Ro
En
Рy
În dimineața zilei de 13 ianuarie Publika TV transmitea știri despre mitingul pentru susținerea candidatului propus de Partidul Democrat (PDM) la funcția de Prim-ministru, care urma să aibă loc în acea zi. În relatarea transmisă în buletinul de știri de la ora 7 reporterul spunea în direct că în scuarul Teatrului de Operă și Balet sunt așteptați oameni din toată țara. „Oamenii vin să ceară ca președintele Nicolae Timofti să desemneze candidatul majorității parlamentare absolute pentru funcția de premier”, au spus prezentatorii. După care, în intervenția sa, reporterul a anunțat că urmează să aibă loc „un miting de susținere a majorității parlamentare absolute, mai bine zis a candidatului ce urmează a fi înaintat de majoritatea deputaților”. Fără să facă trimitere la sursă sau la vreun organizator, reporterul mai afirma că „la acest miting și-au anunțat prezența mii de oameni din toate raioanele țării, care vor veni aici să îi reamintească inclusiv președintelui Nicolae Timofti despre decizia Curții Constituționale prin care șeful statului este obligat să propună la funcția de premier candidatura înaintată de majoritatea deputaților din Parlament”. Pe site-ul publika.md această relatare a fost însoțită de un text cu titlul „Miting cu 70 de mii de oameni la Chișinău. Cetățenii au cerut desemnarea candidatului la funcția de premier”.
„Organizatorii mitingului susţin că la manifestaţie au participat peste 70 de mii de oameni. La rândul său, poliţia spune că în Scuarul Teatrului de Operă și Balet s-au adunat aproximativ 60 de mii de persoane”, a transmis Canal 3, fără să specifice cine sunt organizatorii și nici cine anume de la poliție a oferit această cifră.
Dincolo de faptul că în informațiile pe care le-am citat mai sus, de la Publika TV și Canal 3, se conțin și unele contradicții - de exemplu, afirmația că „oamenii s-au mobilizat” vine în opoziție cu cea din care aflăm că există niște organizatori -, distingem câteva elemente clare de prezentare distorsionată a informației cu scopul de a manipula publicul. Astfel, remarcăm amestec între adevăr și minciună: e adevărat că va avea loc un protest, dar nu e adevărat că este vorba despre o mobilizare spontană a oamenilor, așa cum se dă de înțeles; există certitudinea că oamenii participă la protest - o confirmă vox-urile luate de la unii dintre ei -, dar nu se cunoaște, cel puțin la ora difuzării știrii, numărul de participanți, întrucât nimeni nu va putea spune exact câți manifestanți se vor aduna. Prezentarea unor date ce nu pot fi verificate de către public (în cazul dat, numărul participanților) este, la fel, o tehnică de manipulare. Tot aici este prezentă și exagerarea, care în „Tratat de dezinformare” al lui Vladimir Volkoff este trecută ca o formă de amestec între adevăr și minciună: „Unul dintre cele mai frecvente cazuri de amestec între adevăr și minciună constă în inexactitatea numărului de victime anunțat, în care se pare că nu există nicio limită pentru exagerările sau diminuările abuzive”[1] (p. 130); modificarea circumstanțelor[2] - jurnaliștii au trecut sub tăcere intenționat o parte dintre circumstanțele faptului relatat, și anume, în ce condiții participanții vin la Chișinău: aduși organizat cu autocarele din diferite localități cu scopul de a arăta că Vlad Plahotniuc, candidatul PDM, este susținut de mase. Aceste circumstanțe le-am aflat de la alte posturi, precum PRO TV sau Jurnal TV.
