Ro
En
Рy25 September 2017
2533 reads
După cum vă informam săptămâna trecută, cu trei luni înainte de încheierea termenului privind tranziția la televiziunea digitală, Ministerul Economiei și Infrastructurii (MEI) a propus amânarea acestui termen până la 1 martie 2020. Astăzi, am realizat un interviu la această temă.
Media Azi: Domnule Ion Bunduchi, care sunt riscurile noii amânări a termenului de trecere la televiziunea digitală – pentru stat, populație, radiodifuzori?
Ion Bunduchi: Riscurile pentru stat ar fi minime (să roșească o dată în plus în fața organismelor internaționale, pentru că nu-și onorează angajamentele asumate, că să roșească în fața propriilor cetățeni, nu s-a prea deprins); riscurile pentru populație - ratarea posibilității existente de atâția ani de a se informa mai bine prin intermediul televiziunii digitale terestre; riscurile pentru radiodifuzori - că vor fi nevoiți să-și caute și să-și atragă privitorii ocolind multiplexurile digitale, or asta înseamnă mult efort și mulți bani, din nou, pe cont propriu, de parcă politica informațională nu ar fi politică de stat.
Reamintim, că scopul primordial al televiziunii digitale terestre este o mai bună informare a populației. O mai bună informare înseamnă o diversitate de surse pe care le poate oferi televiziunea digitală și, în plus, cu o calitate tehnică înaltă a imaginii și sunetului. Ca și oricare altă inovație, televiziunea digitală poate aduce beneficii, dar poate aduce și pericole. De exemplu, dacă în multiplexurile digitale își pot permite să emită doar televiziunile „bogate”, atunci dispare diversitatea / pluralismul, apare monopolul informațional și, deci, scopul este compromis. Iată de ce experții europeni ne avertizau încă prin 2008: dacă nu sunteți gata de tranziție, nu faceți tranziția la televiziunea digitală terestră, că puteți numai dăuna scopului. Din această perspectivă, amânarea este benefică.
Dar nu există nicio garanție, că vom fi gata către anul 2020. Mai degrabă, nu vom fi gata nici atunci, iar populația va face ceea ce face și azi - intră în cablu și în internet. S-ar putea, în definitiv, problema să se rezolve de la sine, fără efortul guvernanților, care și-au demonstrat incapacitatea sau nedorința de a se îngriji de informarea adecvată a cetățenilor.
M.A.: Cum vi se par motivele pe care le invocă MEI privind extinderea termenului: a) o parte din radiodifuzori nu au bani pentru a crea multiplexe regionale; b)cei cu licență de emisie în multiplexul A au solicitat și ei amânarea emisiei prin multiplex din motive financiare c) există riscul ca tv analogice terestre să rămână doar la emisia prin cablu d) nu sunt bani în buget pentru convertoare pentru oamenii din pături sociale vulnerabile. Cât de rezonabile sunt aceste argumente?
I.B.: Argumentele par „beton”. Trebuie să înțelegem că numai acum s-a descoperit, absolut întâmplător, că și la radiodifuzori, și la buget, nu sunt bani. Păcat, pentru că la început de an guvernanților li se părea că toate merg strună. Întrebarea care rămâne: dacă angajamentul a fost luat în 2006 și, până în 2017, nu s-au găsit bani, de unde vor apărea ei în următorii doi-trei ani?! Argumentele „beton” se fac a nu observa acest „insignifiant” detaliu.
M.A.: Mai putem face ceva pentru a asigura tranziția la semnalul digital până la 31 decembrie 2017, cum era prevăzut?
I.B.: Cred, că nu se poate face nimic. Dacă țările vecine încheie tranziția, „analogul”, pentru că nu va fi protejat, fără a întreba de stat, dar cu mari dureri de cap, va migra în zonele protejate. Iar noi, la bucătărie, vom continua să ne întrebăm: de ce avem grijă de statul, care nu are grijă de noi?!
M.A.: Cum credeți, au dreptate cei care afirmă că amânarea încheierii tranziției ar putea fi legată de alegerile parlamentare din 2018?
I.B. : Și da, și nu.
Da, pentru că promovarea politică prin intermediul radiodifuzorilor locali, dacă nu ajută mult, cel puțin, nu încurcă.
Nu, pentru că pentru a promova un candidat „străin” nu ajunge timp, iar candidații „de pe loc” și așa sunt bine cunoscuți cât de buni sunt. În plus, radiodifuzorii locali, de regulă, sunt incluși și în rețelele de cablu locale.
Și, în sfârșit, repet, dacă țările vecine vor trece la sistemul digital, cel analog nu va putea funcționa, fiind bruiat și atunci, indiferent de ce doresc politicienii, emisia radiodifuzorilor locali nu va avea rost.
