MediaRing cu Tatiana Puiu, avocată, expertă în legislația media

Media Azi:

- Jurnaliștii de investigație se plâng că trebuie sa achite taxe pentru a obține informațiile de interes public de la unele instituții de stat, cum e Cadastru sau Camera Înregistrării de stat, de exemplu.  Cum se împacă aceasta cu dreptul jurnalistului de a avea acces la informație? Ce spune legislația în această ordine de idei?

Tatiana Puiu: Conform art. 20 al Legii privind accesul la informaţie, pentru furnizarea informaţiilor oficiale pot fi percepute plăţi în mărimile şi conform procedurii stabilite de autorităţi, dar mărimile plăţilor nu vor depăşi mărimile cheltuielilor suportate de către furnizorul de informaţie pentru facerea copiilor, expedierea lor solicitantului şi/sau traducerea la cererea solicitantului. Şi Convenţia Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale  stipulează în art. 7 că o taxă poate fi impusă solicitantului pentru eliberarea unei copii a documentului oficial, care urmează a fi rezonabilă şi să nu depăşească costul actual al reproducerii documentului. Grila de taxe urmează a fi publicată. Furnizarea electronică a informaţiei  în mod normal trebuie să fie gratuită.

Raportând la o singură solicitare de informaţie, plăţile percepute în Republica Moldova aparent sunt modeste. Sumele se adună atunci când jurnalistul de investigaţie pentru a nu da articole nefondate, este nevoit sa solicite mai multe informaţii de la aceste instituţii.  Acest fapt descurajează jurnaliştii să meargă până la capăt, astfel fiind în imposibilitatea de a exercita eficient sarcina de a informa publicul asupra problemelor de interes public.

Consider că mecanismul de percepere a taxelor, precum și cuantumul acestora urmează să fie revăzut de autorități. Or, restricționarea accesului la informație anume din acest motiv a fost sesizat și de organizațiile internaționale.

- Adesea jurnaliștilor le este respinsă cererea de solicitare a informației de interes public sub pretextul protecției datelor cu caracter personal. Ce lege ar putea să sancționeze abuzurile funcționarilor publici care recurg la astfel de pretexte?
 

T.P.: Restricţionarea accesului la informaţiile de interes public pe motivul protecţiei datelor cu caracter personal a devenit deja o practică constantă în Republica Moldova. Pe rolul instanţelor de judecată se află tot mai multe cauze civile prin care se solicită constatarea violării acestui drept. Conform art. 24  al Legii privind accesul la informaţie, în funcţie de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al funcţionarului public, responsabil pentru furnizarea informaţiilor oficiale, de a asigura accesul la informaţia solicitată, instanţa de judecată decide aplicarea unor sancţiuni în conformitate cu legislaţia, repararea prejudiciului cauzat prin refuzul nelegitim de a furniza informaţii sau prin alte acţiuni ce prejudiciază dreptul de acces la informaţii, precum şi satisfacerea neîntîrziată a cererii solicitantului.

Recent, Parlamentul a adoptat modificarea art. 71 al Codului contravenţional, care presupune amenzi mai mari pentru încălcarea legislaţiei privind accesul la informaţie. Astfel, încălcarea legislaţiei privind accesul la informaţie sau a celei cu privire la petiţionare se va sancţiona cu amendă de la 100 la 150 unităţi convenţionale (de la 5 000 până la 7 500 lei) în cazul persoanelor fizice şi cu amendă de la 300 la 400 unităţi convenţionale (de la 15 000 până la 20 000 de lei) în cazul persoanelor cu funcţie de răspundere. În acelaşi timp, prezentarea unui răspuns cu date eronate se va sancţiona cu amendă de la 400 la 500 unităţi convenţionale (de la 20 000 la 25 000 de lei) aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Cauza contravenţională va fi examinată de poliţie, la cererea persoanei căreia prin contravenţie i-au fost cauzate prejudicii.

