14 Martie 2018
1141 de afişări
Olga Guțuțui,
membră a Consiliului Coordonator al Audiovizualului
Reflecţii pe marginea Indicelui privind starea presei din Moldova
Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) a lansat, recent, „Indicele privind starea presei din Republica Moldova. Raport 2017”. Acesta reprezintă o evaluare a situaţiei mass-media din ţară pentru anul 2017, prin prisma a şapte indicatori: cadrul juridic de reglementare a activităţii mass-media; contextul politic, care poate fi favorabil sau nefavorabil activității mass-media; mediul economic, adică, instituțiile media sunt independente economic sau nu au independență economică; mediul profesional; calitatea jurnalismului; securitatea informaţională din perspectiva mediatică şi securitatea jurnaliştilor. Pentru fiecare indicator, punctajul acumulat a fost unul foarte scăzut. În sumă, s-a înregistrat o valoare de doar 23,69 puncte, mai mică decât în anul 2016 cu 2,97 puncte (26,66), ceea ce corespunde unei situaţii grave a mass-media pentru anul 2017.
Mai mult decât atât, în ultimul raport al organizaţiei Reporteri fără frontiere (Reporters Without Borders), care din 2002, în fiecare an publică „Indicele Mondial al Libertăţii Presei” – instrument ce determină gradul de libertate a mass-media în diferite țări ale lumii, Republica Moldova s-a clasat pe locul 80, cedând patru poziţii față de anul 2016 şi încă patru poziţii în raport cu anul 2015. „Presa din Republica Moldova este una diversă, dar extrem de polarizată. Politica editorială a celor mai mari instituţii media corelează cu interesele politice şi cele de afaceri ale patronilor lor. Prin urmare, independenţa şi transparenţa media sunt o mare provocare”, se menţionează în studiu. Locul în top derivă din anumiţi indicatori: pluralismul media, independenţa presei, calitatea cadrului legal şi siguranţa jurnaliştilor în exercitarea profesiei.
Rezultatele sunt mai mult decât îngrijorătoare, pentru că vorbesc despre faptul că, pe de o parte, majoritatea instituțiilor mass-media din Republica Moldova eşuează la examenul de maturitate profesională şi informare obiectivă a cetăţenilor, iar, pe de altă parte, politicul tot mai mult subminează independența mass-mediei. Unii percep media nu ca pe o afacere, dar mai degrabă ca pe un instrument ce servește interesului personal al proprietarului. Aceste rezultate sunt incompatibile cu valorile unei societăți democratice, unde libertatea mass-media, libertatea de gândire și libertatea de a avea acces la informație sunt drepturi fundamentale. Am aminti aici și de Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica jurnalistica, document care remarcă, între altele: „Informaţia constituie un drept fundamental, pus în lumină de jurisprudenţa Comisiei şi Curţii Europene asupra Drepturilor Omului, referitoare la Articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi recunoscut prin Articolul 9 al Convenţiei Europene asupra canalelor de televiziune transnaţionale şi prin Constituţiile democratice care definesc drepturile cetăţenilor, printre care se numără şi acela de a pretinde ca informaţia oferită de jurnalişti să fie transmisă într-un mod fidel în cadrul ştirilor şi comentată cu onestitate, fără ingerinţe exterioare venind fie din partea puterilor publice, fie din partea unor organisme private”.
Litera legii garantează ...
Litera legii garantează: libertatea opiniei şi a exprimării, pluralismul de opinii, independența și libertatea editorială, precum și drepturile consumatorilor de programe de a recepţiona informaţie corectă şi obiectivă. Din anul 2015, normele legale asigură și transparenţa proprietăţii în audiovizual. Tot pe segmentul audiovizualului, așa cum spune legea, avem asigurată inclusiv o oarecare transparență financiară. Este vorba despre rapoartele anuale, cu detalierea surselor financiare, pe care furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să le facă publice în fiecare an şi să le prezinte Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Totodată, legea interzice formațiunilor politice să dețină în proprietate instituții de presă. Şi atunci, ne întrebăm: dacă legea garantează acest set de reguli minim necesar, de ce, totuşi, calificativul raportului de evaluare este în declin în ultimii ani?
