Doru Petruți (IMAS): Moldova este într-un soi de feudalism în ceea ce privește jurnalismul

În timpul liceului, Doru Petruți excela la filosofie și algebră. Putea să urmeze facultatea de filosofie, însă și-a dorit să facă ”ceva mai aplicat și mai aproape de oameni”. Astfel, a ajuns în 1998 la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din București, despre care spune că i s-a potrivit mult mai bine. A venit în Moldova în 2004, pe când lucra deja la Institutul de Marketing și Sondaje (IMAS) București. Atunci, spune el, dintr-un ”teribilism tineresc”, le-a cerut șefilor săi din România să-i dea mână liberă pentru a deschide o filială în Moldova.

IMAS Chișinău a pornit într-o garsonieră, cu doi angajați, două calculatoare și un xerox închiriat. ”Cred că mai mult speram la vremea aia să-mi spună: Nu, vinde garsoniera şi vino, totuşi la Bucureşti”, își amintește Petruți. Afacerea din Moldova a fost deschisă pentru un singur client, care avea două-trei proiecte pe an. Între timp, făcea naveta București-Chișinău și un an mai târziu avea deja un portofoliu de clienți în Moldova. Acum, IMAS Chișinău are sediu propriu și urmează să inaugureze un alt complex de birouri de 500 de metri pătrați. În ultimii 10 ani, compania a ajuns la 40 de angajați full-time și încă 120 de colaboratori, derulând cinci-șase proiecte mari pe lună.

Dacă ar da timpul înapoi, Doru Petruți n-ar schimba nimic în cariera lui. Nu i-ar fi plăcut să fie jurnalist pentru că nu i se potrivește scrisul ”la foc automat” și preferă o perspectivă mai riguroasă, mai științifică, cu o doză mult mai mică de subiectivism. Totuși, este convins că jurnalismul și sociologia au multe în comun pentru că ambele domenii tratează transferul de informații. ”Noi măsurăm, de exemplu, efectele pe care mass-media le produce. Mass-media difuzează aceste rezultate şi le discută, le investighează poate mai în profunzime sau ne oferă cazurile necesare”, explică Petruți. Cele două domenii au nevoie unul de celălalt, spune sociologul, pentru ca informațiile să ajungă la un public cât mai larg. Ceea ce ar vrea Doru Petruți de la mass-media ar fi să fie ”pregătită şi intelegentă, educată, să ştie cum să prelucreze astfel de cifre”. Despre toate acestea și multe altele, citiți în restul interviului acordat de directorul general al IMAS Chișinău pentru Media Azi.

În ce măsură credeţi că reflectă presa realitatea, cât este de obiectivă?

Depinde despre ce realitate vorbim. Despre cea politică? Mi-e greu să vorbesc în concepte atât de generale şi nu pot evalua toată mass-media. Ar fi o evaluare strict personală şi nicidecum în baza unui studiu foarte serios. La modul general, eu cred că lucrurile s-au schimbat foarte mult din 2009 încoace şi vedem din studii sociologice cum s-au schimbat ”pattern-urile” (n.r. tiparele) de prelucrare a informaţiei. În primul rând, diversitatea e foarte mare. Internetul are o evoluţie extraordinară. Zilele astea chiar mă uitam ce impact au blogurile şi bloggerii în ecuația politică. Acum trei-patru ani vorbeam de influenţă de 2%, 3%; astăzi avem 15%. Sunt evoluţii extraordinare. Sunt fenomene sociale foarte interesante.

Acum, dacă discuția este despre cât de corecţi, de relevanţi sunt jurnaliștii... Nici nu ştiu ce concept aş putea folosi legat de prestaţia mass-media. Eu cred că prestaţiile lor trebuie privite din unghiul acelui canal TV sau trust media. Personal, n-am o problemă că trustul media respectiv încurajează nu ştiu ce partid politic sau promovează interesele - atâta timp cât lucrurile acestea se ştiu şi noi ne luăm măsurile de rigoare. Pentru mine contează mai mult calitatea argumentării, indiferent dacă e făcută dintr-o perspectivă sau alta. Mi-e greu să spun. Aş compara cu situaţia României, de dinainte de aderarea la UE, în anii 2005-2007, când presa mi s-a părut la acel moment cel mai liberă. După care a început şi ea să fie oligarhizată şi cumpărată.

Întorcându-ne la bloggeri. Aveţi o explicaţie privind creșterea influenței acestora?

