Ro
En
Рy
redactor coordonator Media-Azi,
profesor asociat la Catedra de Jurnalism și Comunicare publică, Facultatea Relaţii internaţionale, Ştiinţe politice şi Jurnalism, ULIM
I-am întrebat ce ştiu despre ofertele de muncă de pe piaţă şi cât de atractive sunt acestea pentru ei. Cu maximalismul propriu vârstei, studenţii mei au făcut „praf” majoritatea publicaţiilor scrise şi televiziunilor private din R. Moldova, iar argumentul lor principal a fost: în spatele instituţiilor media stau persoane “interesate”, de aceea presa noastră nu este credibilă. Le-au spus pe nume patronilor media, chiar şi celor care îşi fac iluzia că s-au camuflat foarte bine.
Aceşti tineri încă nu au gustat din profesia de jurnalist, dar deja au convingerea că în piaţa media nu-i aşteaptă nimic bun. Doi dintre studenţi au mers să dea probe de angajare la o publicaţie, considerată “liberă şi independentă”. A doua zi, au fost taxaţi pe Facebook de alţi colegi: “V-aţi vândut lui X?! Nu ne-am aşteptat la aşa ceva de la voi!”.
Deci, ceea ce se întâmplă în mass media autohtonă nu trece fără repercusiuni în societate. Presa noastră, care are deja de câţiva ani statutul de parţial liberă, este de fapt, o presă total angajată şi dependentă de cei care “comandă muzica”. Din această cauză nu doar studenţii, cam fiecare cetăţean o sa zâmbească subtil, când o să-i spui că a mai apărut un ziar “independent”.
Citesc deunăzi pe un site „roşu” o pretinsă ştire de la o conferinţă de presă. De sus până jos – doar opinia autorului - idem pozitia partidului - în locul faptelor. Titlu interpretativ, concluzii gata scoase şi puse în farfuria cititorului. Aşa arată jurnalismul înregimentat.
Dau apoi cu ochii de alte „ştiri-color”. Pe un site „albastru”, jurnalistul vrea să mă convingă că politicienii din partidul „albastru” sunt primii în topul popularităţii, iar pe un site „verde”, tot într-o ştire, un alt jurnalist îl creditează cu cele mai multe şanse în alegeri pe candidatul „verde”.
Indiferent de culoare, jurnalismul înregimentat politic manipulează la fel de bine. Înainte de campanie, în timpul acesteia şi, din păcate, în perioada post-campanie politicienii au avut, au și vor avea nevoie de peniţa inspirată a jurnaliştilor. Nu întâmplător şi-au „tras” posturi tv şi ziare. Şi trebuie să recunoaştem: astăzi, ei sunt cam singurii interesaţi să investească în afaceri de presă.
Parţial liberă şi… total angajată
Faptul că jurnalismul nostru este profund angajat politic a fost constatat de trei ONG-uri de media – Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociaţia Presei Independente şi Asociaţia Presei Electronice Libere, care au monitorizat comportamentul a 35 de instituţii media în campania electorală. Acestea au atras atenţia asupra devierilor, abuzurilor, derogărilor de la normele etice şi profesionale şi au făcut recomandările de rigoare pentru jurnalişti. Experţii media îşi vor scoate propriile concluzii, noi însă vom face o singură remarcă: nicio instituţie media nu a ţinut cont de observaţiile şi recomandările societăţii civile. După şase rapoarte de monitorizare, prezentate săptămânal, cu exemple concludente, precum că mass media încalcă regulamentul CCA privind reflectarea campaniei electorale, că nu este echidistantă, că interpretează faptele, că manipulează – nicio instituţie nu s-a autosesizat.
Carta de la Munchen, care stabileşte drepturile şi îndatoririle jurnalistului şi a fost semnată de către Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor, include la capitolul Îndatoriri profesionale un principiu, de care noi facem abstracţie: “Să nu confunde niciodată meseria de jurnalist cu cea de agent publicitar sau propagandist”.
Apropo de profesionalism, nu doar jurnaliştii au ratat în această campanie electorală. Consiliul Coordonator al Audiovizualului a efectuat câteva monitorizări, a aplicat şi sancţiuni. Pe 28 noiembrie, la fel, membrii CCA au prezentat un raport de monitorizare în care au constatat mai multe încălcări din partea instituţiilor media şi au propus să fie sancţionate. Dar când au ajuns să-şi voteze propria decizie, nu au mai găsit consensul necesar. Sancţiunile aşa şi nu au fost aplicate, pentru că la CCA s-a produs un „scurtcircuit” intern, nu se ştie din ce cauză.