Portalul sputnik.md a preluat o altă linie de subiect și a folosit alte procedee de manipulare. Aici, pe 13 ianuarie, au apărut şapte știri în care este acreditată ideea că Nicolae Timofti ar trebui să demisioneze - informație care, pe fundalul protestelor ce aveau loc în capitală, avea menirea să creeze confuzie și panică, dar și să discrediteze autoritatea, acreditând ideea că președintele de facto nu mai are legitimitate. Iată câteva titluri: „Timofti ar fi pe punctul de a demisiona”, „Probabilitatea demisiei lui Timofti crește de la o oră la alta”, „Președintele Moldovei în fața unei dileme - ce cale va alege”, „Parlamentul Moldovei poate începe procedura de demitere a lui Timofti”.
Știrile citate mai sus nu au suport factologic și abundă în interpretări. Prin știrea „Probabilitatea demisiei lui Timofti crește de la o oră la alta”, publicată la ora 12.11, autorii - necunoscuți, de altfel -, lansează o afirmație, făcând trimitere la surse obscure: „Surse bine informate au declarat pentru Sputnik că, prin refuzul categoric manifestat de preşedintele ţării Nicolae Timofti de a susţine candidatul la funcţia de prim-ministru desemnat de majoritatea parlamentară, cresc şansele de demisie a şefului statului”. În continuare se face trimitere la „opinii ale experților”, care cred că „președintele Moldovei nu este liber în deciziile pe care le ia”. Pentru a asigura imparțialitatea și echilibrul știrii, redacția ar fi trebuit să solicite un comentariu Președinției. Una dintre aceste știri, cu titlul „Parlamentul Moldovei poate începe procedura de demitere a lui Timofti”, este însoțită de o fotografie
din sala de ședințe a Parlamentului, în care deputații stau cu mâinile ridicate și votează pentru ceva. Se transmite astfel mesajul că această chestiune, demiterea, ar fi ca și rezolvată.Aşadar, distingem câteva elemente caracteristice mesajelor manipulatoare: interpretarea faptelor; trimiterea la experți obscuri/anonimi; tirajarea insistentă a unor speculații; repetarea sistematică a unei idei - procedeu ce se regăseşte în lista factorilor de persuasiune a lui Gustave le Bon, apoi în „Epoca dezinformării” a lui Henri-Pierre Cathala[3] (p. 126), şi care face „să fie acceptată ca certă o anumită afirmație”.
Pentru portalul sputnik.md anunțul candidaturii lui Vlad Plahotniuc a fost unul „mult așteptat”. „Partidul Democrat a făcut anunţul mult aşteptat şi a numit candidatul său la funcția de Prim-ministru. Acesta este Vlad Plahotniuc”, se spune în știrea difuzată la ora 14.03. Formularea poate fi calificată drept o manipulare prin limbaj. Fraza este construită astfel, încât calificativul „mult așteptat” poate fi legat atât de cuvântul „anunț”, cât și de conținutul acestui anunț, adică de candidatură. Cititorii rămân cu impresia că mult așteptat este anume candidatul propus de PDM, iar acest lucru transformă informația într-o știre comentată. Amestecul de informații și comentarii într-un text ce are menirea să informeze este, la fel, un instrument de manipulare.
Prezentarea informației de background despre candidatul Partidului Democrat a fost încă un test de dexteritate pentru instituțiile de presă de la noi. Posturile TV și portalurile care fac parte din Holdingul „General Media Group”, deținut de Vlad Plahotniuc, au prezentat informații exclusiv pozitive, folosind procedee ca omisiunea și prezentarea selectivă a faptelor pentru a forma o imagine cât mai agreabilă. La cealaltă extremă se situează Jurnal TV, care a creionat un tablou mult mai sumbru al acestei persoane, folosind eticheta „oligarh” și, în unele cazuri, informații neprobate.
