Ro
En
Рy
În primul rând, acest fapt demonstrează că societatea are mai puțină încredere în ideea că mass-media este, într-adevăr, a patra putere în stat. Atâta timp cât cetățenii așteaptă ca autoritățile să reacționeze la articole publicate în presă, la programele TV și Radio, care abordează problemele complicate din societate, iar acest lucru nu se întâmplă sau are loc doar formal, încrederea lor că presa reprezintă o putere adevărată este risipită, restabilirea încrederii, însă, fiind mult mai dificil de realizat.
Săptămânal, la Ziarul de Gardă, primim numeroase scrisori sau apeluri telefonice, în care suntem întrebați cum au reacționat autoritățile la subiecte precum averile nedeclarate ale unor funcționari sau dosarele fabricate în unele instanțe de judecată, licitațiile trucate în unele instituții de stat sau la articolele despre profitorii de stat, beneficiari de milioane din buget. Ce le spunem? De obicei le vorbim că și noi așteptăm să cunoaștem reacțiile instituțiilor abilitate cu anchetarea unor astfel de subiecte tari, abordate de ZdG. Așteptările, însă, durează, cititorii obosesc să ne tot adreseze aceleași întrebări, iar funcționarii vizați în articole despre corupție se bucură pentru faptul că, se pare, colegii lor de la guvernare, evitând să reacționeze, „le acoperă” păcatele. Și în alte medii, puținele din R. Moldova care nu sunt dependente politic sau economic de partide sau de agenți economici obscuri, situația e similară, chiar dacă nu a fost efectuat un studiu profesionist la acest subiect. În astfel de condiții presa nu poate fi calificată liberă, dar cel mult parțial liberă, ceea ce corespunde concluziilor proaspătului raport Freedom House.
Risipirea încrederii consumatorilor de presă înseamnă, în mod direct, o mai proastă informare a acestora. O libertate îndoielnică a presei presupune o informare insuficientă a publicului despre problemele sociale, politice, despre dreptul la o justiție echidistantă sau despre daunele pe care le aduce fenomenul corupției. Mai multe cercetări efectuate în acest domeniu demonstrează o relație directă între libertatea presei și buna guvernare, combaterea sărăciei, a corupției sau a discriminării.
O libertate îndoielnică a presei plasează R. Moldova mai degrabă alături de state degradate sub aspect democratic, cum ar fi, potrivit raportului citat mai sus, Turkmenistan, Uzbekistan sau Coreea de Nord, distanțând-o, totodată, de comunitatea statelor europene, spre care, deși timid, spune că aspiră actuala guvernare a R. Moldova. Este cert că presa liberă e singura care poate asigura o legătură eficientă dintre cetățeni și guvernare, iar acest lucru este înțeles, deocamdată insuficient, în R. Moldova.
Uneori, reacțiile demnitarilor la articolele din presă sunt de-a dreptul ilare. Acum câteva zile, bunăoară, președintele Parlamentului declara că își va da demisia dacă cele relatate într-o investigație jurnalistică se vor adeveri. Ruptă din contextul actual în care se află lucrurile în R. Moldova, declarația poate să pară una curajoasă, onestă, poate provoca, la prima vedere încrederea cetățeanului că, iată, în sfârșit, avem un înalt demnitar care își poate pune punct carierei sale politice, din cauza unor dezvăluiri de presă. Șeful Legislativului nu a spus, însă, cine va verifica certitudinea celor dezvăluite în acea investigație. CNA? CIN? Procuratura Anticorupție? SIS? De fapt, ce contează, dacă toate aceste instituții, fiind partajate politic, sunt dependente de formațiunile care au recomandat și au bătut palma pentru învestirea în funcții a șefilor acestora. Cum poți fi independent în decizii, fiind, de fapt, dependent politic? Bineînțeles, șeful Legislativului a trișat atunci când a promis că demisionează, dacă cele relatate în acea investigație se vor adeveri, or, în contextul actual al instituțiilor de anchetă din R. Moldova nimeni nu va investiga, pe bune, cele relatate de presă despre afacerile șefului Legislativului și ale nașului său de cununie, lider de partid și deputat. Mai mult, s-ar putea să ne pomenim cu un „verdict” de-a dreptul „onorabil” pentru aceștia și atunci ziariștii vor trebui, așa cum s-a exprimat șeful Legislativului, să-și ceară scuze publice și să dezmintă cele relatate. E un caz care ar trebui urmărit, de rând cu altele, prin care se încearcă umilirea jurnaliștilor, diminuarea încrederii în munca acestora și chiar denigrarea instituțiilor media care încearcă să combată fenomene periculoase din viața societății, în care, deseori, sunt implicate autoritățile statului, de diverse niveluri.
Până la un nou raport al Freedom House nu a mai rămas atât de mult timp. Acesta va aborda situația presei în 2015, adică în acest an. R. Moldova, se pare, riscă să acumuleze în continuare și mai multe puncte la capitolul regresul libertății mass-media.
Condițiile economice și politice din R. Moldova au determinat o bună parte din breaslă să intre în jocul obscur al unor proprietari de instituții media, lucrând la crearea unei imagini favorabile, dar false, a patronilor lor, neglijând principiile eticii atunci când, la indicația „șefilor” ajung să-i denigreze pe oponenții acestora. O presă aflată sub monopolul oligarhilor este una umilă, care poate doar dăuna societății. În aceste condiții, breasla rămâne cu tot mai puțini profesioniști, iar tinerii jurnaliști, care vin de la facultăți, au o pregătire insuficientă și nu acceptă să se implice în scrierea unor articole analitice sau de investigații. Degradarea calității profesionale a unor jurnaliști și lipsa de gândire proaspătă, care se simte în breaslă, își lasă amprenta asupra libertății de exprimare și a libertății mass-media în ansamblu.
Un alt motiv al regresului poate deveni chiar acest an, care e unul electoral, deosebit de dificil. Pentru unele medii, campaniile electorale devin singurele șanse de a obține contracte de publicitate, dat fiind că, în afara acestor perioade, piața publicitară este divizată strict... pe criterii politice.
Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
