directorul revistei naționale „NATURA”
Gânduri inspirate de recentul Forum al Mass-Media din Moldova
La forumul actual, jurnaliștii au încercat să răspundă la o întrebare deloc ușoară: de ce puterea, pretins europeană, se comportă atât de sfidător faţă de un domeniu-cheie pentru orice democrație? În opinia mea, politicienii moldoveni așteaptă de la jurnaliști să-i elogieze, să-i transforme în eroi ai mulțimilor în căutare de dreptate socială. Pofta lor de a fi prezentaţi în public alţii decât sunt în realitate generează dispreţ şi aversiune faţă de o breaslă, pe care nu reuşesc să o stăpânească în întregime. Insulele de libertate şi jurnalism independent îi tulbură, le strică planurile şi aranjamentele nocturne, îi aruncă în spaime şi obsesii maniacale. Ei vor să fie prezentaţi în spaţiul public cu o altă biografie decât cea adevărată, să arate în ochii alegătorilor ca salvatori ai naţiunii, ca oameni de stat, nu ca indivizi care duc țara de râpă, jefuind băncile de miliarde. În societăţile post-totalitare, strădaniile politicienilor de a „domestici” sau îmblânzi în interesul lor o breaslă întreagă, impun pentru mass-media, adeseori, dacă nu totdeauna, un cadru juridic deformat şi confuz, care deschide drumul clasei politice să domine, să abuzeze şi să compromită un domeniu vital pentru statul de drept. În funcţie de interese, iar interesul de bază al oricărei grupări politice este să se menţină la putere, arhitecţii din laboratoarele guvernării stabilesc doza de libertate în mass-media și profilul breslei. Evident, puterea pretins democratică îşi ascunde copiii nelegitimi pentru a putea vorbi nestingherit în capitalele europene despre libertatea de expresie pe care ea o asigură cu generozitate, iar acasă, de la tribunele oficiale, să spună cinic poveşti despre importanţa familiei şi a „valorilor creştin-ortodoxe şi tradiţionale” unei societăţi tributare clişeelor propagandistice comuniste şi miturilor ideologiei sovietice. A evita să vedem legătura organică şi mecanismele ascunse dintre putere și mass-media din R. Moldova, înseamnă a ne face iluzii şi a perpetua o stare de lucruri, care încătuşează şi nu permite să se dezvolte nici breasla jurnalistică, nici domeniul ei de activitate. Până nu vor fi tăiate toate firele invizibile ale puterii care alimentează balonul artificial, agăţat de cerul Moldovei, pe care stă inscripţionat „mass-media independentă”, lumea o să ia în serios mesajele, informaţiile şi manipulările unor holdinguri de presă, care deţin peste 80 la sută din piaţa mediatică şi nu au nimic în comun cu jurnalismul autentic şi Codul deontologic al breslei. Aceasta pare să fie confiscată, cam în aceeași proporție ca și piața, de către mogulii din off-shoruri sau proprietarii deghizați din clanurile obscure.
Proprietarii, politicile editoriale şi Codul deontologic
Se cunoaşte că în perioada ocupaţiei sovietice, dar şi mai recent, în timpul dictaturii lui Voronin, în instituţiile media conectate la putere, existau liste negre cu nume concrete, care interziceau prezenţa indezirabililor la emisiunile radio tv sau în presa tipărită. De unde venea lista şi cine o întocmea era o mare enigmă pentru jurnaliştii de rând, dar nu şi pentru şefii lor cei mai de sus, servili regimurilor totalitare. Presupunerile fără probe te făceau şi mai vulnerabil, şi mai neapărat. Dar listele tăinuite existau, ca şi autorii lor. Cam la fel se derulează şi în prezent povestea cu proprietarii şi politicile editoriale în mass-media din R. Moldova. Chiar dacă unii moguli şi proprietari au fost nevoiţi să iasă din umbră, ei au o capacitate uluitoare de a şterge probele care ar demonstra că ei, dar nu colectivul de jurnaliști, fac și dictează politicile editoriale. Orice analiză obiectivă a informaţiilor furnizate de holdingurile media, a mesajelor şi produselor jurnalistice difuzate pe un canal sau altul te conduc la concluzia că există un singur centru care stabileşte liniile tematice directoare, subiectele şi temele pentru dezbatere, numele aşa-zişilor analişti politici şi experţi, care manipulează şi orientează opinia publică spre obiectivele trasate etc..
Trasate, de cine? Ce reprezintă şi cine sunt cei ce fac parte din acest centru ascuns sub diferite nume? Majoritatea jurnaliștilor din holding nu îşi pun asemenea întrebări, fiindcă nu doresc să rămână şomeri şi execută sarcinile redacţionale venite de undeva şi de la cineva. Cum execută sarcinile se vede după calitatea produselor editoriale. Însă, ceea ce este foarte clar e că acest centru ideologic sau partinic nu are nimic în comun cu Codul deontologic şi cu breasla jurnalistică. Până vor veni dovezile într-o republică fără justiţie şi fără legi clare politicile editoriale vor continua să fie făcute de proprietarii holdingurilor media şi executate de mercenari. Iar instituţiile de tipul audiovizualului sunt uneltele unor asemenea centre deghizate, ele având misiunea să ascundă şi să legifereze abuzurile politicienilor, oligarhilor şi proprietarilor împotriva presei libere şi a jurnaliştilor oneşti. De aceea și afirmam, la Forumul mass-media din anul curent, ca avem nevoie de o lege care să interzică și să pedepsească amestecul proprietarilor de holdinguri media în politicile editoriale şi în activităţile de creaţie ale jurnaliştilor.
Breasla
____________