La Publika TV, Canal 3 și Prime, Vladimir Plahotniuc este un om de afaceri care „şi-a început cariera politică acum cinci ani, când a candidat pentru un mandat de parlamentar pe lista Partidului Democrat din Moldova”. Din informația apărută la Prime mai aflăm că politicianul a intrat, apoi a ieșit din politică, a creat o fundație de caritate, a inițiat repararea Centrului Mamei și Copilului, „a avut o carieră profitabilă în business, fiind chiar fondatorul Asociației Oamenilor de Afaceri din Moldova”. De asemenea, sunt trecute în revistă pasiunile candidatului: jazz, istorie, politică și economie. Deși anunță că este businessman, jurnaliștii nu spun niciun cuvânt despre afacerile și averile lui Vlad Plahotniuc, cea mai importantă omisiune fiind informația că acesta deține câteva instituții media, inclusiv cele care au difuzat știrea cu pricina: Publika TV, Canal 3, Prime. Aceasta, în pofida faptului că informația despre proprietăți și afaceri e vitală pentru societate, atunci când este vorba despre instaurarea unei persoane într-o funcție publică, întrucât se referă la integritatea și interesele acesteia.
Subtil, un alineat din știrea de la Publika induce ideea găsirii unui „salvator” pentru situația dificilă în care se află țara: „Aparițiile sale publice au fost rare, în special, în momentele cruciale, de negociere pentru constituirea majorităților parlamentare proeuropene din ultimii ani. În ciuda imaginii publice controversate pe care o are în plan intern, opiniile sale politice și economice au fost preluate de publicații internaționale”. Ultima afirmație nu este însoțită de probe, de aceea, poate fi calificată drept o informație, folosită pentru a propaga o imagine favorabilă a persoanei. Un background similar a difuzat și Sputnik. La RTR Moldova portretul candidatului e mult mai complet, aici regăsindu-se și câteva informații privind averile lui Plahotniuc.
Jurnal TV, în schimb, a dedicat background-ului lui Plahotniuc un subiect cu o durată de cinci minute. Ca și în alte știri, jurnaliștii de aici nu pomenesc numele lui Vlad Plahotniuc fără să îi aplice eticheta de „oligarh”. Totuşi, chiar dacă portretul prezentat în jurnalul de la ora 19.00 este mult mai complet față de cele de la alte posturi și conține date obiective și necesar de știut pentru public, știrea are și destule aprecieri, exagerări, informații care nu pot fi probate, etichete și formulări confuze, ceea ce reprezintă tehnici de manipulare. „Oligarh cu afaceri off-shore, personaj cu identități duble, politician cu interese, deținător de grupuri media. Are relații de rudenie cu cei mai puternici oameni din stat, a fost beneficiar în urma mai multor atacuri raider și este bănuit de procese de șantaj și amenințări. Vladimir Plahotniuc este cunoscut opiniei publice ca cel mai bogat și influent oligarh din Republica Moldova, cu o avere estimată de două miliarde de dolari, dobândită fraudulos prin șantaj și atacuri raider. Având pârghii extinse prin intermediul persoanelor numite de acesta asupra sistemului de justiție” - este începutul subiectului despre Plahotniuc difuzat de Jurnal TV. Acuzațiile și informațiile negative ar fi trebuit echilibrate cu reacția celui vizat.
În concluzie: din știrile difuzate de media controlate de PDM/Vlad Plahotniuc, oamenii au putut afla jumătăți de adevăr, o realitatea denaturată și o informație interpretată în interesul proprietarilor. La Jurnal TV s-a văzut o altă parte din realitate, mult mai apropiată de cea obiectivă, dar totuși prezentată cu vădite elemente de manipulare.
Subiect 2. Votarea și învestirea Guvernului Pavel Filip
La 20 ianuarie Cabinetul Pavel Filip, propus de deputații PDM, PL şi câţiva legiuitori PLDM, a fost votat de Parlament într-un timp extrem de scurt, fără ca programul de guvernare să fi fost prezentat în plen, fapt ce a făcut ca noul premier și echipa sa să nu fie supuși rundei de întrebări care puteau veni din partea Opoziției. Pe fundalul nemulțumirilor și protestelor și așa existente, acest fapt, dar și candidatul propriu-zis, a generat o manifestație de amploare în fața Parlamentului, la care au participat trei grupuri mari de protestatari - ai Platformei „Demnitate și Adevăr”, ai Partidului Socialiștilor și ai Partidului Nostru. Toți cereau anularea votului și alegeri anticipate.
