You are here

Cum era să devin terorist

12 September 2018
4590 reads
Vitalie Călugăreanu,
jurnalist Deutsche Welle

 
Titlul nu are nicio legătură cu recentul scandal vizând expulzarea celor șapte profesori turci. E vorba de noi, jurnaliștii. Tot mai des mă întreb dacă ne dăm seama de puterea pe care o avem, dacă suntem conștienți că, folosită incorect, această forță poate distruge, poate realmente ucide. Răspândirea minciunilor prin media este o formă de terorism. Clonarea profilurilor de Facebook a persoanelor publice pentru a acredita o minciună, invazia trolilor cu scopul intoxicării opiniei publice, acțiunile concertate ale unor pretinse portaluri de „știri” – sunt forme de terorism. Cu acești teroriști, în Moldova, nu luptă nimeni. Mecanismul autoreglementării a fost anihilat de cei care au creat, protejează și plătesc aceste grupuri de teroriști. Culmea, unii „lucrează” în sediile unor instituții publice. Ei cred că primesc salarii. Unii chiar cred că fac jurnalism. Nu, salariile voastre sunt mită. Sunteți mituiți ca să mințiți și să trădați. Și deja nu mai aveți nicio remușcare.

Recent, era să devin ca voi. Am fost la un pas să devin terorist. Cred că am trăit cea mai cumplită experiență profesională din viața mea. Două săptămâni aproape că n-am dormit... Urma să distrug patru familii... Nu șapte, ci patru. În curând vom publica o investigație la care am muncit opt luni. Opt luni de căutări, întâlniri, zboruri, monitorizări... Gigabiți de imagini video, poze și documente în limbi de care nici nu știam că există. Fiecare din ele analizat la secundă și pus la locul lui într-un puzzle pe care îl construim împreună cu jurnaliști din diferite țări. Cu trei luni în urmă ne-am uitat toți de sus la puzzle și ne-am dat seama că lipsește o piesă de legătură. Tentația de a publica fără acel detaliu (care ni se părea atunci neînsemnat) a fost mare, mai ales că nici bani pentru a continua căutările nu ne mai rămăseseră. Au urmat două săptămâni de chin. Luptam cu mine însumi. Vroiam să mă conving că ceea ce distrug merită să fie distrus. Aș fi dat ani din viață numai ca să-mi spună cineva de sus că am dreptate, că nu greșesc. În paralel, căutam. Căutam detaliul lipsă. L-am găsit într-o noapte, aproape de ora 4.00. Acel detaliu a anulat jumătate din tot ce a muncit echipa noastră până în acel moment și a trebuit să reluăm investigația de la un anumit punct. Pe banii noștri. Cele patru familii au dispărut din vizorul nostru pur și simplu. Acum, deși am pierdut bani, dorm foarte bine și nu mai am nicio îndoială că suntem pe pista corectă.

Acum mă gândesc la voi, cei care zi de zi răspândiți impurități mediatice. Voi cum dormiți noaptea? Noi, dacă am fi publicat atunci, am fi avut o „circumstanță atenuantă” – am fi greșit din neatenție. Voi, însă, practicați terorismul conștient. Pentru bani. Voi nu distrugeți doar patru familii. Voi distrugeți încă o generație. Sper că măcar vă zvârcoliți prin somn. Oare pe voi nu vă întreabă părinții de ce mințiți la televizor? Nu vă zic vecinii: „Măi Rita, măi, ai zis la televizor că o să-mi mărească pensia, iar ei mi-au tăiat și compensația!”. Voi cum le răspundeți?

