membru fondator al Asociației comunicatorilor guvernelor din Europa de Sud-Est (SEECOM), fosta șefă a Biroului comunicare şi relaţii cu presa a guvernului
Foarte puțin se cunoaște despre ceea ce se întâmplă în culisele instituțiilor publice de la noi. De cele mai multe ori, pentru a nu crea panică în societate sau a-și acoperi gafele, instituțiile statului transmit mesaje cu un conținut general, fără detalii, cu citate diplomatice, fapt ce generează nemulțumiri din partea ziariștilor, a societății civile și, nu în ultimul rând, a populației. Sunt dese și cazurile când șefii instituțiilor publice fac declarații neelaborate și necoordonate cu specialiștii în comunicare, pentru că sunt convinși că se pricep mai bine ce trebuie să spună decât angajații din serviciile de presă. Lipsa de coeziune a mesajului duce la slăbirea încrederii populației în instituțiile publice și panicarea oamenilor, care și așa se află într-o situație dramatică. Iată de ce rolul comunicatorului este unul incontestabil.
Comunicarea se face cu profesionalism, nu cu improvizație
Din păcate, în domeniul comunicării, la noi există un mare decalaj între teorie și practică. Deși în legislație au fost preluate modele occidentale, mesajele instituțiilor statului nu sunt întotdeauna de calitate. Există mai multe explicații - în primul rând, cei mai mulți comunicatori nu sunt bine pregătiți, nu au capacitate de analiză și de sinteză, și de aceea calitatea mesajului devine îndoielnică. Deseori nu au încredere în profesionalismul comunicatorilor nici funcționari din diverse direcții sau chiar ministrul, care se apucă din proprie inițiativă să scrie comunicate de presă, să lanseze campanii de promovare și chiar să își stabilească singuri participările la emisiuni, fără să se consulte cu specialistul în comunicare.
Neavând experiență în domeniu, aceștia nu sunt coerenți în declarații și ajung să comită gafe. Un exemplu recent este cel al premierului Valeriu Streleț, care a anunțat public că dolarul va ajunge la aproape 40 de lei. După ce a doua zi a adunat critici, prim-ministrul a spus că a adus doar un exemplu alogic pe fundalul protestelor din PMAN și relația cu FMI. Într-un alt caz, tot premierul, după ce ANRE a scumpit energia electrică și gazul, a declarat că tarifele sunt justificate, iar mai apoi, când în presă au fost lansate alte argumente, șeful Executivului a afirmat contrariul. În lipsa unui mesaj coerent, autoritățile riscă să piardă încrederea cetățenilor.
Un alt exemplu ce indică marea discrepanță dintre teorie și practică este modul în care se face comunicarea guvernamentală în contextul protestelor. Așa cum a fost mobilizată poliția, Biroul comunicare al Guvernului urma să adune cei mai buni specialiști din ministere în cadrul unei celule de criză, care să informeze prompt despre acțiunile autorităților vizavi de revendicările protestatarilor. În această perioadă, mesajele transmise au fost departe de principiul „O voce, o instituție”, ceea ce denotă că în interiorul clădirilor statului există o mare deficiență de comunicare. Și de aceea comunicarea nu se realizează cu profesionalism, ci cu improvizație.
Dificultățile comunicatorilor
În R. Moldova, comunicatorii sunt percepuți, pe de o parte, ca image makeri ai instituțiilor în care lucrează, iar pe de altă parte, drept reprezentanți ai partidelor de la guvernare. Și asta pentru că fotoliile șefilor din Guvern sunt împărțite pe criterii politice. De exemplu, până nu demult, un minister o avea în fruntea Serviciului de presă pe șefa de la comunicare din partidul din care ministrul făcea parte. Sunt și exemple când comunicatorii, chiar dacă nu sunt de acord cu unele decizii politice, sunt nevoiți să le promoveze, ca să nu-și piardă locul de muncă. Așa că au acceptat să facă platforme de comunicare și site-uri publice în culorile partidului, iar în comunicatele de presă și în poze neapărat trebuia să apară și șeful de părtid, în prim-plan, uneori chiar și cu un citat.
În alte cazuri, comunicatorii nu și-au putut exercita funcția normal, pentru că, din motive subiective, ministrul nu le permitea accesul la ședințele sau întrevederele din cadrul instituției. Și nu rare au fost cazurile când ziariștii au avut nevoie de o reacție a ministerului, iar comunicatorul nu răspundea la telefon pentru că nu știa ce să spună.