Ce spun experţii evaluatori?
În aprecierile privind legislația mass-media experții au luat în calcul faptul că reglementări juridice există doar pentru activitatea presei tradiționale, deși nici ele nu sunt suficiente. Nu există un mecanism legal care să reglementeze activitatea economică a mass-mediei. Nu sunt prevăzute reglementări speciale pentru radiodifuzorii regionali și locali, care activează în condiții precare, iar urmare a ultimilor modificări ale articolului 11 alineat (2) din Codul audiovizualului, sunt, pur şi simplu, puşi în condiţii inechitabile, în raport cu radiodifuzorii care au o capacitate de producţie şi financiară incomparabile. Sunt lipsă reglementările privind asigurarea unei concurenţe loiale, prevederi care ar asigura o bună funcţionare a pieţei de publicitate și ar elimina practicile monopoliste de pe piaţa media.
„Pe piaţa noastră se acţionează cu metode şi politici de dumping, nu există măsurări independente ale audienţei (în special, în domeniul audiovizualului), iar activitatea celor mai mari case de vânzări este, la fel, monopolizată, existând suspiciuni de înţelegeri de cartel între proprietarii holdingurilor mediatice, îndreptate spre eliminarea concurenţilor de pe piaţă”, susţin experţii. Încă nu a fost selectat un măsurător de audienţă, în condiţiile articolului 66 prim din Codul audiovizualului.
Experţii vorbesc şi despre o concentrare excesivă a proprietăţii media în mâinile politicienilor, ceea ce este foarte vizibil prin utilizarea masivă a instituţiilor media atât în campaniile electorale, cât şi în perioadele preelectorale şi postelectorale. În acest sens, identificăm tot felul de instrumente de manipulare şi dezinformare a opiniei publice: de la titluri care nu au nici o legătură cu textul ştirii, imagini, denaturări de mesaje şi falsuri mediatice până la materiale cu caracter de publicitate electorală/politică ascunsă. Înregistrăm această situaţie, în condiţiile în care articolul 66 al Codului audiovizualului la alineatul (2) prevede expres „în calitate de proprietari beneficiari ai radiodifuzorilor privaţi nu pot fi autorităţile publice de orice nivel, instituţiile de drept public finanţate de la bugetul de stat, partidele şi formaţiunile politice, întreprinderile şi instituţiile specializate în domeniul comunicaţiilor electronice.”
Teoretic, în spiritul prevederilor legale, formaţiunile politice nu trebuie să aibă nici o legătură cu subiecţii serviciilor media audiovizuale. Dar, în același timp, legea nu interzice politicienilor să deţină în proprietate instituţii media. Așa încât, politicieni, membri ai formaţiunilor politice deţin posturi de radio şi televiziune, iar acestea se transformă în porta-voce a formațiunii politice pe care o reprezintă proprietarul.
În loc de concluzii
Indicele privind starea presei din Republica Moldova în 2017 bate alarma: spaţiul media autohton alunecă într-o curbă periculoasă și, dacă acest proces nu va fi oprit, în următorii ani putem înregistra un declin şi mai mare. Este necesar să evaluăm amănunțit fiecare indicator, astfel încât să identificăm împreună soluții viabile. Și, nu în ultimul rând - să racordăm legislația autohtonă la standardele internaționale, în spiritul valorilor democratice. Lucrurile trebuie clar delimitate: politicul își are interesul său și jurnalismul misiunea sa. Iar misiunea instituţiilor mass-media nu este alta, decât aceea de a informa nepărtinitor cetăţenii despre evenimentele care au loc în diferite domenii ale societăţii, inclusiv în cel politic.
