Libertatea presei vs mixul putere politică + bani obscuri + frică

Presa din Republica Moldova luptă de 29 de ani pentru independență și acces la informație. În aceste decenii breasla a reușit multe lucruri, unele opuse scopului declarat, dar  totuși a reușit: să demonstreze agerimea unor politicieni de a prelua controlul asupra presei și de a concentra mass-media, să demonstreze și cât de lipsiți de principii și valori sunt unii colegi de breaslă, dar mai ales - să demonstreze câte de ușor vandabili sunt unii lucrători din presă și cât de slabă e presiunea publicului, dar și cât de vulnerabilă e solidaritatea profesională. Să nu ne rușinăm, la moment presa din Republica Moldova este în mare parte controlată politic, jurnaliștii de la instituțiile de presă plătite de politicieni au zeci de ani de carieră la diverse media controlate politic, iar noi și noi reporteri sunt atrași acolo nu pentru lupta pentru adevăr și informare echidistantă a populației, ci pentru a servi un partid.

Cu toate acestea, presă independentă există în R. Moldova, și acesta este marele succes al presei însăși și un mare eșec al majorității guvernelor abuzive și obscure care s-au perindat de la înființarea R. Moldova până în prezent. Iar pandemia a ajutat foarte mult la developarea celor care înțeleg și a celor care nu înțeleg rolul presei independente într-o societate liberă, în care funcționează democrația.

Carantina a închis oamenii, nu și informația

Desigur că în martie 2020 am fost luați cu toții prin surprindere, chiar dacă deja de câteva luni câteva țări, începând cu China, se confruntau cu problema Covid-19. Era pentru prima dată când s-a anunțat o carantină națională și atât guvernarea, cât și presa intrau într-un nou mod de activitate pe care nu îl cunoșteam, dar fiecare trebuia să își facă neapărat munca.
Ce era de făcut într-o situație nouă și plină de necunoscute? Era important să privim tot mai insistent la modul în care își desfășoară activitatea guvernele și redacțiile din țările în care carantina intrase în vigoare mai devreme. Iată ce am descoperit: conferințe de presă în fiecare zi, comunicare virtuală a guvernelor, miniștrilor, primarilor cu reporterii în fiecare zi, de multe ori pe zi.

În toate țările care pretind să își respecte cetățenii, nu doar miniștrii sănătății au ieșit la evenimente de presă, ci diverși  funcționari, explicând oamenilor, prin intermediul jurnaliștilor despre cum contribuie la soluționarea problemelor. În  ultima săptămână de exemplu, prim-ministrul Australiei a ieșit într-o conferință de presă virtuală ca să explice  jurnaliștilor ce măsuri sunt întreprinse pentru șomeri sau în cazul micului business. Iar primăria din orașul american  Boston a ținut o conferință de presă privind accidentele auto în perioada pandemiei, când unii șoferi abuzau de liniștea  și libertatea de pe străzi. Tot în SUA, guvernatorul unui stat american, Brian Kemp, a ținut o conferință de presă despre  îngrijorarea sa că ar crește numărul abuzurilor asupra copiilor în perioada carantinei, fără ca acestea să fie raportate  adecvat.

Despre ce sunt conferințele de presă pe timp de pandemie?

Un exemplu pentru autoritățile de la Chișinău ar fi fost structurile ONU, R. Moldova fiind parte a acestei organizații. Bunăoară nu doar Organizația Mondială a Sănătății a organizat conferințe de presă, ci și Antonio Gutteres, șeful ONU, a ținut recent o conferință de presă, chemând la solidaritate și susținerea celor mai vulnerabili.

Nu mai zic de structurile UE, cu care R. Moldova are semnat un Acord de Asociere prin care se obligă să îmbunătățească inclusiv situația mass-media. De exemplu Consiliul Uniunii Europene a organizat nenumărate conferințe de presă pe perioada pandemiei, pe diverse aspecte ale vieții publice, răspunzând reporterilor la probleme specifice care nu țin doar de infecția cu Covid-19:  ce se întâmplă cu resursele energetice, cum vor fi despăgubiți agricultorii, care e situația în domeniul transporturilor, șomaj, violență domestică. La toate aceste evenimente virtuale jurnaliștii au putut adresa întrebări.

Atâta timp cât există tehnologiile, iar R. Moldova se laudă să fie printre statele cu cel mai rapid Internet, când toți miniștrii și alți demnitari au calculatoare, laptopuri, aparate mobile performante, conferințele de presă trebuiau să fie la ordinea zilei, permanente. Într-o situație de stres, cum ar fi pandemia, lipsa de informații, întrebările fără răspuns, îngrijorările neexplicate amplifică problemele create de viruși. Din păcate, în R. Moldova nu s-a ținut nicio conferință de presă timp de 2 luni, iar singura conferință de presă susținută de Ministerul Sănătății recent a fost organizată după ce a fost creată o celulă de criză a jurnaliștilor care au făcut cereri publice și personale pentru o conferință.

Bine, conferințe nu s-au făcut, pentru că guvernanții au fost prea ocupați. Dar nu atât de ocupați încât să nu le rămână timp să atace constant presa independentă.

