Despre solidaritatea de breaslă

La hotarul dintre ani, când se fac tot felul de bilanțuri și se întocmesc topuri,  vă prezentăm o retrospectivă a anului 2016 cu cele mai tari declarații făcute de cei 21 de invitații ai rubricii „MediaRing”. Iar pentru că declarații au fost foarte multe, încât ne-ar mai trebui un an ca să le înșiruim pe toate, le-am selectat doar pe cele care se referă la problemele acute din mass-media și la eventualele soluții.
 
Alexandru Cantir, editor prezentator, senior editor TV al postului de radio „Europa Liberă”
„Nu cred că până acum a existat vreo guvernare care să se fi preocupat, strategic, de consolidarea durabilă a presei libere ca element vital pentru o democraţie în devenire. Prioritar a fost beneficiul de moment  de pe urma unei prese reduse la docilitate. Însuşi faptul că o clasă politică… controversată, ca să spun aşa, nu a avut până acum – prin acte, legi şi practici - bariere sigure în faţă  atunci când şi-a făcut formaţiuni pseudo-jurnalistice pentru lupte politice vorbeşte despre faptul că e ceva putred în societate. Cât despre ce n-a făcut breasla, ar fi multe de spus şi de presupus. Cred, însă, că nu a reuşit, între altele, un lucru foarte important: să solidarizeze comunităţile diferite de jurnalişti pe o platformă de principii care să responsabilizeze jurnalistic…”   
Raspuns la întrebarea:  În jurul căror idei, în opinia Dvs., s-ar putea solidariza breasla jurnalistică? – „S-ar putea solidariza, dar şi ar trebui să se solidarizeze, numai în jurul unui set de norme ale eticii profesionale liber asumate”. 

Valeriu Saharneanu, președintele Uniunii Jurnaliștilor din Moldova
„Pe timpurile sovietice, Uniunea Jurnaliștilor (UJ) era subvenționată de la stat și „unea jurnaliștii” la comanda unicului partid. De cel puțin 20 de ani aceasta nu se mai întâmplă. Ca UJ să existe, ea trebuie susținută financiar. În toată lumea civilizată sursa principală de întreținere este contribuția jurnaliștilor interesați în existența unei structuri profesionale de dialog cu statul, cu patronatul, cu societatea și cu ansamblul comunității de jurnaliști. În RM jurnaliștii încă nu sunt pregătiți, din varii motive, să își asume sarcina. Afirmația este probată de mai multe tentative eșuate de majorare a cuantumului cotizației de membru”. 
„Constatăm cu mult regret că breasla este bântuită de conformism, de materie oportunistă, uneori exotică și debordantă.  În lipsa unei Uniuni viguroase și plenipotente lucrurile au luat-o razna. Breasla s-a pomenit fără gardă în fața provocărilor apărute în urma exorcismelor nefaste de pe scena politică din ultima vreme. Aveți dreptate, Uniunea trebuie să se ocupe de aceste probleme. Altădată a făcut-o cu multă perseverență și principialitate. Sunt convins că se va preocupa de ele și pe viitor”.

Alina Țurcanu, editor TV la Postul de radio „Europa Liberă”, membră a Consiliului de Presă din Moldova
„În condițiile în care o bună parte din presă e divizată pe criterii politice, în funcție de culoarea politică a patronilor, și participă activ în războaiele mediatice ale acestora, nu putem vorbi de apariția solidarității de breaslă. Dimpotrivă, asistăm la păruieli publice, metaforic vorbind, dintre jurnaliști din diferite tabere, atacuri reciproce. Este trist acest lucru. Nu știu ce minune ar trebui să se întâmple ca jurnaliștii, indiferent de instituția unde lucrează, indiferent de ce culoare le e patronul, să fie solidari atunci când le sunt încălcate drepturile, când e vorba de o problemă comună. Nici măcar campaniile ce țin de accesul la informație, de exemplu, inițiate de organizațiile neguvernamentale de presă, nu sunt susținute de toate instituțiile mass-media – cele controlate de exponenții partidelor de la guvernare evită să se solidarizeze cu breasla în astfel de cazuri, nu li se permite să o facă”.