În relatările de la Publika TV și Canal 3 s-a pus accent pe modul în care se desfășoară protestul și nu pe cauzele lui - circumstanțe care nu ar fi trebuit neglijate de jurnaliști. Astfel, o parte dintre relatările transmise la Publika în seara zilei de 20 ianuarie începeau cu informații despre „violența protestatarilor”, tema agresiunii fiind frecvent folosită în tehnici de manipulare și dezinformare. De la Publika aflăm că la Parlament au ajuns cinci ambulanțe; „martorii spun că au văzut „carabinieri răniți”; au fost răniți ușor cinci polițiști și opt protestatari, sursa informației fiind ministrul de Interne, Oleg Balan; un cameraman a fost bătut și jefuit de către un reprezentant al Platformei DA, a cărui reacție lipsește însă din știre. La fel, Publika.md informează despre faptul că Mihai Ghimpu a fost bătut de protestatari și că Dorin Chirtoacă face un apel la calm.
În toate știrile referitoare la proteste apare, la final, alineatul: „Anterior, manifestanţii violenţi au forţat uşa din spatele clădirii legislativului. Mulți dintre ei i-au luat la pumni pe poliţişti şi i-au deposedat de scuturi şi căşti. Liderul Platformei „Demnitate şi Adevăr”', Andrei Năstase, a încercat să-i oprească pe manifestanţi din acţiunile lor, însă nu i-a reușit. Ulterior, protestatarii au început să strige „Jos Năstase!””. De fapt, distingem aici o omisiune, întrucât nu doar Andrei Năstase a făcut apel la calm, ci și ceilalți doi lideri ai grupurilor de manifestanți. Această omisiune, dar și repetarea enunțului „Jos Năstase!” poate fi înțeleasă ca o încercare de a lăsa impresia că de violențe este responsabil doar Năstase, care a scăpat situația de sub control.
În jurnalul de știri difuzat la ora 23.00, Canal 3 a refăcut filmul evenimentelor de peste zi și aici vom reține una dintre expresiile folosite: „oameni, printre care unii deloc nu arătau pașnic, au început să se adune în fața clădirii Parlamentului imediat după ce a fost anunțată ședința extraordinară…”. Contrar normelor de construcție a unui material jurnalistic, reporterii au transmis imagini și ambianțe de la locul protestului, dar nu au intervievat niciun participant, astfel că motivul supărării acestora a rămas neclar, abordare ce permite interpretarea faptelor în diferite moduri și împiedică telespectatorul să își formeze o opinie obiectivă asupra a ceea ce vede. Astfel, impresia generală după vizualizare este că mulțimea a urmărit exclusiv devastarea Parlamentului. Postul a omis - putem deduce, intenționat - să spună de ce oamenii nu vor să accepte Guvernul Filip. Răspunsul l-am aflat de la alte instituții media: îl consideră lipsit de integritate, un instrument al PDM și al omului de afaceri Vlad Plahotniuc și inapt să lupte cu corupția din țară. Cuvântul „corupție” - care, de fapt, este unul dintre principalele motive ale revoltei - nu a răsunat aproape deloc în jurnalele Canal 3, pe când cuvântul „violență” a fost prezent mai că în fiecare știre. Astfel, s-a dorit crearea de panică și exagerarea pericolului pentru a lăsa impresia de deznădejde și frică.