Ea ţine, în primul rând, de creşterea penetrării gospodăriilor cu calculatoare, cu internet, mai ales în mediul rural. Aici a fost în ultimii patru ani cea mai mare creștere. Avem o ţară în care viteza internetului şi calitatea sunt foarte ridicate faţă de alte ţări europene, unde plăteşti 100 de euro pe abonament. Altă explicaţie este noutatea abordării pe care o au bloggerii faţă de alte mijloace de informare în masă. Fineţea şi faptul că ei pot să-ţi spună - știu eu? - ce şerveţel şi ce salam are politicianul respectiv la întâlnire. Acestea sunt lucruri ce captează atenţia. Este discutabil dacă și acești bloggeri sunt relevanți, produc materiale de calitate şi pot ajuta sau nu la ceva.

În legătură cu cel mai recent barometru socio-politic lansat pe 20 noiembrie, se observă că mass-media a ocupat din nou locul doi la capitolul încrederea populației.

Da, peste 50%. Numai că acela e un procent cumulativ, general. Niciun trust media sau niciun canal de televiziune sau publicaţie nu atinge singur(ă) 50%. Per total, prestaţia mass-media este apreciată, dar dacă e să vorbim despre un canal sau altul, sau un ziar sau altul, deja lucrurile stau foarte diferit şi procentele sunt mult mai mici.

Dar de ce au oamenii atâta încredere în mass-media?

S-au creat taberele politice NOI şi EI. Oamenii au impresia că doar jurnaliştii mai sunt cei care, cât de cât, le iau apărarea; cumva, mass-media joacă rolul de pază în societate. Jurnaliștii le arată cum stau lucrurile în realitate şi încearcă să-i protejeze. Oamenii se identifică şi sunt de acord cu acţiunile mass-media; dar, atenţie! La modul general şi privind global. Asta nu înseamnă că sunt persoane care au încredere în toate canalele de televiziune sau toate ziarele.

Cine influenţează mai mult: societatea pe mass-media sau invers?

Eu cred că influența nu este unidirecţională. Dar influenţa mass-media este mult mai mare decât ”feedback-ul” (n.r. replica) venit pe calea inversă. Deocamdată, televiziunea influenţează societatea în proporție de 70% şi are un impact extraordinar, pentru că oamenii, în continuare, consideră că realitatea este ceea de văd la televizor. Lucru, de altfel, fals.

Acest procent este valabil pentru întreg teritoriul Republicii Moldova?

Sunt diferenţe, dar diferenţele sunt marcate de mediul de rezidenţă urban-rural. ”Pattern-ul” de prelucrare a informaţiei ţine foarte mult şi de numărul de surse pe care le ai la îndemână. Dacă ai un canal TV care se prinde destul de prost, mai ţii și un radio. Dar dacă ai 120 de canale TV şi internet şi creşti într-un mediu în care informaţia circulă foarte mult, lucrurile se schimbă.

Ce tip de emisiuni preferă moldovenii să vizioneze?

E greu de spus la modul general. Vorbim de preferinţe în funcție de vârstă, gen, ocupaţie. Dacă vorbim de femeile care stau acasă, acestea preferă telenovele, seriale. Dacă vorbim de tineri, preferă mai mult muzică, filme, divertisment. Dacă vorbim de persoanele peste 45 de ani, vedem că ei caută un divertisment cu reminescenţe, show-uri din acestea foarte mari din Rusia. Vorbim de preferinţe și în funţie de limbă, pentru că limba e principalul predictor de consum media. Sigur că dacă vorbeşti limba rusă, atenţia ta e îndreptată spre canalele în care găseşti foarte mult content în limba rusă.

Pentru că ne apropiem de acest moment, spuneți-ne cum a reflectat mass-media din Moldova temele europene şi, în special, summitul de la Vilnius?

(n.r. A reflectat) într-o măsură foarte mare, dar numai de câteva săptămâni. După părerea mea, sunt lucruri care trebuiau făcute încă din 2010-2011, pentru că acestea, de fapt, sunt temele campaniei cu care forţele de dreapta au câştigat alegerile. Trebuiau încă de atunci să transmită cât mai multă informaţie despre ce însemană spaţiul european, ce valori sunt acolo, care sunt paşii care urmează etc. Acum e timp doar pentru a discuta despre acest acord de asociere care nu echivalează cu aderarea la UE. E un acord, urmează nişte obligaţii. Sunt nişte angajamente pe care Republica Moldova și le ia, dar de acolo şi până la aderare e cale lungă.

