You are here

Home » In the world » Doza admisibilă de exagerare sau provocare în relatările presei

Doza admisibilă de exagerare sau provocare în relatările presei

21 May 2021
876 reads
La CJI
Întrebare: După ce redacția noastră a publicat o investigație despre averea unui funcționar public, am fost acționați în instanța de judecată. Protagonistul nu neagă că deține averea enumerată în articol, însă invocă faptul că are cu un cont bancar mai puțin decât am indicat în investigație. 

În cazul în care se adeverește că datele publicate conțin o inexactitate/exagerare numerică, riscă redacția să fie trasă la răspundere?

Răspuns: Importanța misiunii jurnaliștilor în informarea cetățenilor asupra problemelor de interes public a determinat legiuitorul să abordeze, în actele adoptate, o serie de aspecte specifice libertății de exprimare a mass-media.

Printre garanțiile prevăzute de lege pentru presă se numără și admiterea caracterului provocator ori exagerat în informația răspândită de mass-media[1]. Altfel spus, relatările jurnaliștilor pot reflecta o doză de deformare a realității prin amplificarea proporțiilor faptelor sau o tentă provocatoare. Subliniem că acest fapt este admis doar cu condiția ca relatările să fie suficient de exacte pentru a nu dezinforma (să nu se denatureze esența faptelor)[2].

Atenție! Inexactitatea ce nu schimbă esența faptelor nu poate constitui dezinformare (Bunăoară, jurnalistul a relatat despre o sustragere și persoana vizată în articol nu contestă faptul sustragerii, dar pretinde că mărimea sustragerii a fost indicată incorect, sau jurnalistul relatează despre nedeclararea de către un funcționar public a cinci bunuri imobile, dar în realitate funcționarul nu a declarat patru).

Așadar, în eventualitatea în care se va adeveri că protagonistul investigației deține cu un cont bancar mai puțin decât a fost indicat în articol, în virtutea garanțiilor consacrate de lege pentru mass-media, redacția nu va fi trasă la răspundere.

De altfel, admisibilitatea unei doze de exagerare sau provocare în relatările presei nu se referă doar la inexactitățile numerice. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO), instanța a constatat în multiple rânduri că, în unele cazuri, critica acerbă din partea presei este mai degrabă o expresie a libertății jurnalistice, decât un act de defăimare.

Este și cazul[3] unei jurnaliste din România, condamnată nejustificat la plata unei amenzi penale în urma unui articol în care ea susținea că un judecător a dat o decizie „aberantă” și critica comportamentul profesional al magistratului. CtEDO a notat că reportera a acționat cu bună-credință, scopul articolului fiind acela de a informa publicul asupra unui subiect de interes general, iar relatările din articol conțin un grad admisibil de exagerare și provocare.

Rubrica „Juristul Presei” a fost lansată de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu scopul de a sprijini activitatea jurnaliștilor și a instituțiilor de presă, oferindu-le soluții juridice corecte, adaptate fiecărui caz în parte. În fiecare zi de vineri puteți afla răspunsuri la chestiuni ce țin de apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, accesul la informație, dreptul la viața privată, statutul juridic al organizațiilor mass-media, dreptul de autor etc.

Materialele publicate reflectă opinii juridice cu caracter consultativ și nu reprezintă o sursă autentică de drept. CJI nu poartă răspundere pentru prejudiciul suferit de către destinatarii consultației drept urmare a luării deciziilor bazate pe informația furnizată.

Răspunsurile oferite anterior în cadrul acestei rubrici le puteți găsi aici.

 

 

[1] Art. 4 alin. (3) din Legea cu privire la libertatea de exprimare: „Pe lângă garanțiile prevăzute la art. 3, libertatea de exprimare a mass-mediei admite şi un anumit grad de exagerare sau chiar provocare, cu condiția să nu se denatureze esența faptelor”;
[2] Pct. 5 din Hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiție cu privire la practica aplicării de către instanțele de judecată a unor prevederi ale Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 7 din 24.12.2012
[3] Cauza Cornelia Popa împotriva României.