În schimb, Canal 3 a informat, atât în ziua învestirii Guvernului, cât și a doua zi, despre „susținerea” pe care unii oficiali europeni și-ar fi exprimat-o față de Cabinetul Filip. Aici accentele au fost schimbate și citatele au fost prezentate astfel, încât să apară drept mesaje de susținere a noului Guvern, în realitate unele dintre fiind doar nişte luări de atitudine față de ceea ce se întâmpla la Chișinău. De exemplu, Edgars Rinkēvičs, ministrul de Externe al Letoniei, a scris pe Twitter: „Vești alarmante despre evenimentele din Moldova, toate părţile ar trebui să se reţină şi să fie calme, noul guvern ar trebui să demareze reforme reale rapid”. Acest mesaj a fost prezentat într-o știre intitulată „Guvernul Filip primește asigurări de susținere din partea Țărilor Baltice. Declarațiile miniștrilor de Externe”. Titlul sugerează că miniștrii de Externe ai tuturor celor trei Țări Baltice au făcut declarații oficiale de susținere a Guvernului Filip. În realitate, așa cum reiese din știre, doar doi dintre ei au comentat subiectul - și nu în declarații oficiale, ci pe rețele de socializare -, iar în mesajele lor nu se conține cuvântul „susținere”, nici numele noului premier, ci doar urări de putere și determinare, și exprimarea speranței că Executivul va demara reforme. Avem, deci, folosirea în scop manipulativ a modalității de argumentare ad verecundiam (apelul la autoritate).
Portalul sputnik.md, chiar dacă a relatat pas cu pas votarea Guvernului și protestul de la Parlament de o manieră, în general, conformă cu standardele jurnalistice, a avut totuși câteva știri care fac excepție de la această apreciere. Astfel, ştirea „Unde este președintele Nicolae Timofti. Agenția Sputnik încearcă să dea de urma acestuia” are scopul de a manipula publicul prin inducerea ideii că președintele a abandonat țara și s-ar ascunde undeva. Or, faptul că reporterii Sputnik sună la Președinție și nu reușesc să ia legătura cu cineva nu înseamnă neapărat că șeful statului s-ar ascunde. O asemenea afirmație vine să amplifice panica, dar și să discrediteze demnitarul vizat.
Jurnal TV de asemenea a informat, pe parcursul zilei, despre tot ce se întâmpla în Parlament și la protest, doar că a avut și rol de tribună pentru manifestanți și liderii acestora, fiind mai degrabă un mijloc de chemare la acţiune. Iată câteva titluri edificatoare în acest sens: „Platforma DA anunță mobilizarea”, ora 13.42, „Ora 16.00, protest la Parlament”, ora 14.59; „Mobilizare generală”, ora 15.50; „Protest contra învestirii Guvernului Filip”, ora 16.20; „Protest împotriva dezmățului politic”, ora 17.07.
Subiect 3. Comportamentul migranților musulmani refugiați în Europa
Imediat după Revelion, în presa din Republica Moldova au început să apară, venite din surse românești sau ruseşti, știri în care se relata despre diferite ilegalități ce ar fi fost comise de imigranți musulmani în Germania sau alte state europene. De multe ori, aceste știri au fost preluate din surse străine fără să fie puse câtuși de puțin la îndoială, iar faptele prezentate, care incriminau o anumită persoană sau un grup etnic, erau date drept certitudini. Ulterior, unele dintre aceste informații au fost dezmințite.
De exemplu, la 16 și 17 ianuarie, mai multe portaluri și posturi TV au transmis o știre despre o fetiță de 13 ani dintr-o familie de ruși care locuiește în Germania şi care ar fi fost violată de trei imigranți musulmani. În articolul publicat de kp.md cu titlul „Mигранты в Берлине больше суток насиловали русскую девочку” este descrisă cu lux de amănunte o istorie despre o fetiță de 13 ani din Berlin, care ar fi fost violată de trei imigranți. Din expunere nu este clar de unde a obținut autorul informația și pentru cine anume rudele citate au făcut declarații. Totodată, reporterul nu încearcă să pună la îndoială acuzațiile destul de grave, de altfel, pe care le aduce la adresa reprezentanților unei etnii, ci, dimpotrivă, lansează propriile comentarii și concluzii:
„Политика замалчивания сексуальных преступлений беженцами, принятая к руководству полицией Германии, дала ожидаемые плоды”. (Traducere liberă: „Politica de a trece cu tăcerea infracțiunile sexuale comise de refugiați, de care se conduce poliția germană, a dat roade…”. Sau: „Жестко привести мигрантов в чувство и обязать их жить в соответствии с законами - это, на данный момент, наверное, единственный способ спасти нынешнюю Германию от падения либо в анархию, либо в национализм по типу фашистского. Но власти, боясь более всего обвинения в фашизме, не способны к решительным шагам…”. Traducere liberă: „Readucerea migranților la viață și obligarea lor de a trăi în conformitate cu legea este probabil, în acest moment, singurul mijloc de a salva Germania de astăzi de căderea fie în anarhie, fie în naționalism de tip fascist. Dar autoritățile, care cel mai mult se tem de acuzațiile de fascism, nu sunt capabile să facă pași hotărâți în acest sens…”. Și fotografia folosită pentru ilustrarea istoriei - o imagine în care apar trei 
polițiști germani întorși cu spatele - are rolul de a amplifica „dramatismul” istoriei, fiind alăturată unui text în care poliția e acuzată că acoperă ilegalități.