- Cum am putea face ordine in publicitate? Vă întrebăm pentru că Legea publicității este învechită, fiind votată în 1997, când practic, piața publicitară nu exista în Moldova.
 

T.P.: În opinia mea, remedierea carenţelor din actuala lege se va produce odată cu crearea unui cadru normativ adecvat. Concurenţa neloială în domeniul publicităţii comerciale este deja un fapt constatat. De altfel, Ministerul Justiţiei a elaborat proiectul noii Legi cu privire la publicitate, care ar urma să stimuleze dezvoltarea pieţei autohtone a publicităţii, dar şi să facă publicitatea „mai puţin deranjantă” pentru public. Proiectul propune  delimitări clare între publicitatea politică, socială şi comercială. Controlul de stat asupra respectării legislaţiei cu privire la publicitate îl va exercita Consiliul Concurenţei, care va fi abilitat să atribuie informaţiei calificativul de mesaj de interes public, va  putea intenta procese în instanţa judecătorească, inclusiv în interesele unui cerc nedeterminat  de consumatori de publicitate, în legătură cu încălcarea legislaţiei cu privire la publicitate  comisă de producătorii, furnizorii şi difuzorii de publicitate, precum şi privind anularea tranzacţiilor ce ţin de publicitatea neadecvată. Proiectul de lege a fost supus dezbaterilor publice în luna iunie 2014. Participanții la discuții - reprezentanți ai structurilor de stat, ai agenților economici din domeniu, ai societății civile, dar și ai partenerilor de dezvoltare - au formulat recomandări care urmau să fie încorporate în proiect. Soarta acestui proiect nu este clară.
 
Elizaveta Rotari, Atv Comrat:

- În Moldova există problema că jurnaliștii, din mai multe motive, nu apelează la justiție atunci când le sunt încălcate drepturile. Cum credeți, de ce se întâmplă aceasta?.
 

T.P.: Motive ar fi diverse: lipsa încrederii în justiţie, irosirea timpului, necunoaşterea mecanismelor existente de protecţie, precum și lipsa posibilităţilor financiare de a contracta un avocat. La moment, organizaţiile de media din Republica Moldova oferă jurnaliştilor un spectru larg de informaţii privind legislaţia mass-media, diferite cursuri de instruire, precum şi asistenţă juridică calificată de care poate beneficia oricare jurnalist sau orice instituţie media.

- Ce s-ar putea modifica în  legislația din autonomia găgăuză, pentru ca autoritățile să poată fi sancționate pentru îngrădirea accesului la informație?

T.P.: Conform art. 1 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), pe teritoriul Găgăuziei sunt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova. Actele normative ale Găgăuziei care contravin Constituţiei Republicii Moldova  se declară nule.

Legea privind accesul la informaţie, Codul contravenţional sau Codul penal, după caz,  sunt aplicabile pe teritoriul Găgăuziei. De altfel, există şi precedente judiciare prin care a fost constatată încălcarea dreptului de acces la informaţie de către autorităţile din Găgăuzia.
 
Iulia Semionova, președinta Asociației Jurnaliștilor de limbă rusă:

- Nu credeți că e nedrept ca pentru lipsa pluralismului mediatic sau pentru alte greșeli să fie criticați jurnaliștii, dar nu proprietarii din mass-media? În mod firesc, ar trebui sancționați cei care „comandă muzica”, și nu colegii jurnaliști, care și așa primesc salarii mici și familiile lor nu sunt în niciun fel protejate, în cazul pierderii locului de muncă. În opinia mea, atâta timp când sunt sancționați jurnaliștii, dar nu patronii lor, situația nu se va schimba. Dar Dvs., ce credeți despre aceasta?
 

T.P.: Informațiile despre adevărații proprietari/beneficiari finali, în special, ai televiziunilor deja sunt publice. Cenzura practic nu este întâlnită în Moldova, dar autocenzura este o practică comună în rândul jurnaliștilor. Cenzura în mass-media, precum și împiedicarea ilegală intenționată a activității mass-media atrage răspundere penală conform art. 180/2 Cod penal al Republicii Moldova.