Dar, până la urmă, niciodată nu știm ce-i în capul politicienilor!
Media Azi: Domnule Ion Bunduchi, care sunt riscurile noii amânări a termenului de trecere la televiziunea digitală – pentru stat, populație, radiodifuzori?
Ion Bunduchi: Riscurile pentru stat ar fi minime (să roșească o dată în plus în fața organismelor internaționale, pentru că nu-și onorează angajamentele asumate, că să roșească în fața propriilor cetățeni, nu s-a prea deprins); riscurile pentru populație - ratarea posibilității existente de atâția ani de a se informa mai bine prin intermediul televiziunii digitale terestre; riscurile pentru radiodifuzori - că vor fi nevoiți să-și caute și să-și atragă privitorii ocolind multiplexurile digitale, or asta înseamnă mult efort și mulți bani, din nou, pe cont propriu, de parcă politica informațională nu ar fi politică de stat.
Reamintim, că scopul primordial al televiziunii digitale terestre este o mai bună informare a populației. O mai bună informare înseamnă o diversitate de surse pe care le poate oferi televiziunea digitală și, în plus, cu o calitate tehnică înaltă a imaginii și sunetului. Ca și oricare altă inovație, televiziunea digitală poate aduce beneficii, dar poate aduce și pericole. De exemplu, dacă în multiplexurile digitale își pot permite să emită doar televiziunile „bogate”, atunci dispare diversitatea / pluralismul, apare monopolul informațional și, deci, scopul este compromis. Iată de ce experții europeni ne avertizau încă prin 2008: dacă nu sunteți gata de tranziție, nu faceți tranziția la televiziunea digitală terestră, că puteți numai dăuna scopului. Din această perspectivă, amânarea este benefică.
Dar nu există nicio garanție, că vom fi gata către anul 2020. Mai degrabă, nu vom fi gata nici atunci, iar populația va face ceea ce face și azi - intră în cablu și în internet. S-ar putea, în definitiv, problema să se rezolve de la sine, fără efortul guvernanților, care și-au demonstrat incapacitatea sau nedorința de a se îngriji de informarea adecvată a cetățenilor.
M.A.: Cum vi se par motivele pe care le invocă MEI privind extinderea termenului: a) o parte din radiodifuzori nu au bani pentru a crea multiplexe regionale; b)cei cu licență de emisie în multiplexul A au solicitat și ei amânarea emisiei prin multiplex din motive financiare c) există riscul ca tv analogice terestre să rămână doar la emisia prin cablu d) nu sunt bani în buget pentru convertoare pentru oamenii din pături sociale vulnerabile. Cât de rezonabile sunt aceste argumente?
I.B.: Argumentele par „beton”. Trebuie să înțelegem că numai acum s-a descoperit, absolut întâmplător, că și la radiodifuzori, și la buget, nu sunt bani. Păcat, pentru că la început de an guvernanților li se părea că toate merg strună. Întrebarea care rămâne: dacă angajamentul a fost luat în 2006 și, până în 2017, nu s-au găsit bani, de unde vor apărea ei în următorii doi-trei ani?! Argumentele „beton” se fac a nu observa acest „insignifiant” detaliu.
M.A.: Mai putem face ceva pentru a asigura tranziția la semnalul digital până la 31 decembrie 2017, cum era prevăzut?
I.B.: Cred, că nu se poate face nimic. Dacă țările vecine încheie tranziția, „analogul”, pentru că nu va fi protejat, fără a întreba de stat, dar cu mari dureri de cap, va migra în zonele protejate. Iar noi, la bucătărie, vom continua să ne întrebăm: de ce avem grijă de statul, care nu are grijă de noi?!
M.A.: Cum credeți, au dreptate cei care afirmă că amânarea încheierii tranziției ar putea fi legată de alegerile parlamentare din 2018?
I.B. : Și da, și nu.
Da, pentru că promovarea politică prin intermediul radiodifuzorilor locali, dacă nu ajută mult, cel puțin, nu încurcă.
Nu, pentru că pentru a promova un candidat „străin” nu ajunge timp, iar candidații „de pe loc” și așa sunt bine cunoscuți cât de buni sunt. În plus, radiodifuzorii locali, de regulă, sunt incluși și în rețelele de cablu locale.
Și, în sfârșit, repet, dacă țările vecine vor trece la sistemul digital, cel analog nu va putea funcționa, fiind bruiat și atunci, indiferent de ce doresc politicienii, emisia radiodifuzorilor locali nu va avea rost.
Dar, până la urmă, niciodată nu știm ce-i în capul politicienilor!
