Țăranii, ziarele și crowdfundingul

Alina Radu,
directoarea
Ziarului de Gardă

Toamna se numără ziarele, în mai multe sensuri. Toamna se fac campaniile de abonare, toamna editorii de ziar stabilesc dacă vor mai apărea anul viitor, iar dacă vor apărea - cu ce tiraj, în câte localități vor ajunge, cât îi va costa toată această plăcere profesională. Toamna se fac și contractele dintre redacții și distribuitorii de presă, astfel  editorii află cât le ia ”Poșta Moldovei” sau alt distribuitor ca să ducă ziarul de la tipografie la poarta cititorului, tot 30-40% din costuri sau mai mult? Contractele pe care le-a remis ”Poșta Moldovei” redacțiilor în această toamnă arată condiții complicate pentru echipele de jurnaliști fără politicieni sau businessuri în spate. Și Guvernul a respins solicitările recente ale gazetarilor. Depresia de toamnă e împinsă către editorii de ziare, dar cine nu luptă, nu supraviețuiește guvernele.
 
 De ce mai există ziare?

Abonații sunt primul semn de viabilitate a unui ziar. Dacă există un număr critic de cititori care au mers la poștă și au abonat ziarul, atunci există șanse ca această ediție să existe sau chiar să crească. Dar de ce abonează oamenii un ziar? Pentru că nu au internet? Unii dintre ei au. Și majoritatea dintre ei au și televizor și aparat de radio. Și ei oricum continuă să aboneze ziare. Pentru că la multe posturi TV nu găsesc ceea ce îi interesează. Iar pe internet e o gălăgie tot mai apocaliptică. Un ziar are limite, inclusiv de poluare fonică.

Așa dar, ziarele au supraviețuit și merg alături de televiziuni și de edițiile online. Între timp, portalurile de știri online sunt și ele într-o competiție acerbă între dânsele, unele mor, așa cum mor unele ziare sau televiziuni. Din lipsă de bani? Din lipsă de cititori? Se face tot mai des legătura cauzală între bani și cititori. 
 
Banii sau cititorii, ce este mai important?
 
Mai mult, tot mai frecvent, presa modernă face apel la cel mai vechi modul de finanțare a presei de către comunități - abonarea. Doar că acum aceasta se numește, în limbaj modern, crowdfunding.
 
Gazetele și-au tras numele de la o monedă venețiană care se plătea pentru un număr de ziar. Au trecut câteva sute de ani, dar modelul de schimb - câțiva dolari, euro, lei pentru o ediție de ziar a rămas în viață. La fel și abonamentele, au rămas valabile, doar că și-au schimbat denumirea în crowdfunding, schimbându-și forma, devenind electronice. 
 
Dacă în secolul trecut, dar și în prezent, oamenii mergeau la un oficiu poștal sau redacțional ca să își perfecteze un abonament la un ziar, plătind o anumită sumă de bani, acum, deținătorul unui card bancar poate perfecta abonamente online. Atunci și acum, cititorul interesat să citească un ziar anume spune: achit x lei pe lună, timp de un an, ca să primesc ediția Y în fiecare săptămână.
 
Deja de 2 ani, ZdG deține platforma abonare.md, unde încercăm să facem posibile abonările online. În R. Moldova este foarte complicat să dezvolți modele de crowdfunding. La moment, doar trei bănci din R. Moldova oferă serviciul e-commerce, acceptând conexiuni cu platforme online care colectează plăți. Pentru această șansă oferită celor care colectează plăți online, băncile percep un comision care pișcă serios donatorul și recipientul: 3%+2 lei la fiecare tranzacție. Poate că la o donație de 1000 de lei sau, și mai bine, de 1000 de euro, toate părțile se simt confortabil. Dar abonamentele la ziare înseamnă plăți de la 20 de lei la 200 de lei. Iar 3%+2 lei din suma de 20 de lei face tabloul mai puțin optimist. Plus la toate, băncile care acceptă serviciul e-commerce, impun redacției și o taxă lunară de 200 de lei, indiferent dacă ai avut tranzacții sau nu.
 
Crowdfunding pentru ziarele din Moldova?
 
Este rentabil sau nu să faci crowdfunding prin e-commerce în Moldova pentru abonarea ziarelor tipărite? Având taxa de 3%+2 lei per tranzacție și taxa de 200 lei lunar, dar și toate taxele și impozitele pe care urmează să le plătești autorităților statului, atunci când încerci să retragi banii (impozit pe venit, asigurare socială, asigurare de sănătate la plata salariilor) plus o taxă bancară pentru transferuri pe card sau retragere de cash, te simți stors nu doar de bani, ci și de entuziasm. Dar cum ne-am simți dacă nu am face toate acestea?
 
Știți zilele celea în redacțiile din Republica Moldova, când totul e hidos, evenimente multe și complicate, democrație în cădere liberă, acces limitat la informații, comportament abuziv al autorităților și zeci sau sute de e-mailuri, unul mai supărător ca celălalt? Și printre toate acestea - hop, și vine un e-mail care oferă optimism. Păi, iată, de câteva ori pe lună banca ne trimite fișiere în care sunt listate tranzacțiile de pe pagina abonare.md, din care aflăm câte persoane s-au abonat și cât au plătit. Evident, din același fișier aflăm și ce sumă ne-a fost retrasă sub formă de comisioane, dar să privim partea bună a lucrurilor: există oameni care abonează Ziarul de Gardă în fiecare lună, făcând plățile online. Și asta înseamnă foarte mult. Chiar dacă sunt doar 10 oameni care s-au abonat în această lună, transferându-ne fiecare câte 100-200 de lei, ei, alăturându-se celor câteva mii care s-au abonat în lunile trecute, fac o mare diferență. Ei, astfel, decid că acest ziar trebuie să existe.
 
