Starea presei, la fel ca și starea Independenței

Prima filă din calendarul presei libere de la noi are înscris pe ea anul 1989, atunci când, clandestin, au fost tipărite primele numere ale ziarului Glasul. Publicația era editată de scriitoarea Leonida Lari, fiind tipărită inițial în orașele Riga și Vilnius și adusă cu camioanele la Chișinău. A fost primul ziar care a apărut în grafie latină, adică în limba română, editat în perioada în care RSSM nu ieșise încă din componența URSS. Erau începuturile Mișcării de Eliberare Națională și era timpul potrivit pentru abordarea problemelor identitare ale românilor basarabeni din stânga Prutului. Editorialul primului număr al publicației Glasul era semnat de scriitorul Ion Druță, care spunea că „în Moldova, adevărurile mari, temeinice, de căpătâi, aproape că nu se mai rostesc”. Multe s-o fi schimbat de atunci? Cât de curajoasă a devenit presa în rostirea „adevărurilor mari, temeinice”? 

După ce primele numere au fost tipărite în Țările Baltice, fiind aduse clandestin la Chișinău, din anul 1990, Glasul este tipărit liber în Moldova.

Agro-socialiștii închid Sfatul Țării, primul cotidian liber de la Chișinău

În același an 1990, la 27 august, este lansată publicația Sfatul Țării, care își propunea să devină un cotidian liber al Legislativului de la Chișinău. Prima pagină a primului număr al Sfatului Țării găzduia poezia lui Ion Hadârcă „Suveranitate”, scrisă anume cu acest prilej. Sfatul Țării a respectat conceptul de presă liberă, chiar dacă, oficial, era o instituție de presă a Legislativului. În anul 1994 însă, în urma alegerilor parlamentare anticipate, majoritatea parlamentară i-a revenit Partidului Democrat Agrar din Moldova (43.18% din voturi) și Blocului electoral „Partidul Socialist şi Mişcarea Unitate-Единство” (22%). Primele atacuri întreprinse de noua majoritate parlamentară au fost cele asupra Imnului de stat „Deșteaptă-te, române”, asupra denumirii de Limbă Română pentru limba vorbită în Republica Moldova, insistându-se asupra conținutului articolului 13 al Constituției, votată de ei la 29 iulie. Tot atunci, agro-socialiștii de la putere au tăbărât asupra cotidianului Sfatul Țării. Cenzura de conținut, dar și restricțiile financiare impuse redacției au cauzat sistarea activității Sfatului Țării. Această pagină a cotidianului Sfatul Țării, închisă de către guvernarea din 1994, nu a fost singura pagină de media lichidată de agro-socialiști.

Au urmat publicațiile Țara, Flux, Luceafărul, Accente, Timpul, Jurnal de Chișinău, mai multe ziare locale, majoritatea dintre care, confruntându-se cu presiuni politice și economice, și-au sistat activitatea pe parcursul celor 30 de ani de Independență a Republicii Moldova. 

Teleradio-Moldova este instituţie publică, dar nu și liberă 

Situația nu a fost diferită și în cazul instituțiilor media din domeniul audiovizualului. Imediat cum a ajuns la guvernare, puterea agro-socialistă a refuzat să transforme televiziunea şi radioul de stat în instituţii publice. În pofida recomandărilor instituțiilor europene, dar și în pofida prevederilor Legii Audiovizualului din 03.10.1995, care stipula că „Teleradio-Moldova este instituţie publică a audiovizualului”, Compania a continuat și mai continuă să servească interesele celor de la guvernare.

De la 1991 încoace, la diferite etape de „democratizare” a statului Republica Moldova, politicienii și-au propus, în temeiul Declarației de Independență, „ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituția, legile și celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova”. Așa cum Constituția garantează că libertatea presei constituie un drept fundamental, iar statul le asigură tuturor persoanelor dreptul la exprimare liberă, la informare veridică asupra evenimentelor prin intermediul mijloacelor mass-media, în condiţiile existenței pluralismului de idei, să urmărim cum au fost respectate acestea în cei 30 de ani de Independență a R. Moldova. Diverse rapoarte de expertiză constată că, în ultimele trei decenii în care, potrivit legislației, au fost puse bazele juridice pentru edificarea unei societăți deschise, transparente, libere, mass-media din Republica Moldova s-a confruntat cu probleme atât existențiale, cât și de moralitate și etică, generate de implicațiile politice în conținutul de presă.

Politicienii corupți au confundat mereu propriile lor nume cu numele statului R. Moldova

Periodic, odată cu schimbarea regimurilor politice din Republica Moldova, presa trecea prin aparente transformări care, însă, nu o făceau mai fermă și mai combativă în sprijinul democratizării societății. Astfel, în cei 30 de ani de activitate într-un stat declarat Independent și Suveran, în Republica Moldova se constată prea puțin jurnalism de calitate, lipsa diversității de opinie, rămâne limitat accesul jurnaliștilor la informații de interes public, iar manipularea și dezinformarea generează zilnic știri false, care distorsionează viziunile corecte, obiective despre fenomenele din viața politică și socială.

Mass-media din Republica Moldova a cunoscut numeroase exemple de ingerință politică în conținutul de presă, de acaparare a proprietăților mass-media, de instituire a controlului asupra instituțiilor publice de reglementare a activităților media. Chiar dacă rapoartele experților naționali și internaționali constatau starea complicată a mass-media din Republica Moldova, schimbările, de orice fel, interveneau doar simultan cu schimbarea puterii politice, fapt ce demonstrează că politicienii, de toate culorile, râvnesc să controleze conținutul media sau chiar să dețină în proprietate instituțiile media. Cunoaștem exemple ce demonstrează că persoane inculte, amorale, agramate chiar au devenit „celebre” datorită prezenței lor lustruite pe ecranele TV sau pe paginile de ziare și reviste.

Așa cum, niciodată, politicienii și statul nu și-au asumat responsabilitatea pentru presiunile politice și economice, exercitate asupra mass-media din Republica Moldova, și mediile de informare nu și-au recunoscut responsabilitatea pentru promovarea imaginii distorsionate a unor politicieni ajunși la putere doar pentru a-și satisface propriile orgolii și propriile interese. Și, la putere fiind, aceștia au confundat mereu propriile lor nume cu numele statului Republica Moldova.

Mass-media are libertatea pe care și-o asumă?

Cât despre jurnaliștii care au crezut, au insistat și au luptat pentru o presă liberă, în  cei 30 de ani de Independență, aceștia s-au confruntat cu stări diferite, dar mereu complicate, pornind de la lipsa de acces la informație, de la refuzul demnitarilor de a răspunde la întrebări de interes public, de la intentarea unor procese de judecată, sub pretextul defăimării unor personaje vizate în articole de presă și încheind cu șomajul forțat, generat de sistarea forțată a activității unor instituții media. În consecință, jurnalismul din Republica Moldova a devenit un domeniu în care se regăsesc tot mai puțini profesioniști, în paralel, încrederea cetățenilor în mass-media fiind tot mai redusă. 

Spunea cineva că mass-media are libertatea pe care și-o asumă. Nu și în Republica Moldova, probabil.