Evoluţia percepţiilor privind mass-media (R. Moldova, 2010-2014)

Doru PETRUȚI, Director General, Institutul de Marketing și Sondaje IMAS
 

În decursul unui ciclu de guvernare, mass-media din R. Moldova şi, odată cu ea, modul de utilizare şi procesare a informaţiei oferite, au suferit modificări esenţiale. Ar trebui să privim cu doar câţiva ani în urmă să vedem că audienţa cea mai ridicată o aveau ştirile din prime-time de la Moldova 1, iar cele oferite de NIT constituiau de asemenea un reper important. Astăzi însă, agenda este desprinsă mai degrabă din jurnalele de ştiri de la Prime TV, Pro TV, Publika TV şi Jurnal TV (ultimele două fiind televiziuni apărute cu câţiva ani în urmă, iniţial specializate doar pe ştiri), fiecare specializată pe segmente de auditoriu. În materialul de mai jos veţi găsi câteva repere privind această ”trecere”, dar şi evidenţierea altor fenomene, precum impactul informaţiei online, ascocierea diferitelor surse de informare cu politicul, dispariţia pluralismului de opinie în cadrul unei surse.
 
Încrederea în mass media este probabil unul din indicatorii cu cea mai constantă evoluţie în perioada 2010-2014. Două momente însă merită a fi menţionate:

Neavând un studiu dedicat fenomenului mass media, am fost nevoiţi să ”decupăm” informaţii din mai multe sondaje, încercând să conturăm o imagine pentru fiecare mediu în parte (televiziune, presă scrisă, radio, Internet). Cea mai importantă sursă de informare în 2010 era considerată Televiziunea (74%), urmată de Internet (10%), Radio (7%) şi Presa scrisă (2%). La finalul anului 2014, ordinea din clasament a rămas aceeaşi, dar cu modificări semnificative în privinţa procentelor: Televiziunea (66%), urmată de Internet (23%), Radio (5%) şi Presa scrisă (2%). În câţiva ani, am asistat la o schimbare majoră în privinţa ponderii mediului online ca sursă de informare; în 2013-2014, ponderea Internetului ca sursă de informare a crescut constant atingând 18%. Perioada campaniei electorale şi specificul ei a făcut să asistăm la o noua creştere (până la 23%) ce a dovedit că o parte din bătălia electorală a fost dusă într-un mediu nu atât de tradiţional.

”Mutaţia” e explicată de câteva elemente:
Scăderea constantă de credibilitate a informaţiei prezentată la TV: chiar dacă era şi în 2010 principala sursă de informaţii (inclusiv politice) pentru 74%, doar 55% spuneau că această sursă este şi cea mai credibilă (cifră mai scăzută în 2014 – 52%). În plus, gradul de satisfacţie vis-a-vis de nivelul de informaţii pe temele de interes este mai degrabă scăzut (septembrie 2014). Mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de informaţia deţinută despre viaţa politică se declară 22%, despre informaţii legate de activitatea Guvernului 20%, informaţii despre situaţia economică a ţării 20%, informaţii despre nivelul de securitate a ţării 18%, informaţii despre modul în care sunt cheltuiţi banii primiţi de la donatorii externi 11%, informaţii despre modul în care sunt cheltuiţi banii publici 10%.  
 
Percepţia tot mai clară a partizanatului politic pentru unele canale TV: NIT, Publika TV, Jurnal TV etc. Percepţia participanţilor la sondaje a ţinut pasul cu rapoartele de monitorizare, având televiziuni tot mai clar asociate sub aspectul proprietăţii şi conţinutului cu anumiţi actori politici. Într-un sondaj din 2013, 28% erau ferm convinşi că instituţiile media (TV, radio, presa scrisă) sunt controlate politic, iar alţi 32% înclinau spre acelaşi raţionament nu atât de fermi în convingeri. În independenţa instituţiilor media credeau sub 20%. În unul din studiile calitative derulate în campania electorală din 2014, unul dintre participanţi a afirmat cu mândrie şi mulţumire că: ”în sfârşit, acum e clar care este televiziunea partidului nostru”. 

