You are here

Presa scrisă regională: încotro?

18 December 2019
2102 reads
Lucia Bacalu - Jardan, 
fondatoarea ziarului „Expresul”, Ungheni


Începând cu noul an, 2020, nu vor mai apărea în variantă print „Jurnal de Chișinău” și „SP” (Bălți), două ziare importante, ambele membre ale Asociației Presei Independente din Republica Moldova. Anterior, în 2018, ziarul „Expresul” și-a redus aria de distribuție de la trei raioane (Ungheni, Călărași, Nisporeni) la două (Ungheni și Călărași). Este foarte probabil ca, în anii ce urmează, să renunțe la edițiile print și alte publicații periodice din Republica Moldova. Tirajele scad încontinuu și, deocamdată, nimic și nimeni nu poate opri această tendință. Iar tirajele mici înseamnă mai puțini bani în conturile redacțiilor și, ulterior, mai puțin entuziasm din partea echipelor redacționale.

Ce se întâmplă?

Oamenii nu mai vor să se aboneze la ziare și reviste cum o făceau altădată. Toate sondajele arată că principalele surse de informare pentru cetățenii Republicii Moldova sunt posturile de televiziune și Internetul.
Au rămas fidele versiunilor printate doar persoanele în etate, care nu au reușit să învețe calculatorul și astfel să aibă acces la Internet și, implicit, la numeroasele site-uri ce au apărut în ultimii ani. Totodată, aceste persoane, în mare parte, nu-și pot permite, dar nici nu-și doresc, abonamente la operatorii de televiziune, limitându-se la două-trei posturi tv, pe care le recepționează cu ajutorul unei simple antene.
Abonamentele la ziare și reviste se perfectează, la momentul de față, într-un număr relativ  mare, de către agenți economici, de către persoane plecate în străinătate, care răspund apelurilor redacțiilor de a face un bine, de a-și abona școala dragă sau rudele apropiate la un ziar sau altul. În plus, reacționează la diversele concursuri anunțate de redacții și factorii poștali. Dacă le oferi premii (tot mai consistente și tot mai multe), ei vor face tot ce e posibil – inclusiv prin metode mai puțin oneste – pentru a perfecta cât mai multe abonamente la ziarul, al cărui  proprietar e mai darnic. Imediat ce nu ai mai anunțat un astfel de concurs, tirajul scade dramatic.
O spun, reieșind din experiența ziarului „Expresul”.

La începuturi, unii dintre colegi mi-au zis că ar fi bine să oferim premii factorilor poștali, dacă vrem ca tirajul ziarului să crească. Le-am urmat sfatul și, într-adevăr, tirajul a crescut semnificativ. Am anunțat concursuri un an, doi, trei… La un moment dat, am decis că e suficient, pentru că oamenii știu deja de „Expresul”, îl citesc, avem numeroase reacții din partea cititorilor, majoritatea pozitive.  Deci, ei nu vor mai aștepta să le vină poștărița la poartă să-i roage să se aboneze. Rezultatul a fost trist – tirajul a scăzut cu o treime.

Așadar, cei care merg la oficiile poștale și se abonează singuri, de bună voie și nesiliți de nimeni, sunt foarte puțini, din ce în ce mai puțini. Trebuie să recunoaștem: nu există între moldoveni cultura cititului, inclusiv al ziarelor și revistelor.  

Lipsa resurselor financiare, salariile și pensiile mici nu sunt un impediment, din punctul meu de vedere, pentru a face un abonament la o publicație periodică. Or, costul unui abonament, mai ales la ziarele regionale, este foarte mic. Spre exemplu, abonamentul pentru o lună la ziarul „Expresul” e de doar 10 lei și a crescut, timp de 12 ani, cu doar 30%, adică de la 7 la 10 lei per lună. Trist e faptul că o mare parte dintre cadrele didactice nu primesc niciun ziar, chiar dacă salariile lor nu sunt atât de mici încât să nu-și poată permite un abonament la publicația preferată. Am întrebat câțiva pedagogi din Ungheni de ce nu se abonează. Răspunsul a fost cam același: ”Păi, eu citesc în Internet și „Expresul”, și „Timpul”, și „Ziarul de Gardă”…”.

La fel, probabil, ar răspunde și majoritatea tinerilor, care nu-și mai imaginează viața fără Internet. În era tehnologiilor informaționale, un astfel de răspuns este oarecum logic și firesc.

S-ar părea că și pentru echipele redacționale ale multor ziare ar fi mai simplu să renunțe la varianta print, care necesită mari cheltuieli (pentru hârtie, tipar, distribuire) și să se axeze doar pe online.

Dar există o problemă. Site-urile nu pot exista, nu pot să se dezvolte doar din entuziasm. E nevoie de resurse financiare. De unde să le iei? Unica sursă, la ora actuală, sunt granturile, finanțările externe. Niciun site din Republica Moldova și, mai ales, din afara Chișinăului, oricât de mult și-ar dori, oricât de bun ar fi, nu are sorți de izbândă, nu are cum să câștige bani suficienți doar din vizualizări și publicitate, pentru a întreține o redacție.

Suntem o țară cu o populație foarte mică și atunci nu ai cum să obții zilnic zeci de mii, nemaivorbind de sute de mii de vizualizări. În plus, nici publicitatea nu dă năvală peste noi, mai ales că lumea este obișnuită să „dea anunțuri la ziar” și foarte puțini, deocamdată, acceptă publicitatea pe site, chiar dacă acesta are mult mai multe vizualizări decât tirajul ziarului.

