Cei patru apostoli erau trei: Luca și Matei. Din nou despre concentrarea în televiziune

Din istoricul problemei

În luna mai a anului trecut Consiliul Coordonator al Audiovizualului accepta cesiunea licențelor de emisie a posturilor de televiziune Canal 2 și Canal 3 de la un proprietar la altul, invocând necesitatea conformării singurului proprietar care deținea mai mult de două licențe la modificările introduse în Codul Audiovizualului două luni mai devreme. Cesiunea, deși a stârnit mai multe reacții critice, având în vedere faptul că două televiziuni au rămas în proprietatea președintelui unui partid politic iar altele două au trecut în cea a unei companii deținute de un consilier al aceluiași președinte de partid, a rezolvat, din punct de vedere legal, problema concentrării proprietății, atât de mult discutată și condamnată în ultimii ani. Cu toate acestea, suspiciunea că o conformare formală cu legislația nu va elimina fenomenul concentrării în audiovizual (care se referă nu doar la proprietate ci și la conținut și audiență, de exemplu), a planat din start și a fost confirmată în mai multe rânduri de monitorizările și studiile realizate ulterior[1]. La sfârșit de 2018, după un an și jumătate de când Prime TV și Publika TV au un proprietar, iar Canal 2 și Canal 3 – un altul, tendințele nu s-au schimbat, mai multe lucruri interesante putând fi constatate în acest context. Să le luăm pe rând și în pereche, așa precum sunt oficializate.

Prime TV și Publika TV

Prime TV și Publika TV au difuzat împreună între 1 și 30 noiembrie 2018 ±1406 știri din actualitatea națională (Prime - ±425 și Publika ±981)[2]. Cu mici excepții, aceleași știri pot fi urmărite la ambele posturi, textele și imaginile care le însoțesc fiind similare. Publika TV se evidențiază prin faptul că același subiect poate fi divizat în câteva materiale mai mici și publicate la anumite intervale, iar uneori și în zile diferite. În principal, dar nu în exclusivitate, prin aceasta se explică numărul dublu de produse publicate. Publika TV este, de fapt, principala sursă de producere a știrilor, de la care Prime preia materialele. Astfel, din numărul total de știri difuzate de Prime într-o lună, ±75 pot fi identificate ca materiale originale și proprii ale postului tv, ceea ce înseamnă cam 18%. Alte cel puțin 86 de știri (20%) au fost realizate de Publika TV și difuzate și de Prime. De asemenea, cel puțin 7 materiale au fost realizate prin colaborarea dintre cele două posturi. Cele mai multe produse, ±171 sau 40% din total au fost știri al căror post-mamă este greu de identificat, care au citat autoritățile, s-au referit la anumite decizii ale politicienilor, la operațiuni de rețineri ale poliției, etc. Cert însă este faptul că aproape toate s-au regăsit în buletinele ambelor posturi tv (dar și ale celorlalte două posturi concurente care au aparținut până în 2017 aceluiași proprietar).

În același timp, cel puțin 46 de știri (sau 11% din total) difuzate de Prime și/sau de Publika în perioada analizată au fost livrate de către postul concurent Canal 2, iar alte cel puțin 21 sau 5% - de al doilea post concurent Canal 3. Mai mult, în jur de 19 subiecte difuzate de Prime în luna noiembrie au fost lipite din părți documentate de Prime și Canal 3 (3 materiale), Prime și Canal 2 (6 materiale), Publika și Canal 2 (3 materiale), Publika, Canal3 și Prime (un material), Publika și CTC Mega (un material), Prime și CTC Mega (un material) sau într-o colaborare interesantă cu TVN din Bălți (4 materiale).