În barometrul IMAS sunt notabile și opțiunile cetățenilor în ceea ce privește preferința pentru Europa sau Uniunea Vamală - diferențele sunt foarte mici.

E un echilibru, numai că a crescut segmentul celor care vor și într-o parte şi în cealaltă. Asta spune foarte multe despre lipsa de coerenţă şi despre lipsa de informare în legătură cu aceste probleme. Să nu credeți că oamenii, dacă nu știu foarte multe despre ”uniunea care nu există”, cea Estică, atunci știu mai multe despre UE. Contactele cu spaţiul european sunt minime şi la nivel cultural, şi la nivel de călătorii. Oamenii ştiu că, în principiu, acolo se trăieşte mai bine şi au salarii mai mari. Dar cum au ajuns ei la concluzia asta? De ce e nevoie să ajungi acolo? Ce trebuie să faci ca să ajungi la un nivel al bunăstării? Aceste lucruri nu prea se discută.

Însă presa din Moldova este "europeană”?

Punctul meu de vedere este al unui sociolog care urmăreşte presa. Depinde şi cu ce faci comparaţiile. Eu mă uit foarte mult la TV5 Monde. Dacă ar fi să fac comparaţie cu ei, atunci suntem, poate nu chiar în Evul Mediu, dar într-un soi de feudalism în ceea ce privește jurnalismul. Nu găsesc în mass-media din Republica Moldova analize foarte serioase. Senzaţia mea e că multe sunt pe deasupra şi sunt foarte mult influenţate de patronul la care lucrezi. Am urmărit traseul sau ceea ce scriau jurnalişti de renume din Republica Moldova care au lucrat într-un anumit trust media şi mă bucur foarte mult pentru cei care au plecat de acolo pentru că au revenit, în sfârşit, la modul lor natural de a scrie, de a gândi, care are şi conţinut.

Sunt vinovați doar patronii pentru starea jurnalismului în Moldova?

Cauza cred că e legată şi de sărăcie. E o piaţă mică, nu poţi lucra într-o sută de părţi. Nu poți să te angajezi la o sută de patroni, aici sunt pe degetele de la o mână. Nu ai o ofertă atât de vastă. Atunci ei (n.r. jurnaliștii) trebuie să se încadreze în nişte rigori care nu sunt neapărat pe gustul lor. Şi cred că saracia i-a determinat... Îmi pare rău că unii dintre ei se vând pe bani foarte puţini. Dar fiecare îşi alege cum doarme şi ce face mai departe.

Care ar fi soluţia?

Mass-media e doar o rotiţă în societatea asta. Mass-media e învârtită şi ea de alte rotiţe. Angrenajul acesta nu este valabil doar pentru industria de măsurare sau doar pentru economie sau mass-media. Lucrurile acestea se reglează de sus în momentul în care are loc o proiecţie corectă a factorului politic. Cred că lucrurile se reglează natural în condiţiile în care ai o clasă politică care are o anumită voinţă şi face lucruri pentru a implementa ceea ce a spus în campania electorală. În momentul în care ai o clasă politică care face altceva şi şi-a propus alte obiective decât bunăstarea publică, asta transformă şi mass-media, şi justiţia, şi multe alte instituţii. Ne transformă și pe noi ca indivizi.

Politicienii consultă analizele institutului dumneavoastră?

Da.

Le influenţează deciziile?

Rar, dar e un trend ascendent faţă de 2001-2008 - şi aici mă refer mai ales la perioada PCRM şi la domnul Voronin. Dânsul şi acum cred că se uită la sondaje şi la cercetări ca la horoscop. După schimbările din 2008-2009, lucrurile încep să ia o anumită o greutate, însă n-aş spune că cea corectă. Avem foarte mult până la Senatul american, care își bazează două treimi din decizii luând în considerare şi feedback-ul primit de la votanți. Pot să vă spun un lucru sigur - cifrele din sondaj deranjează şi asta deja probabil este un răspuns la întrebarea dacă ele influenţează deciziile politice. Probabil că le influenţează. Cred că momentul de vârf a fost luna mai, când şi politicienii s-au speriat de perspectiva unor alegeri anticipate. Este posibil că atunci chiar să fi ţinut cont de perspectiva dezastrului anunţat de aceste măsurători.