Cristina Straton, revista Natura:

- Ce documente sunt necesare pentru a înregistra o instituție medie?  Care va fi statutul ei? Există anumite condiții specifice care trebuie respectate la deschiderea acesteia? Ce etape trebuie de parcurs, de ce autorizații este nevoie și din partea cui?
 

T.P.: Pentru înregistrarea unei publicaţii periodice sau a unei agenţii de presă sunt necesare următoarele acte:

1. Confirmarea denumirii publicaţiei periodice sau agenţiei de presă, eliberată de către Ministerul Justiţiei în baza cererii solicitantului despre verificarea denumirii.

2. Cererea privind înregistrarea statutului publicaţiei periodice sau agenţiei de presă, semnată de fondator (fondatori) cu indicarea domiciliului sau de reprezentanţii acestora (în cazul fondatorilor - persoane juridice), cu aplicarea ştampilei.

3. Documentul bancar ce atestă achitarea taxei de stat pentru înregistrare.

4. Decizia sau procesul-verbal de constituire a publicaţiei periodice sau agenţiei de presă, după aprobarea statutului, semnată de fondator /fondatori/, în care se indică nominal redactorul-şef al publicaţiei, colegiul de redacţie, cenzorul.

5. Statutul semnat de fondator /fondatori/ cu indicarea datelor de identitate.

6. Lista fondatorilor, în care se va specifica pentru persoanele fizice - numele, prenumele, anul naşterii, numărul şi seria buletinului de identitate, domiciliul şi semnătura; pentru persoanele juridice - denumirea, sediul, numărul şi data înregistrării, semnătura reprezentantului (preşedintelui); Pentru fondatorul persoană juridică - extrasul din procesul-verbal al şedinţei organului de conducere autorizat al persoanei juridice, în care să fie consemnată decizia de constituire a publicaţiei periodice sau agenţiei de presă.

7. Procesul-verbal al membrilor colectivului de redacţie privind constituirea publicaţiei periodice sau agenţiei de presă, adoptarea statutului publicaţiei periodice sau agenţiei de presă.

8. Actele ce atestă acordarea sediului - contractul de locaţiune/comodat sau declaraţia persoanei fizice (autentificată notarial), sau acordul persoanei juridice (autentificat prin semnătura conducătorului şi ştampila organizaţiei).

Actele nominalizate se vor depune pentru înregistrare la Ministerul Justiţiei.

În scopul exercitării oricărei activităţi lucrative neinterzice prin lege, instituţiile media se vor constitui ca şi societăţi cu răspundere limitată. Modul de constituire, funcţionare, reorganizare şi lichidare a societăţilor cu răspundere limitată este prevăzut de Legea cu privire la societăţile cu răpundere limitată. Procedura înregistrării societăţilor cu răspundere limitată este prevăzută de Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.

Mariana Colun, reporter Anticoruptie.md:

- În care situații oamenii legii sunt îndreptățiți să citeze jurnalistul pentru a prezenta probele pe care își bazează argumentele în cadrul articolului, pentru a depune mărturii sau pentru a divulga sursele sale? În ce moment astfel de acțiuni ale oamenilor legii devin abuzuri? Unde este limita?
 

T.P.: Singura excepţie când un jurnalist poate să divulge sursa de informare este prevăzută de al. 4) art. 13) din Legea privind libertatea de exprimare şi poate avea loc doar în cadrul unui proces penal dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) dosarul penal vizează infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave (art. 90 al. 1) pct. 5 al Codului de procedură penală); b) divulgarea sursei este absolut necesară pentru urmărirea penală; c) au fost epuizate toate posibilităţile de a identifica sursa de informare prin alte mijloace. Cu alte cuvinte, organul de urmările penală trebuie să verifice aceste condiţii până la începerea interogării şi să comunice obligatoriu acest fapt jurnalistului citat. Dacă sunt întrunite toate condiţiile, jurnalistul va da declaraţii în calitate de martor, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 90 al Codului de procedură penală.