Canal 2 și Canal 3

Pe de altă parte, posturile de televiziune Canal2 și Canal3 au difuzat împreună în ultima lună de toamnă nu mai puțin de 683 de știri naționale (Canal2 - ±345 de știri și Canal 3 - ±338)[3]. Toate materialele, cu excepția intervențiilor în direct sau a comentariilor în studio a infograficelor pe diferite teme, au putut fi urmărite în aproape același format și la Prime TV și Publika TV. Același exercițiu ca și cel de mai sus arată că la Canal2, de exemplu, ±66 de știri (sau 19%) au putut fi identificate ca aparținând postului. Alte ±15 (4%) au fost realizate în cooperare cu sau exclusiv de Canal3, dar și ±22 (6%) de postul concurent Prime TV. Cele mai multe știri difuzate de Canal2, adică ±83 sau 24% au fost făcute de Publika TV. Originea celui mai mare număr de materiale, ca și în cazul primelor două posturi analizate, este greu de identificat, peste 150 de știri (sau 44%) aparținând acestei categorii, dar regăsindu-se în buletinele celor patru posturi, cu mici excepții și nuanțări. Și aici vorbim de produse mediatice combinate, cum ar fi dintre Prime și Publika (cel puțin două materiale), Canal2 și Publika (3 materiale), Canal3 și Publika (un material), sau preluări de la CTC Mega (două cazuri) și tvn (3 cazuri).

Canal3, la rândul său, a avut cele mai puține știri identificabile ca aparținându-i (±27 sau 8% din total). Canal2 a livrat produse către partenerul său în proporție de peste 11% (±39 de știri), Prime – de puțin peste 5% (±17 știri), iar de la Publika s-a preluat cel mai mult material (±69 de știri sau peste 20% din total). La fel, celei mai mari proporții a știrilor difuzate de Canal3 (±178 sau 53%) nu-i poate fi identificată clar originea, dar știrile s-au regăsit și la celelalte posturi tv. Colaborări care au rezultat în comasări de părți de știri s-au remarcat și în acest caz între Canal3 și Prime (un caz), Prime și Publika (două cazuri), Canal2 și Canal3 (un caz), Canal2 și Prime (un caz), Publika și Canal 3 (un caz), precum și câte un caz de preluare de la TVN și de colaborare cu CTC Mega. Subiectele politice, fără excepție, dar și cele care îi vizează pe fruntașii partidului aflat la guvernare, sau cele care se referă la opoziția extraparlamentară sunt difuzate de ambele perechi de televiziuni, fără intervenții semnificative în texte.

Un alt element care atrage atenția dacă urmărești pe rând cele patru posturi sau pe două câte două este faptul că se practică utilizarea expresiilor de genul : „reporterul nostru a încercat să dea de X”, „echipa noastră de filmare a realizat un material cu camera ascunsă”, etc., reporterul fiind de la o televiziune concurentă, aflată în proprietatea altei persoane decât postul care difuzează știrea. Este adevărat, reporterul nu apare în cadru, iar celelalte televiziuni folosesc doar textul și imaginile.

Pluralism sau multiplicare?

Așadar, analiza cantitativă și parțial de conținut a principalelor buletine de știri de la cele patru posturi tv arată că eliminarea elementului concentrării proprietății nu a adus și eliminarea, sau măcar diminuarea concentrării producerii conținutului, dar și a conținutului mediatic propriu-zis. Or, pericolul apariției poziției dominante în formarea opiniei publice tocmai aici este cel mai posibil să se dezvolte. În plus, de facto, se pare că nu putem vorbi despre diversificarea proprietarilor în cazul celor 4 posturi tv, de vreme ce controlul real asupra licențelor de emisie îl deține aceeași persoană. Prin urmare, suspiciunile cu referire la caracterul formal al acțiunii de cesiune a licențelor de la un proprietar la altul rămân justificate și la o distanță de un an și jumătate de la realizare.

În plus, să nu uităm de cel de-al treilea element, la fel de important pentru fenomenul concentrării -  audiența, care pune și ea probleme în cazul celor 4 posturi tv analizate. Potrivit celor mai recente date furnizate de AGB Moldova, Prime, Publika, Canal 2 și Canal 3 au o rată semnificativă în termeni de audiență, Prime și Canal2 clasându-se în top 3 cele mai urmărite televiziuni din Republica Moldova[4].