Justificări şi mituri
Unii justifica acest comportament al presei prin faptul că R. Moldova, în recentul scrutin a ales între est şi vest, între dictatură şi libertate. Jurnaliştii nu puteau să nu facă uz de arma lor tradiţională, cuvântul, pentru a promova nişte politicieni care promiteau să scoată ţara din sărăcie şi să o aducă în rând cu lumea civilizată; cetățenii înșiși așteptau de la jurnaliști să se implice, să pună apăsat umărul, pentru a mișca țara înainte...
Numai că “a mişca ţara înainte” la noi are sens dublu. Nu doar societatea, dar şi breasla noastră e divizată. O parte a presei i-a sprijinit şi continue să-i sprijine pe politicienii pro-vest, o altă parte – pe politicienii pro – est. Unii jurnalişti văd “înainte” Uniunea Europeană; alţii tot “înainte” văd Uniunea Vamală. În definitiv, fiecare luptă pentru viitorul Moldovei sale. Iar rezultatul luptei este... un scor electoral foarte strâns. De această dată e 55 : 46 de deputaţi în Parlament, dar ştim prea bine, se putea şi invers.
Nu ne putem justifica şi victimiza la infinit. Poate ar fi mai bine, ca exponenţi ai Puterii a patra, să coborâm de pe baricade. Şi în locul parteneriatelor politice să ne înrolăm în singurul partid onorabil pentru noi - cel al presei libere. Ştiu că sună oarecum patetic. Dar servind acest ”partid”, şi nu unul politic, ne vom putea manifesta ca cetățeni mult mai bine. Dacă vi se pare ireal, vă aduc mai jos două exemple elocvente din lumea civilizată.
Jurnaliştii “Le Monde” nu votează şi nu semnează petiţii
Fostul redactor-şef al “Le Monde”, Yves Agnes, scrie în una din cărţile sale, adresate studenţilor de la jurnalism: “Îşi poate face corect munca un jurnalist, fiind membru al unui sindicat, al unui partid politic, al unei asociaţii care se manifestă public în viaţa socială? Răspunsul nu este evident. Pe de o parte, fiecare cetăţean are libertatea angajamentelor sale. Pe de altă parte, jurnalistul are nevoie de întreaga lui libertate de spirit, de o totală independenţă, pentru a-şi practica meseria corect. Partizanatele îl pot jena. Mai ales dacă trebuie să relateze despre activităţile sindicatului, ale partidului politic, ale asociaţiei… În Le Monde, ziar care nu este neutru politic şi social, redactorilor li se cere să nu semneze petiţii şi să nu se prezinte la alegerile municipale, cantonale sau legislative. Asemenea limitări sunt înţelepte…”. (Stilul de la Le Monde, capitolul “Deontologia”, 2002).
O spune un jurnalist dintr-o ţară liberă cu o presă liberă, pe care nu avem motive să nu-l credem. Nu zic să nu mergem la vot, dar cel puţin să nu ne lăsăm influenţaţi (manipulaţi) politic.
Jurnaliştii lituanieni: „Nu facem parteriat politic”
Acum câţiva ani, am vizitat Lituania. Era cu o săptămână înainte de alegerile în Seimul lituanian, dar nimic nu amintea de acest lucru - în piaţă nu cânta Stas Mihailov, în stradă nu vedeai afişe electorale. Seimul interzisese prin lege publicitatea electorală stradală. Apoi, gazda, redactorul-şef al Lietuvos Rytas, ne-a prezentat ultimul număr de ziar, scos proaspăt de sub tipar şi noi, jurnaliştii moldoveni, am rămas uluiţi.
Lietuvos Rytas avea încă acum câţiva ani un tiraj ce ajungea zilnic la 60.000-70.000 de exemplare, iar sâmbăta - până la 170.000. „Nu facem parteneriat politic”, ne-au declarat jurnaliştii de aici. „Noi considerăm că un ziar trebuie să se afle totdeauna în opoziţie cu Puterea, de orice culoare ar fi aceasta”. Despre ziarul lor se spune că, atunci când la guvernare vine dreapta, el e de stânga, iar atunci când vin cei de stânga – e de dreapta.
Sigur, în Lituania oamenii de rând au cultul cititului de ziare, ştim aceasta. Dar, la fel de adevărat e şi faptul că un jurnalist, în Lituania, pur şi simplu, nu va accepta să facă jocul politicienilor. Nu-i va permite statutul profesional, iar dacă ar risca asta, ar fi imediat taxat de breasla sa şi de opinia publică. Apropo, în topul Freedom Hause presa lituaniană are statutul de liberă.
În loc de concluzii
______________________
Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