În plus, condițiile în care muncesc mulți dintre comunicatori sunt deplorabile. Unii activează în birouri foarte mici, iar alții alături de colegi din direcții care nu au nicio tangență cu domeniul comunicării. Cei mai mulți nu au condiții elementare pentru a-și exercita funcția - mijloacele tehnice lipsesc sau sunt insuficiente și învechite. Muncesc deseori peste program sau în zile de odihnă fără să fie plătiți pentru orele de muncă suplimentare. Și la toate acestea se adaugă faptul că la noi comunicatorii au salarii foarte mici, ceea ce generează o migrație continuă spre domenii mai bine plătite. Asistăm astfel la o deprofesionalizare a funcției publice, ceea ce este un lucru foarte îngrijorător.
De ce este importantă comunicarea publică
Adevărații comunicatori își construiesc strategii solide de comunicare, adaptate în permanență la fiecare eveniment în parte, pentru a fi originale, pertinente și realiste. Pentru a corespunde acestor cerințe, comunicarea trebuie să se bazeze pe o bună analiză a situației. Această analiză permite înțelegerea problemelor care trebuie rezolvate, găsirea soluțiilor posibile, înțelegerea contextului, studierea părților implicate, sesizarea resurselor existente și, în ultimă instanță, identificarea oportunităților pentru a face ca mesajul să aibă un real impact.
Guvernul nostru a încercat să amelioreze comunicarea în sectorul public. La sfârșitul anului 2010, a fost aprobată o decizie cu privire la unitatea de informare şi comunicare cu mass-media a autorităţii administraţiei publice centrale. Decizia prevedea instituirea unui sistem eficient de comunicare în cadrul Executivului, sporirea accesului la informaţia publică şi a interacţiunii Guvernului cu cetăţenii şi societatea civilă, precum şi în vederea asigurării transparenţei în activitatea autorităţilor publice centrale. În baza acestei hotărâri a fost aprobat un Regulament care se referă la misiunea, funcţiile şi atribuţiile de bază, drepturile, responsabilităţile şi modul de organizare a activităţii subdiviziunii. Astfel, comunicatorilor le-a revenit o serie de atribuții și drepturi copiate frumos din practicile internaționale, dar greu de realizat în activitatea de zi cu zi. Unele ministere nu și-au creat până acum servicii de presă. Nu a fost deocamdată înființat nici Consiliul de comunicare, care urma să reunească specialiștii în comunicare din toate ministerele, o dată pe săptămână, pentru a pregăti mesaje coerente/consistente și a întreprinde activități de comunicare în mod organizat.
Comunicarea guvernamentală în regiune
Și alte guverne din regiune se confruntă cu probleme similare. Despre ele se discută și se caută soluții în cadrul unui forum profesional al comunicatorilor din sectorul public - SEECOM, creat în urmă cu trei ani la Budva (Muntenegru). Aceasta reunește comunicatori din guvernele a 13 țări din sud-estul Europei, printre care și R. Moldova. S-a dovedit că țara noastră are și bune exemple pentru o comunicare cu publicul – în ultimii ani toate ministerele și-au creat platforme de comunicare pe rețelele sociale, unde informează despre evenimentele pe care le organizează și adună comentarii.
Moldova a participat de fiecare dată, delegându-și un reprezentant al Biroului comunicare și relații cu presa al Guvernului, la reuniunile SEECOM. Această asociație vrea să promoveze cele mai înalte standarde etice și profesionale prin schimbul de experiență între comunicatorii din sectorul public, astfel încât să ajute guvernele din regiune să aibă o comunicare eficientă cu cetățenii și să creeze politici mai bune, care sunt mai sensibile la nevoile reale, așteptările sau preocupările oamenilor. Valorile SEECOM sunt stipulate în Declarația de la Budva, adoptată în 2012: transparență și deschidere; incluziune și participare; integritate, imparțialitate și interes public; comunicarea internă; schimburi și cooperare profesională; abordare inovatoare. În fiecare an, asociația adună comunicatorii din regiune și invită experți în domeniul comunicării în sectorul public din Europa de Vest și Statele Unite ale Americii.