Cumulând cele trei elemente de bază ale fenomenului concentrării (proprietatea, conținutul și audiența), ajungem de unde am mai pornit și în alte rânduri în discuțiile/ analizele/ dezbaterile despre acest fenomen, și anume, la pluralismul mediatic și la grija televiziunilor pentru informarea diversificată a cetățeanului. Pluralism nu este numai atunci când omul are acces la patru sau la 400 de televiziuni, deși este bine să aibă acces la ele, fiindu-i astfel asigurat un pluralism mediatic extern adecvat. Dar pluralism  este atunci când cele patru sau 400 de televiziuni îi oferă cea mai largă diversitate de opinii, viziuni, întâmplări și evenimente. 400 de televiziuni care îi transmit același mesaj îl privează în mod cert pe beneficiarul de informație de dreptul de a se bucura de pluralismul media, atât de important într-o democrație. Limitarea la un singur punct de vedere (sau la unul restrâns), repetat în mod identic sau similar pe mai multe platforme deformează piața liberă a ideilor, anihilează spiritul critic și, într-un final, doar mimează democrația. Efectele nocive ale concentrării și pericolul pe care îl presupune pentru democrație sunt și mai accentuate în cazul în care proprietarii instituțiilor media sunt politicieni influenți, lideri de partide importante într-o țară. Un conținut mediatic și așa politizat excesiv devine suprapolitizat și suprapolarizat. În astfel de condiții, obiectivitatea și echidistanța își fac loc cu foarte mare dificultate în produsele mediatice.

Rolul CCA

CCA, în calitatea sa de garant al interesului public în domeniul audiovizualului, poate și trebuie să intervină inclusiv în astfel de cazuri, pentru încălcarea articolului 7 (Echilibrul şi pluralismul politico-social) al Codului audiovizualului încă în vigoare fiind prevăzută cel puțin avertizarea publică a radiodifuzorilor. În cazul concret al uniformizării conținutului media de către cele patru posturi tv autoritatea de reglementare nu intervine (decât în câteva cazuri izolate în cadrul campaniilor electorale). De ce? Ar trebui să răspundă CCA. Și ar putea să spună că nu are suficiente resurse pentru monitorizare, sau că legea este permisivă în acest sens, sau, mai nou, că așa-numita propagandă externă este cea cu adevărat periculoasă și ea trebuie sancționată. În context, noul Cod al serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova, care ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2019[5], (legea nu a fost promulgată de președintele Igor Dodon - n.n.) la sugestia expertizelor, oferă mână liberă autorității de reglementare să elaboreze și să facă publică politica de sancționare, ținând cont de câteva criterii, inclusiv: gravitatea încălcării, efectele acesteia, repetarea încălcărilor, etc., ceea ce înseamnă că instituția va putea oricând invoca, prin argumente care sunt aproape la vedere, încălcarea principiului pluralismului. Definiția noțiunii de pluralism audiovizual (intern și extern) se regăsește și ea, de altfel, în premieră în legislația moldovenească, în noul Cod.

Cât despre propagandă, ziceam, se pare că deocamdată cea externă este recunoscută în țara noastră, blamată și uneori chiar sancționată, inclusiv de către CCA. Discuțiile, dezbaterile și luările reale de atitudine în raport cu propaganda mediatică internă încă întârzie, deși propagarea poziţiilor unui partid sau ale unei mişcări politice (formulare utilizată în art. 7 al Codului audiovizualului) de către radiodifuzori a unui singur partid sau a unei singure mișcări politice, se pare că tot propagandă se numește, doar că internă. În mod sigur, CCA, în calitate de garant al interesului public, este obligat să apere beneficiarul de informație (și) de propaganda internă.

Problema concentrării rămâne actuală

Revenind la protagonistele prezentului material, o ultimă constatare, cu îndemnul de reflecție. Făcând abstracție de partea importantă a materialelor postul producător al cărora nu poate fi cert identificat, un calcul simplu ne arată că Prime și Canal2, de exemplu, realizează între 2 și 3 știri per buletin, Canal3 - o știre, iar Publika în jur de 33. Multiplicate și distribuite în maniera în care se face, însă, cantitatea, și deci, un aparent nivel de pluralism sunt asigurate. Și orele de produs autohton nu par o povară atât de mare în aceste condiții. Dacă ar juca onest pe piața mediatică din Republica Moldova și ar difuza doar știrile pe care le produce fiecare post, peisajul media ar arăta altfel și condițiile de muncă ale jurnaliștilor ar fi echitabile. Pentru că, în Republica Moldova există destule posturi tv care produc știri ce le aparțin în totalitate și le difuzează pe o singură platformă. Este adevărat, poate pentru că alți proprietari nu au câte două licențe de emisie. Dar nici cei care au astăzi câte două licențe nu au patru. Atunci cum se întâmplă că au, totuși, patru?