Orice manifestare a autorităţilor publice sau a persoanelor care exercită funcţii publice de ingerinţă în activitatea editorială a mass-mediei sau a angajaţilor acesteia, ori de împiedicare a tirajării sau a răspândirii informaţiei, reprezintă cenzură. Astfel, ingerinţa din partea autorităţilor publice sau a persoanelor care exercită funcţii publice nu poate fi justificată în nicio circumstanţă.

- Ce trebuie să facă un jurnalist în momentul în care a fost citat la Poliție sau Procuratură pentru a depune mărturii sau a clarifica anumite aspecte?
 

T.P.: Conform art. 90 al. 5) din Codul de procedură penală, jurnalistul nu poate fi citat şi audiat în calitate de martor -  pentru a preciza persoana care i-a prezentat informația cu condiția de a nu-i divulga numele, cu excepţia cazului în care persoana benevol doreşte să depună mărturii. Jurnalistul poate fi citat şi ascultat ca martor numai în cazul când această informaţie este absolut necesară pentru prevenirea sau descoperirea infracţiunilor deosebit de grave sau excepţional de grave.

Chemarea jurnalistului în faţa organului de urmărire penală se face prin citaţie scrisă. Citarea se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafică ori prin mijloace electronice. Citarea se poate face şi prin intermediul poştei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronică în cazul în care ofiţerul de urmărire penală, procurorul, instanţa de judecată dispun de mijloacele tehnice necesare pentru a dovedi că citaţia a fost primită.

Odată ce a primit citaţia, jurnalistul trebuie să se asigure că în conţinutul acesteia este indicat obiectul cauzei şi calitatea procesuală. Cu alte cuvinte, în citaţie trebuie să fie indicat că jurnalistul este chemat la organul de urmărire penală în calitate de martor într-o cauză ce vizează infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave (a se vedea art. 16 Cod penal al Republicii Moldova).

Dacă chemarea jurnalistului în faţa organului de urmărire penală a avut loc conform rigorilor enunţate mai sus, atunci jurnalistul în calitate de martor va avea drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 90 Cod de procedură penală.

- Poate un jurnalist să fie citat la Poliție după ce a făcut o solicitare de informații pe marginea unui anumit subiect? Dacă a fost citat cum trebuie să se comporte? Cum pot fi trași la răspundere oamenii legii care intimidează jurnaliștii prin astfel de metode?
 

T.P.: Consider că jurnalistul nu poate fi citat pentru o asemenea cauză. Exercitarea drepturilor de a căuta, a primi şi de a face cunoscute informaţii de interes public, poate fi supusă unor restricţii pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului internaţional, inclusiv pentru apărarea securităţii naţionale sau vieţii private a persoanei.

Controlul legalităţii acţiunilor poliţiştilor este înfăptuit de şefii şi conducătorii acestora, după caz. Acţiunile sau inacţiunile poliţistului prin care se încalcă prevederile legii, ale altor acte normative, restricţiile şi interdicţiile stabilite, clauzele contractului individual de muncă, cerinţele fişei postului, prevederile Codului de etică şi deontologie al poliţistului, se pedepseşte disciplinar. Astfel, jurnalistul ar putea depune o plângere pentru sancţionarea disciplinară a poliţistului care încalcă prevederile legale. În funcţie de gravitatea şi de gradul de vinovăţie, abaterea disciplinară atrage aplicarea următoarelor sancţiuni: avertisment, mustrare, mustrare aspră, retrogradare cu un grad special, retrogradare în funcţie, concediere.

Tototată, împiedicarea intenţionată a activităţii mass-media sau împiedicarea pentru critică se pedepseşte conform art. 180 prim, din Codul penal al Republicii Moldova.
 