- Creşterea numărului de utilizatori Internet:
 

- Şi, implicit, atenţia tot mai ridicată spre blogurile care conţin informaţie socio-politică: în aprilie 2013, 4% declarau că le accesează zilnic (5-7 ori pe săptămână), alţi 5% de câteva ori pe săptămână, iar alţi 8% de câteva ori pe lună. Dacă ţinem cont că înainte de 2010, impactul blogurilor de-abia dacă aduna 2% - 4%, saltul acesta poate fi considerat unul remarcant. 

Radioul şi presa scrisă nu au reuşit să îşi păstreze gradul lor de influenţă şi aşa scăzut referitor la informaţia despre evenimentele curente. Putem observa asta şi în raitingurile principalelor publicaţii din presa scrisă raportate în 2010 versus finalul anului 2011:

 

Perioada ”percepţiilor de aur” a trecut repede pentru mass media din R. Moldova. Ea a fost facilitată de schimbarea vectorului politic în 2010, de apariţia unor televiziuni noi de ştiri, de diversificarea rapidă a surselor de informare online. Deloc întâmplător, la finalul anului 2011, pe locul I în topul satisfacţiei cetăţenilor era libertatea de exprimare – 8% foarte mulţumiţi şi 40% mulţumiţi. Victoriile din 2009 şi 2010 erau privite şi ca victorii ale democraţiei, ale unei mici părţi din mass media care şi-a permis să critice guvernările PCRM-iste. Încrederea în jurnalele de ştiri era ridicată, multe televiziuni fiind în plin elan și prezentând o viaţă politică efervescentă în care transparenţa era incomparabilă cu cea oferită înainte de 2009 de Moldova 1 sau NIT. Toate acestea fac ca în 2011 mass media ca instituţie să figureze ca nivel de credibilitate la 69%, după Biserică (78%). 
 
Am asistat anii aceştia la o modificare a paternului de consum mediatic: consumatorul moldovean de informaţie devine unul activ, nu doar unul care aşteaptă ca informaţia să ajungă la el, comunică tot mai activ prin intermediul reţelelor de socializare, începe să îşi formeze un consum de informaţie în timpul zilei şi apoi seara, când ajunge acasă, începe să caute forme noi: dezbateri, emisiuni de analiză şi sinteză, caută surse care infirmă sau confirmă informaţia pe care o află.
 
După o scurtă perioadă de bănuieli, patronatul şi partizanatul din spatele unor canale TV este perceput şi de cetăţeanul de rând şi apoi extins şi către radio şi presa scrisă. În 2013, circa două treimi ajung la părerea că mass media din R. Moldova este controlată de anumiţi politicieni. Scăderea cifrelor de audienţă şi a credibilităţii unor jurnale de ştiri TV este o consecinţă imediată. Oamenii remarcă faptul că sunt nevoiţi tot mai des să se uite la mult mai multe canale dacă vor opinii diferite. Pluralitatea de opinii în cadrul aceleiaşi surse dispare încet-încet, iar în paralel mediul online devine o alternativă facilă, cu o multitudine de posibilităţi. Facilitat de o penetrare rapidă a gospodăriilor ce au avut posibilitatea să se conecteze la Internet (inclusiv în mediul rural), ascensiunea şi credibilitatea informaţiilor de pe Internet merg mână în mână, câştigând ca sursă de informare mai bine de 10% în mai puţin de patru ani. Ca mediu de informare, chiar dacă este controlat de aceiaşi proprietari ca şi în cazul televiziunilor, publicul încă percepe acest mediu ca fiind unul ferit de astfel de influenţe şi îi acordă o credibilitate sporită pentru că aici cetăţeanul crede că orice e posibil, oricine îşi poate exprima liber opinia. 
 

Luată per ansamblu, mass-media din Republica Moldova reprezintă mai degrabă o speranţă decât o sursă de încredere. O speranţă că aceasta este singura care mai poate ţine partea cetăţeanului în condiţiile unor actori politici tot mai depărtaţi de viaţa reală a cetăţeanului.

___________________________
Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.

Sursa foto: Radio Europa Liberă