----------
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
membră a Consiliului Coordonator al Audiovizualului
Reflecţii pe marginea Indicelui privind starea presei din Moldova
Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) a lansat, recent, „Indicele privind starea presei din Republica Moldova. Raport 2017”. Acesta reprezintă o evaluare a situaţiei mass-media din ţară pentru anul 2017, prin prisma a şapte indicatori: cadrul juridic de reglementare a activităţii mass-media; contextul politic, care poate fi favorabil sau nefavorabil activității mass-media; mediul economic, adică, instituțiile media sunt independente economic sau nu au independență economică; mediul profesional; calitatea jurnalismului; securitatea informaţională din perspectiva mediatică şi securitatea jurnaliştilor. Pentru fiecare indicator, punctajul acumulat a fost unul foarte scăzut. În sumă, s-a înregistrat o valoare de doar 23,69 puncte, mai mică decât în anul 2016 cu 2,97 puncte (26,66), ceea ce corespunde unei situaţii grave a mass-media pentru anul 2017.
Mai mult decât atât, în ultimul raport al organizaţiei Reporteri fără frontiere (Reporters Without Borders), care din 2002, în fiecare an publică „Indicele Mondial al Libertăţii Presei” – instrument ce determină gradul de libertate a mass-media în diferite țări ale lumii, Republica Moldova s-a clasat pe locul 80, cedând patru poziţii față de anul 2016 şi încă patru poziţii în raport cu anul 2015. „Presa din Republica Moldova este una diversă, dar extrem de polarizată. Politica editorială a celor mai mari instituţii media corelează cu interesele politice şi cele de afaceri ale patronilor lor. Prin urmare, independenţa şi transparenţa media sunt o mare provocare”, se menţionează în studiu. Locul în top derivă din anumiţi indicatori: pluralismul media, independenţa presei, calitatea cadrului legal şi siguranţa jurnaliştilor în exercitarea profesiei.
Rezultatele sunt mai mult decât îngrijorătoare, pentru că vorbesc despre faptul că, pe de o parte, majoritatea instituțiilor mass-media din Republica Moldova eşuează la examenul de maturitate profesională şi informare obiectivă a cetăţenilor, iar, pe de altă parte, politicul tot mai mult subminează independența mass-mediei. Unii percep media nu ca pe o afacere, dar mai degrabă ca pe un instrument ce servește interesului personal al proprietarului. Aceste rezultate sunt incompatibile cu valorile unei societăți democratice, unde libertatea mass-media, libertatea de gândire și libertatea de a avea acces la informație sunt drepturi fundamentale. Am aminti aici și de Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica jurnalistica, document care remarcă, între altele: „Informaţia constituie un drept fundamental, pus în lumină de jurisprudenţa Comisiei şi Curţii Europene asupra Drepturilor Omului, referitoare la Articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi recunoscut prin Articolul 9 al Convenţiei Europene asupra canalelor de televiziune transnaţionale şi prin Constituţiile democratice care definesc drepturile cetăţenilor, printre care se numără şi acela de a pretinde ca informaţia oferită de jurnalişti să fie transmisă într-un mod fidel în cadrul ştirilor şi comentată cu onestitate, fără ingerinţe exterioare venind fie din partea puterilor publice, fie din partea unor organisme private”.
Litera legii garantează ...
Litera legii garantează: libertatea opiniei şi a exprimării, pluralismul de opinii, independența și libertatea editorială, precum și drepturile consumatorilor de programe de a recepţiona informaţie corectă şi obiectivă. Din anul 2015, normele legale asigură și transparenţa proprietăţii în audiovizual. Tot pe segmentul audiovizualului, așa cum spune legea, avem asigurată inclusiv o oarecare transparență financiară. Este vorba despre rapoartele anuale, cu detalierea surselor financiare, pe care furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să le facă publice în fiecare an şi să le prezinte Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Totodată, legea interzice formațiunilor politice să dețină în proprietate instituții de presă. Şi atunci, ne întrebăm: dacă legea garantează acest set de reguli minim necesar, de ce, totuşi, calificativul raportului de evaluare este în declin în ultimii ani?
