la încheierea unui contract de autor jurnalistul transmite anume drepturile incluse în categoria a doua. În terminologia juridică, acest acord este numit contract de cesiune a drepturilor patrimoniale exclusive de autor, care, în mod obișnuit, prevede și o remunerație echitabilă pe care trebuie s-o plătească jurnalistului cel care cumpără opera.
Articole scrise în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu – proprietatea jurnalistului sau a redacției?
Deseori, în procesul îndeplinirii unei misiuni încredințate de către angajator sau exercitării nemijlocite a atribuțiilor de serviciu, angajații creează diverse opere. Poate fi vorba despre un spot video, o investigație jurnalistică sau un studiu în domeniul mass-media.
În aceste situații, legea instituie regula că drepturile morale asupra operei de serviciu aparțin jurnalistului-autor, pe când drepturile patrimoniale aparțin angajatorului. Așadar, în aceste circumstanțe, reporterul nu este în drept să interzică redacției să o publice sau să o facă în alt mod accesibilă pentru public.
Totodată, angajatorul este în drept să valorifice opera prin republicare, distribuire, traducere sau transformare, indiferent de voința autorului. Singura excepție de la această regulă se aplică în cazul existenței unui contract încheiat anterior, care să prevadă expres că jurnalistul angajat dorește să-și păstreze drepturile patrimoniale asupra operelor create în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
Mai mult, legea spune că, la valorificarea operei de serviciu, redacția trebuie să indice numele jurnalistului-autor doar în cazul când acest lucru este „realmente posibil”. De altfel, angajatorul are și dreptul să ceară indicarea numelui său atunci când jurnalistul intenționează să publice opera.
În concluzie, pretențiile înaintate în acest caz de către reporter sunt neîntemeiate.
Sunt îndreptățite pretențiile lui? Deține jurnalistul dreptul de autor asupra articolelor create în timp ce-și exercita atribuțiile de serviciu?
Răspuns: O bună parte din materialele scrise de către reprezentanții presei reprezintă opere de autor ce beneficiază de protecție din partea legii. Altfel spus, rezultatele obținute în urma procesului de creație intelectuală originală din domeniul mediatic reprezintă obiecte de proprietate intelectuală, asta însemnând că jurnalistul-autor deține o serie de drepturi.
Atenție! Știrile și articolele despre evenimente de actualitate, relatate pe scurt, nu sunt ocrotite de legislația din domeniul dreptului de autor.
Așadar, să reamintim care sunt categoriile drepturilor ce stau la dispoziția reprezentanților mass-media care au scris opere de autor. Generic, legea le clasifică în drepturi morale și drepturi patrimoniale.
În prima categorie se includ dreptul la paternitate[1], la nume[2], la respectarea integrității operei[3], la divulgarea operei[4] și dreptul la retractarea operei[5]. Toate aceste beneficii sunt imprescriptibile[6] și nu pot fi transmise, limitate sau înstrăinate de către jurnalist, ele fiind inseparabile de persoana care a creat opera.
Cea de-a doua categorie se referă la drepturile care presupun un avantaj patrimonial (financiar). În această privință, jurnalistul-autor are dreptul exclusiv să efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei, inclusiv prin reproducerea, vinderea, închirierea, traducerea, transformarea ori adaptarea operei sau modificarea conținutului acesteia în orice mod.
Așadar, e bine de știut că la încheierea unui contract de autor jurnalistul transmite anume drepturile incluse în categoria a doua. În terminologia juridică, acest acord este numit contract de cesiune a drepturilor patrimoniale exclusive de autor, care, în mod obișnuit, prevede și o remunerație echitabilă pe care trebuie s-o plătească jurnalistului cel care cumpără opera.
Articole scrise în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu – proprietatea jurnalistului sau a redacției?
Deseori, în procesul îndeplinirii unei misiuni încredințate de către angajator sau exercitării nemijlocite a atribuțiilor de serviciu, angajații creează diverse opere. Poate fi vorba despre un spot video, o investigație jurnalistică sau un studiu în domeniul mass-media.
În aceste situații, legea instituie regula că drepturile morale asupra operei de serviciu aparțin jurnalistului-autor, pe când drepturile patrimoniale aparțin angajatorului. Așadar, în aceste circumstanțe, reporterul nu este în drept să interzică redacției să o publice sau să o facă în alt mod accesibilă pentru public.
Totodată, angajatorul este în drept să valorifice opera prin republicare, distribuire, traducere sau transformare, indiferent de voința autorului. Singura excepție de la această regulă se aplică în cazul existenței unui contract încheiat anterior, care să prevadă expres că jurnalistul angajat dorește să-și păstreze drepturile patrimoniale asupra operelor create în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
Mai mult, legea spune că, la valorificarea operei de serviciu, redacția trebuie să indice numele jurnalistului-autor doar în cazul când acest lucru este „realmente posibil”. De altfel, angajatorul are și dreptul să ceară indicarea numelui său atunci când jurnalistul intenționează să publice opera.
În concluzie, pretențiile înaintate în acest caz de către reporter sunt neîntemeiate.
Rubrica Juristul Presei reflectă opinii juridice cu caracter consultativ și nu reprezintă o sursă autentică de drept. CJI nu poartă răspundere pentru prejudiciul suferit de către destinatarii consultației drept urmare a luării deciziilor bazate pe informația furnizată.
Rubrica „Juristul Presei” a fost lansată de Centrul pentru Jurnalism Independent cu scopul de a sprijini activitatea jurnaliștilor și a instituțiilor de presă, oferindu-le soluții juridice corecte, adaptate fiecărui caz în parte. În fiecare zi de vineri, puteți afla răspunsuri la chestiuni ce țin de apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, accesul la informație, dreptul la viața privată, statutul juridic al organizațiilor mass-media, dreptul de autor etc.
Răspunsurile oferite anterior în cadrul acestei rubrici le puteți găsi aici.
[1] Dreptul la paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale şi dreptul de a pretinde o atare recunoaștere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate exemplarele operei publicate sau prin referirea la numele său, după cum se obișnuiește, în cazul oricărei valorificări a operei, cu excepția cazurilor când acest lucru este imposibil şi când lipsa obligației de a indica numele autorului decurge din alte prevederi ale prezentei legi;
[2] Dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la valorificarea operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
[3] Dreptul la respectarea integrității operei – dreptul la protecția operei sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputația autorului;
[4] Dreptul la divulgarea operei – dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoștința publică, în ce mod şi când;
[5] Dreptul la retractarea operei – dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial, despăgubind pe titularul dreptului de valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea retractării;
[6] Imprescriptibil - care nu se prescrie (după un interval de timp), care rămâne valabil totdeauna;