Zilele acestea, după accidentul președintelui, s-a vorbit mult despre degradarea morală a societății. Andrian Candu s-a declarat dezamăgit de reacțiile pline de ură ale moldovenilor. Nu doar ei, politicienii, ci și voi sunteți de vină că societatea a ajuns în asemenea hal. Voi, jurnaliștii mincinoși sunteți principalii vinovați. Voi ați distrus sentimentele omenești prin răspândirea cronică a minciunii, prin crearea unei realități paralele în care oamenii nu se regăsesc. Internautul Andrei Ioniță a explicat recent într-o postare cum ați făcut asta. „Se începe totul de la minciuni nevinovate pentru a ieși din încurcătură. Conștiința îl mustră, dar el îi bagă călușul în gură. Apoi alte minciuni și tot așa până când minciuna devine parte din caracter, iar conștiința demult nu mai zice nimic. (...) Cum omul ajunge să urască pe toată lumea? Pas cu pas. Azi o nedreptate, mâine alta. Omul nu poate ierta, în inima lui se fac rădăcini de amărăciune. El zâmbește, dar inima lui e neagră, plină de frustrare și ură. (...) Sufletul e ca o moară. Ce pui, aceea macină”.

Voi chiar nu înțelegeți că lucrați pe o pistă greșită? De nouă ani, prin minciună, vă chinuiți să albiți câțiva oameni. De dimineață până seară răspândiți minciuni și jumătăți de adevăr, crezând că le faceți bine. În realitate, lucrați pe banii lor contra lor. Reacțiile de ură care au umplut rețelele de socializare după accidentul președintelui exact despre asta vorbesc. E crunt când oamenii se bucură de o nenorocire care i s-a întâmplat unui demnitar ca de o sărbătoare națională. Asta în timp ce, în lume, alte popoare își plâng liderii atunci când li se încheie mandatul. Ce-i drept, acolo oamenii nu sunt ținuți după gard și nu au fost săltați de poliție de Ziua Independenței pentru că șefii țării au de depus niște flori cu fanfară.

Lumea paralelă pe care ați creat-o voi pentru cei care vă plătesc este una enervantă pentru oamenii de rând. Și oricât de tare ați striga voi din televizor că „deja e mai bine”, nimeni nu vă va crede, pentru că în buzunarul omului e gol, iar în familie e sărăcie. Este exact inversul la ceea ce arătați voi la televizor.

Am crezut ca un naiv că aceste reacții crude ale oamenilor după accidentul președintelui o să  schimbe optica, felul de a gândi și strategia celor angajați în mașinăria de minciuni a politicienilor negri care vor să pară albi. Am sperat că, de acum încolo, vom avea mai puțină minciună în spațiul public. Dar voi nu ați tras nicio concluzie din reacțiile de ură ale oamenilor după accident. Din contra, luni seara ați clonat zeci de pagini și profiluri de Facebook ale oamenilor publici care critică puterea și ați răspândit, din numele lor, la comandă, porcării mediatice. Insistați în prostie. Alimentați în continuare sentimentul de ură. Și nu înțelegeți că suflați într-un balon care e gata să crape. De ce faceți asta?

Înțeleg, din ultimele mutări de pe piața audiovizulului, că pe lângă cele două mari fabrici de minciuni care funcționau până acum va mai fi resuscitată una, care s-a autoproclamat „centrală” și care va confecționa minciuni electorale pentru campania din 2019. Pentru aceasta au fost ademeniți alți câțiva jurnaliști care până acum s-au ținut „copăcel”. Fără să vreau și fără să caut, am obținut lista celor care au fost la casting cu bifă în dreptul celor care „au trecut”. Deci vom avea și mai multă minciună. Mai multă minciună la TV, înseamnă mai puțină hrișcă și „tușonkă” la oameni. Proporțional, asta înseamnă mai multă ură din partea societății față de politicienii care mint. Sună cinic, dar asta înseamnă și mai puțină empatie în cazul unor, Doamne ferește, accidente cu demnitari. Și acestea sunt procese pe care nu le poți controla și care, odată declanșate, doar prin magie le mai poți stăvili.

Moldova e mică. Noi ne cunoaștem unii cu alții. Să mizezi pe faptul că „poate nu va afla nimeni” e absurd. Cunoscute, în breaslă, sunt schemele de la CCA. Acolo urmele nu mai pot fi șterse, iar oamenii, la un moment dat, vor vorbi. Și nu vor putea minți sub jurământ subsemnat. Și la mașinăria trolilor vom reveni. Cu siguranță vom reveni. Singuri ne veți povesti cum vi se cerea să lucrați pe toate trei flancuri concomitent, pentru aceiași bani.