Exemplul țărilor occidentale
Țara noastră nu trebuie să inventeze modele de comunicare în sectorul public. Ele au fost deja puse în aplicare în țările avansate și pot fi preluate cu succes. În țările europene din Vest a fost creat un cadru legal care încadrează rolul comunicatorilor, încurajează importanța comunicării și participarea directă a oamenilor, ceea ce poate face și R. Moldova. Comunicatorii nu doar transmit populației mesajul autorităților, ci sunt și cei care analizează, diseacă și care spun ce se poate de făcut ca mesajul să ajungă mai bine la oameni, mai ales că în ultimii ani a crescut numărul instituțiilor mass-media.
În Italia, de exemplu, au fost deschise birouri în teritoriu, datorită descentralizării. O lege din 1983 obligă ministerele să creeze servicii de comunicare locale pentru a aduna de la cetățeni sugestii care să fie folosite la elaborarea viitoarelor măsuri ale guvernanților. O altă lege a fost votată în urmă cu 15 ani și se referă la transparența administrației, iar în 2006, prim-ministrul a emis o circulară pentru reorganizarea structurilor publice, astfel încât să ofere o importanță sporită rolului de comunicator.
În Franța, la fel, datorită descentralizării, s-a îmbunătățit comunicarea autorităților cu populația. Structurile locale comunică între ele și iau decizii imediat fără să aștepte mesaje de la administrația centrală.
În Canada există un Forum al comunicatorilor din instituțiile guvernamentale, ceea ce le oferă acestora un ajutor susținut pe plan profesional, dar și personal. Forumul reunește, începând cu anul 1990, persoanele responsabile de gestiunea comunicării din guvern, din toate ministerele, precum și din alte organisme guvernamentale. Forumul incurajează bunele practici și pregătirea tinerei generații de comunicatori. Mai mult decât atât, pentru a stimula activitatea de comunicator în serviciul public, Forumul oferă în fiecare an premii de excelență pentru cea mai bună utilizare a rețelelor sociale și a altor platforme nonconvenționale, pentru cea mai bună comunicare internă, pentru cele mai bune relații publice, pentru cea mai bună acoperire mediatică a unui eveniment public sau pentru cel mai bun tânăr comunicator etc. Consider că experiența și profesionalismul colegilor străini ne poate folosi pentru a pune în valoare profesia de comunicator în instituțiile publice.
Concluzii
Așadar, meseria de comunicator și, în special, cea de comunicator într-o instituție publică este una complexă ce necesită cunoștințe vaste, o putere de sinteză deosebită, spirit analitic, capacitatea de a reacționa rapid și eficient la anumite evenimente, muncă în echipă, multă răbdare și, bineînțeles, o etică desăvârșită. Exemplele menționate despre rolul important al comunicatorilor din funcția publică în țări avansate ne întăresc și mai mult convingerea că această meserie este nu numai importantă, dar și foarte necesară. Importanța comunicatorilor într-o țară ca R. Moldova, care pășeste cu dificultate pe calea democrației, este una esențială. Cetățenii își pierd tot mai mult încrederea în majoritatea instituțiilor, inclusiv, în instutuțiile statului. De aceea, este foarte important ca în următorii ani, cei care lucrează in funcția publică și cei care ii oferă vizibilitate și credibilitate acesteia (comunicatorii), să lucreze intens împreună pentru a schimba radical rolul, funcționarea și imaginea instituțiilor publice în ochii populației. Pe lângă o curățare atât de necesară și urgentă a funcției publice de profitori și parveniți, este foarte utilă și constituirea unor echipe de comunicatori care să schimbe imaginea instituțiilor publice. O țară, o democrație nu poate avansa, nu poate evolua fără o funcție publică puternică, onestă, curată, care să lucreze în interesul celor mulți. Serviciile de presă din cadrul instituțiilor publice trebuie să aibă prevăzute bugete ca să își poată organiza activitățile prevăzute în planul de comunicare. Ar fi bine, dacă în acest proces democratic i s-ar face loc și tinerei generații de comunicatori cu studii în țară și în străinătate. Prin modelul său moral și puterea de a lua decizii bune rapid și eficient noua generație ar putea îmbunătăți imaginea instituțiilor publice, percepute astăzi mai mult negativ de către populație.
------------------------------
Acest material este publicat în cadrul proiectului “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.