Ce spun experţii evaluatori?
În aprecierile privind legislația mass-media experții au luat în calcul faptul că reglementări juridice există doar pentru activitatea presei tradiționale, deși nici ele nu sunt suficiente. Nu există un mecanism legal care să reglementeze activitatea economică a mass-mediei. Nu sunt prevăzute reglementări speciale pentru radiodifuzorii regionali și locali, care activează în condiții precare, iar urmare a ultimilor modificări ale articolului 11 alineat (2) din Codul audiovizualului, sunt, pur şi simplu, puşi în condiţii inechitabile, în raport cu radiodifuzorii care au o capacitate de producţie şi financiară incomparabile. Sunt lipsă reglementările privind asigurarea unei concurenţe loiale, prevederi care ar asigura o bună funcţionare a pieţei de publicitate și ar elimina practicile monopoliste de pe piaţa media.
„Pe piaţa noastră se acţionează cu metode şi politici de dumping, nu există măsurări independente ale audienţei (în special, în domeniul audiovizualului), iar activitatea celor mai mari case de vânzări este, la fel, monopolizată, existând suspiciuni de înţelegeri de cartel între proprietarii holdingurilor mediatice, îndreptate spre eliminarea concurenţilor de pe piaţă”, susţin experţii. Încă nu a fost selectat un măsurător de audienţă, în condiţiile articolului 66 prim din Codul audiovizualului.
Experţii vorbesc şi despre o concentrare excesivă a proprietăţii media în mâinile politicienilor, ceea ce este foarte vizibil prin utilizarea masivă a instituţiilor media atât în campaniile electorale, cât şi în perioadele preelectorale şi postelectorale. În acest sens, identificăm tot felul de instrumente de manipulare şi dezinformare a opiniei publice: de la titluri care nu au nici o legătură cu textul ştirii, imagini, denaturări de mesaje şi falsuri mediatice până la materiale cu caracter de publicitate electorală/politică ascunsă. Înregistrăm această situaţie, în condiţiile în care articolul 66 al Codului audiovizualului la alineatul (2) prevede expres „în calitate de proprietari beneficiari ai radiodifuzorilor privaţi nu pot fi autorităţile publice de orice nivel, instituţiile de drept public finanţate de la bugetul de stat, partidele şi formaţiunile politice, întreprinderile şi instituţiile specializate în domeniul comunicaţiilor electronice.”
Teoretic, în spiritul prevederilor legale, formaţiunile politice nu trebuie să aibă nici o legătură cu subiecţii serviciilor media audiovizuale. Dar, în același timp, legea nu interzice politicienilor să deţină în proprietate instituţii media. Așa încât, politicieni, membri ai formaţiunilor politice deţin posturi de radio şi televiziune, iar acestea se transformă în porta-voce a formațiunii politice pe care o reprezintă proprietarul.
În loc de concluzii
Indicele privind starea presei din Republica Moldova în 2017 bate alarma: spaţiul media autohton alunecă într-o curbă periculoasă și, dacă acest proces nu va fi oprit, în următorii ani putem înregistra un declin şi mai mare. Este necesar să evaluăm amănunțit fiecare indicator, astfel încât să identificăm împreună soluții viabile. Și, nu în ultimul rând - să racordăm legislația autohtonă la standardele internaționale, în spiritul valorilor democratice. Lucrurile trebuie clar delimitate: politicul își are interesul său și jurnalismul misiunea sa. Iar misiunea instituţiilor mass-media nu este alta, decât aceea de a informa nepărtinitor cetăţenii despre evenimentele care au loc în diferite domenii ale societăţii, inclusiv în cel politic.
----------
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.