Știrea a fost difuzată la ora 14.40, iar la scurt timp a fost publicată o știre ce conținea reacția poliției din Germania, care a negat faptul violului. Reacția poliției a fost însă transmisă de kp.md într-o știre sumară, în care declarația propriu-zisă a încăput într-un alineat din trei rânduri, celelalte trei (din cinci) alineate ale știrii conținând detalii despre „viol” și afirmația că rudele acuză poliția că ar încerca să „acopere” făptașii. În aceeași zi, spre seară, portalul a difuzat o știre mai amplă în care cita poliția germană care a adus probe că presupusa victimă a mințit și a depus la poliție o plângere falsă, de teamă să nu fie pedepsită de părinți pentru faptul că nu a dormit acasă.
Acest caz scoate la iveală o practică vicioasă a jurnaliștilor din Republica Moldova - de a prelua din presa străină informații ce au un pronunțat caracter „de senzație” fără, cel puțin, să le pună la îndoială. Normele jurnalistice elementare obligă autorii să verifice din mai multe surse informațiile, în special, cele cu caracter conflictual, iar în cazul în care nu reușesc să le confirme din surse credibile şi independente, să renunțe la difuzare sau, în cel mai rău caz, să menționeze deficitul de detalii/reacții la acest subiect. În perioada actuală - în care asistăm, dar şi suntem parte - a unui război informațional și detectăm frecvent diferite metode de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea curente de gândire favorabile sau defavorabile migranților musulmani - este cu atât mai necesar să fim precauți atunci când difuzăm asemenea știri.
Manipulatorii au făcut apel la sentimente (e vorba de o fetiță-victimă, imaginea copiilor fiind deseori folosită pentru a suscita diferite emoții și a amplifica tragismul unei situații); au operat cu cuvinte tari precum „fascism”, „anarhie”, „naționalism”, asociate prin definiție cu pericol, violență, abuz, teroare. S-a urmărit, astfel, crearea panicii şi ostracizarea grupului-țintă, precum şi inocularea ideii că acest grup este lipsit de orice calitate umană - toate acestea fiind tehnici de dezumanizare, o metodă de propagandă descrisă în lucrarea „Tehnici de manipulare”, semnată de Bogdan Ficeac[4]. Prezentarea echidistantă și relativ corectă a informațiilor din știrile externe este posibilă dacă jurnaliștii știu să se îndoiască de orice fapt, să păstreze „distanța reticenței” față de orice sursă și să prezinte nepărtinitor diferite versiuni relevante ale unui fapt. Pentru comparație, să vedem cum a fost reflectat acest subiect de agenția Agerpres din România - ştirea a fost publicată cu titlul „Controverse privind un presupus viol comis la Berlin asupra unei adolescente germano-ruse de către migranți”.
Acest articol este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA. Articolul a fost realizat în cadrul Campaniei media împotriva informaţiei false şi tendenţioase, desfăşurată de Asociaţia Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI), cu suportul Programului „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