Un site care-și propune să abordeze doar subiecte locale dintr-o anumită regiune a Moldovei este, din start, condamnat să lupte pentru supraviețuire. Cei care încă nu au renunțat la varianta print speră să mai poată rezista din contul publicității, care este tot mai puțină și mai puțină, dar care permite, deocamdată, să se țină pe linia de plutire, să mențină și un site, în speranța că vor veni vremuri mai bune pentru mass-media din Republica Moldova.    

Ce-i de făcut?

Soluțiile de reanimare a presei scrise în Republica Moldova se regăsesc în Rezoluția Forumului mass-media 2019. Voi menționa doar câteva dintre ele:
- îmbunătățirea legislației mass-media;
- elaborarea și adoptarea legilor necesare dezvoltării pe termen lung a instituțiilor mass-media independente din Republica Moldova;
- implementarea Concepţiei naţionale de dezvoltare a mass-media;
- instituțiile mass-media să fie incluse în lista potențialilor beneficiari ai desemnării procentuale, astfel încât persoanele fizice plătitoare de impozite să poată direcţiona 2% din suma impozitului pe venit pentru susținerea instituțiilor mass-media;
- să fie dezvoltate strategii de susținere a publicațiilor periodice independente, inclusiv pe segmentul distribuției și a facilităților fiscale.

Întrebarea este dacă autoritățile își doresc cu adevărat o presă liberă și independentă în Republica Moldova și dacă sunt dispuse să contribuie la îmbunătățirea legislației mass-media, la susținerea publicațiilor periodice.

Ce-și doresc cititorii?

Recent, redacția „Expresul” a efectuat un sondaj printre cititorii ziarului, întrebarea fiind simplă: ce și-ar dori să găsească în publicația pe care o citesc?
Răspunsurile au fost diverse, printre care:
- o poezie, un eseu, o meditație a celor din Ungheni, Călărași;
- reguli de comportament civilizat în societate, exemple din viața raionului - modele pentru copii și tineri;
- o rubrică despre sănătate, prin care cetățenii să fie informați despre tratamentul a diferite boli, să fie oferite sfaturi, să se vorbească despre situația în domeniul sănătății:
- despre îndeletnicirile și obiceiurile oamenilor locului pe vremuri și acum;
- despre oamenii din partea locului, cu care ne-am mândri; despre cei ce au reușit în viață;
- o rubrica dedicată copiilor, tineretului, căci ei ne sunt viitorul (o rubrica poate haioasă, în care ei să răspundă la diferite întrebări);
- o rubrică permanentă: „Agenda autorităților publice locale”, ca cetățenii să fie mereu informați, consultați privind cele mai importante decizii, activități;
- interviuri cu primari, consilieri, reprezentanți ai instituțiilor de stat și cetățeni activi.
Credeți că abordarea subiectelor propuse și inițierea rubricilor respective ar duce la mărirea tirajului ziarului? E o întrebare, de fapt, retorică.

În loc de încheiere

Cu câțiva ani în urmă, fiind la un stagiu în SUA, discutam cu o doamnă despre presa scrisă și viitorul ei. Dânsa îmi spunea atunci că mulți americani preferă să citească ziare și nu știrile de pe site-uri, chiar dacă accesul la Internet este asigurat sută la sută. Mi-a explicat și de ce: pentru că cititul ziarelor este un indiciu al nivelului intelectual al oricărui american, dar și al poziției sale în societate. Marea majoritate a americanilor din clasa de mijloc citesc ziare. După o criză a mass-media din SUA, iată că ziarele își revin, iar tirajele au început din nou să crească. Anul trecut, spre exemplu, tirajul ziarului „New York Times” a crescut de zece ori. O creștere semnificativă a tirajelor înregistrează și multe alte publicații periodice americane.

Situația este cu totul alta la noi. Toate ziarele înregistrează scăderi constante ale tirajelor și, dacă această tendință se va menține, riscăm să rămânem cu foarte și foarte puține ziare în variantă print. Vor rezista doar ziarele ce vor reuși să obțină granturi și finanțări externe, precum și cele de partid.
La momentul de față, nu avem în Republica Moldova o clasă de mijloc, nu avem nici autorități interesate ca mass-media să se dezvolte, nu avem nici o breaslă jurnalistică unită, care ar cere și ar lupta pentru drepturile sale. Deci, închiderea celor două ziare – „Jurnal de Chișinău” și „SP” – este una logică. Este o întâmplare fericită că DOAR două ziare s-au închis. Deocamdată.

P.S.: La începutul lunii noiembrie, după aproape 30 de ani de jurnalism, anunțam că mă retrag din presă. A fost o decizie foarte grea, dar am considerat că este unica acceptabilă pentru mine. Asta, pentru că, la momentul de față, nu văd cum presa scrisă ar putea să se dezvolte și să reziste. Speranța s-a epuizat, iar dezamăgirile s-au înmulțit. În asemenea condiții, nu am mai putut și nici nu am mai vrut să continui.
Și-a asumat responsabilitatea pentru ziarul „Expresul” o parte din echipa redacțională, în frunte cu Natalia Junghietu. Sper din tot sufletul să aibă mult mai mult optimism și să poată continua să lupte pentru menținerea ziarului pe linia de plutire și, poate, chiar pentru dezvoltarea publicației în continuare.