Cine abonează? Sau cine este abonat?
 
Noi, la ZdG, susținem că abonare.md a meritat efortul și că viitorul aparține încă ziarelor tipărite, dar cu sisteme de plăți online, cu acest model de abonare, care mai nou se numește crowdfunding și care s-a mutat de la modelul ”cititor-portmoneu-oficiu poștal” la modelul ”cititor-card bancar-internet”. Nu, nu ne-am acoperit niciodată toate cheltuielile cu acești bani, dar fără ei ar fi fost mult mai greu.
 
Din toate dificultățile am învățat și multe lecții. Am învățat că donează abonamente nu oamenii care au neapărat bani, ci cei care sunt interesați de ceea ce facem și care țin neapărat ca ceea ce facem noi să continue.
 
Din dialogurile cu mii de cititori pe parcursul anilor am înțeles că ei apreciază la ZdG câteva chestiuni și toate țin de calitate: investigațiile, devotamentul nostru pentru un șir de valori, cum sunt combaterea corupției, transparența, drepturile omului și, nu în ultimul rând, perseverența. Ei au încredere în noi, că în acest an, ca și în anul trecut și în toți cei 14 ani trecuți, n-am schimbat macazul, am ținut aceeași linie - am privit critic guvernările în interesul oamenilor de rând. Ei, abonații noștri, atât cei cu modelul ”portmoneu-oficiu poștal”, cât și cei cu modelul ”card bancar-internet”, când ne contactează, nu zic ”ziarul vostru”, ei zic ”ziarul nostru” sau chiar ”ziarul meu”. Pentru noi, acest sentiment al cititorilor, de a se simți parte din noi sau considerându-ne parte din ei înseamnă mai mult decât banii de azi, căci acest sentiment al cititorilor înseamnă și abonarea de mâine. De asta, nu-i trădăm pe ei, ca să nu ne tăiem creanga de sub propriile picioare.
 
Deci, persoana cu portmoneul în mână nu abonează orice. Abonarea sau crowdfundingul nu e ca la contractele cu bugetul public, când un ministru ia de la toți și donează unei firme de-ale sale. Persoana cu portmoneul propriu în mână are grijă să nu-și cheltuiască bănuțul muncit pe prostii. Da, ar putea procura și lucruri neadecvate, o dată, de două ori, dar nu le va abona pentru totdeauna, dacă nu îi vei oferi calitate și ceea ce îl interesează. Sau, dacă va abona și va vedea că ceea ce primește nu corespunde intereselor sale, va dezabona și nu va mai reveni. A avea cititori fideli e la fel de important ca și atragerea abonaților sau donatorilor noi. Pentru un serviciu bun, la preț rezonabil, omul mic cu portmoneul mic va reveni și va aduce și un prieten.
 
Ce fel de ziare au viitor?
 
Recitesc pe internet articolele de zece ani vechime care preziceau moartea definitivă a ziarelor. Au supraviețuit „moral” doar articolele care nu au prezis moartea tuturor ziarelor.
 
Iată ce scria, de exemplu, ”The Economist” în 2006, într-un articol cu titlul ”Viitorul ziarelor. Cine le-a omorât?”:  ”Edițiile care investesc în tipurile de jurnalism de investigație, din care, adesea societatea beneficiază cel mai mult, vor supraviețui cel mai bine, atâta timp cât managerii acestora vor face o muncă competentă de a ajusta redacțiile la circumstanțele care dictează schimbări”.
 
Au trecut 12 ani de la scrierea acestui articol, și, la nivel global, există o mulțime de dovezi că anume redacțiile care și-au deschis sau au dezvoltat departamente de investigații, și-au crescut numărul de abonați, aceștia devenind cititorii lor fideli. Pentru că abonații/donatorii mici au găsit în aceste ziare tocmai ceea de la ce „societatea beneficiază cel mai mult” și au decis să doneze în continuare din salariile lor, mari sau mici, susținând o necesitate mare.
 
Azi, recitind acest articol din ”The Economist” pe pagina lor web, imediat îmi sare în ochi o invitație frumoasă de a abona, oferindu-mi-se un întreg pachet de oferte: ediție print, ediție electronică, ediție print plus ediție electronică, dar toate - cu modelul de abonare „card bancar-internet”. Asta a fost una dintre ajustările prezise în 2006, de care ar trebui managerii de ziare să țină cont în 2018.
 
În R. Moldova, toamna anului 2018 aduce un șir de mari provocări pentru ziarele tipărite. Urmează o mare supărare pe lipsa de dialog a distribuitorilor de ziare cu editorii, urmează să vedem iar cum cresc prețurile la abonare, la tipar, la hârtia de ziar, la electricitate, urmează un șir de provocări legate de viitoarea campanie electorală, urmează noi valuri de migrație, dar și noi necazuri pentru cei rămași acasă. Dar, oricum, oamenii au nevoie de ziare de calitate. Cei rămași, vor căuta să aboneze la poștă sau, se vor bucura de un ziar donat de către cei plecați.
 
Acum e atât de ușor să pleci din Moldova, mai ușor decât să rămâi. Dar e la fel de ușor să donezi un abonament la un ziar unui țăran, care a decis să nu plece, chiar dacă din minunatele roșii și mere pe care le crește nu-și adună bani măcar de papuci noi. Și ziarele se cresc greu, ca și merele. Și se citesc repede. Dar mai repede e să le abonezi: card bancar-internet, abonare.md. Crowdfunding-ul are viitor, ca și ziarele.