Premierul nu atacă televiziunile afiliate președintelui Dodon

De exemplu, premierul Chicu, la 4 mai 2020, a doua zi după Ziua Libertății Presei, dis-de-dimineață, a înșirat pe pagina sa de Facebook un mesaj incriminatoriu presei independente și în mod special postului ProTV.

„Stimați patroni mediatici - învățați-vă să faceți business cinstit - spuneți adevărul oamenilor. Pe manele departe nu veți ajunge (…). Veți pierde mulți businessul dacă nu vă schimbați atitudinea și nu livrați oamenilor informație. Și nici «finanțarea geopolitică» nu va mai fi o sursă durabilă. (...) Informarea corectă a societății este prioritatea noastră, iar «presa independentă» finanțată pe manele nu are nici o șansă”, scrie pe contul de Facebook al premierului. Observați acest amalgam de fraze contradictorii, prin care pe de-o parte își arată marele devotament față de cauza informării corecte și imparțiale a cetățenilor, iar pe de alta - inoculează expresii care subminează presa ce nu are patroni politici: pe ecranele „protv-urilor”, „posturile independente”, „experții” polivalenți au ocupat platourile.

Este oare misiunea premierului să aducă în mod particular critici unui singur post de televiziune și, în speță, să atace prin expresii presa independentă? Categoric nu. Premierul R. Moldova, oricum l-ar chema pe el, ar trebui să se preocupe de crearea unor condiții echitabile de dezvoltare pentru presa independentă și să facă totul pentru a descuraja expansiunea presei de partid. Cu atât mai mult, premierul ar fi trebuit să bată alarma privind concentrarea unui număr mare de televiziuni, ziare și portaluri sub auspiciile unei singure umbrele politice.

Cu atât mai mult, premierul ar fi trebuit să vorbească public despre problema distribuirii de propagandă  împotriva democrației și a drepturilor omului în mass-media redistribuită de la Moscova.

„Autocurățarea” la Guvern e necesară

Pentru că premierul și-a permis să repete în acel mesaj în câteva rânduri expresii despre jurnalism și bani: „informația obiectivă nu prea aduce bani patronilor mediatici”, „publicul a fost treptat învățat cu «Las fierbinți» și «Garcea» - aici se fac banii pe publicitate” - eu am sperat foarte mult că demnitarul va începe o discuție onestă despre controlul politic asupra publicității și despre cum se descurcă presa care nu oferă publicitate cititorilor, dar oferă investigații jurnalistice. Ion Chicu, cu experiență de muncă în finanțe și economie, nu a scris nimic despre asta, nu a scris despre oportunitățile patronilor de a dezvolta redacțiile, despre interesul Guvernului de a contribui la dezvoltarea presei independente ca afacere. A scris doar cât de tare nu-i place un post TV. Și asta îl descalifică pe Ion Chicu ca premier, dar îl califică bine pentru postul de atacant subiectiv de presă. Sper că declarația ulterioară a consilierului său, Vitalie Dragancea, în adresa jurnaliștilor - „Noi nu avem timp să vă autocurățim” - nu a fost sugerată de acest premier și nici nu își vor face timp „să curețe” după standardul lor presa, mai bine și-ar face timp să „se autocurețe” pe ei, după standardul unor guverne de calitate. Cum sunt ele? Care ar fi ele?

Precum am menționat mai sus, de când a început pandemia și carantina, am urmărit ce fac alte guverne în raport cu mass-media. În timp ce ONU solicită guvernelor statelor lumii să țină cont de dificultățile cu care se confruntă presa în condițiile de pandemie, printre care sunt nu doar probleme de suprasolicitare, de riscuri de infectare, dar și probleme economice și financiare, guvernele lumii iau atitudine.

Guvernul Marii Britanii a declarat un șir de măsuri speciale pentru a susține ziarele, iar Congresul SUA își adaptează activitatea oferind jurnaliștilor facilități. Alte autorități publice din lume au oferit jurnaliștilor și redacțiilor scutiri de taxe, fonduri pentru siguranța de sănătate în teren, ajutor de șomaj pentru reporterii disponibilizați, etc.
 
Actualul Guvern al R. Moldova nu greșește doar în atitudinea sa față de presă, având lacune, de fapt, la capitolul transparență și deschidere. Ceea ce nu va reuși acest guvern, așa cum nu au reușit aproape toate guvernele precedente, e să închidă gura presei libere, să o intimideze până la autocenzură. Așa ceva nu mai este posibil. Chiar dacă vor cumpăra posturile TV unul după altul, chiar dacă vor invita presa selectiv la sărbători de Revelion, chiar dacă vor ataca selectiv pe rețele sociale jurnaliștii incomozi, chiar dacă vor acționa în judecată jurnaliștii de investigație, chiar dacă nu vor face nicio conferință de presă ca să nu răspundă la întrebări - jurnalismul independent și reporterii curajoși și liberi vor exista. Pentru că libertatea presei, pentru cei care au gustat-o, e mult mai importantă decât puterea politică, banii obscuri și frica, toate luate la un loc.