Inga Burlacu, membră a Consiliului de Presă:

- O întrebare eternă pentru jurnaliști: unde se termină viața privată și unde începe interesul public?
 

T.P.: Delimitarea graniţei între viaţa privată şi interesul public este un proces dificil, dar nu imposibil. Important e să fie găsit un echilibru între dreptul la viaţa privată a persoanei şi libertatea presei. Mass-media are sarcina de a informa publicul asupra problemelor de interes public şi de a efectua, în conformitate cu responsabilităţile sale, investigaţii jurnalisitice în probleme de interes public.

Legea cu privire la libertatea de exprimare în art. 10 reglementează dreptul la respectul vieţii private şi de familie, specificând limitele acestuia în raport cu libertatea de exprimare.

Deci, presa are obligaţia de a publica doar informaţii de interes public. Interesul public reprezintă interesul general al societăţii (şi nu simpla curiozitate a indivizilor) faţă de evenimentele ce ţin de exercitarea puterii publice într-un stat democratic sau faţă de alte probleme care, în mod normal, trezesc interesul societăţii sau al unei părţi a ei. Interesul general al societăţii trebuie să primeze.

Orice dubiu rezonabil cu privire la acordarea statutului de interes public sau curiozitate se interpretează în folosul acordării statutului de interes public.

- Poate fi penalizat un jurnalist pentru acțiunile ilegale de care a făcut uz pentru a obține informații de interes public?
 

T.P.: Orice acţiuni care contravin nomelor legale sunt pasibile de răspundere. Art. 28 din Legea cu privire la libertatea de exprimare prevede exonerarea de răspundere a mass-media atunci când răspândeşte informaţii false preluate de la alte persoane. Cauzele enumerate în articolul menţionat reprezintă unica situaţie când nu survine responsabillitatea mass-media.
Mass-media nu este exonerată de răspundere dacă subscrie informaţiei.
 
Ludmila Topal, directoarea Canal Regional:

- Cum credeți, în ce măsură Consiliul Coordonator al Audiovizualului a asigurat controlul pentru reflectarea obiectivă a campaniei electorale din acest an? Ce au putut face membrii CCA, pentru încetarea încălcărilor, dar nu au făcut?

T.P.: Împărtăşesc în acest sens concluziile critice ale observatorilor străini şi ale organizaţiilor de media naţionale. Faptul că unele posturi de televiziune constant au operat cu manipulări, dezinformări şi defăimări e şi vina Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Faptul că nu există resurse financiare suficiente, sau că legislaţia audiovizualului este imperfectă, nicidecum nu reprezintă o scuză pentru CCA de a nu fi monitorizat activ posturile de televiziune, astfel fiind încălcat dreptul cetăţeanului la informaţie corectă.
 
- La Forumul Mass-Media, care a avut loc recent, s-a accentuat rolul instituțiilor media independente regionale. Cum credeți, statul ar putea să susțină posturile locale de radio și televiziune și în ce mod?

T.P.: În opinia mea, mass-media regională independentă trebuie să existe, atât din punct de vedere financiar, cât şi politic. Statul poate asigura doar anumite facilităţi, pentru ca acestea să capete independenţa financiară.

 Svetlana Tataru, redactor VIP Magazin:

-       Care sunt provocările anului 2017 pentru legislația mass-media din R. Moldova?

T.P.: Noul Cod al audiovizualului, noua Lege a publicităţii sau amendamentele la cadrul normativ privind accesul la informaţie vor fi puse pe agenda legislativului în funcție de vectorul şi procesele politice pe care le va urma Republica Moldova. Vreau să fiu optimistă totuşi...
_____________
MediaRing este o rubrică bilunară, realizată de  echipa  Media Azi, în cadrul căreia jurnaliști și consumatori de presă adresează întrebări ce vizează mass-media unor demnitari de stat, responsabili din domeniu și persoane publice.