TV digitală – miza de un miliard de lei. Pentru cine tac autoritățile?

Majoritatea reţelelor existente de televiziune analogică terestră nu pot fi utilizate pentru difuzarea semnalului digital, cu excepţia emiţătoarelor produse mai târziu de anul 2011. Prin urmare, tranziţia la televiziunea digitală va afecta practic toţi operatorii radio şi TV prin eter, care vor fi nevoiţi să investească în modernizare. Spectrul de frecvenţe este o resursă limitată, aflată în proprietatea statului, pentru care concurează mai mulţi operatori. Trecerea la emisia digitală terestră ar trebui să rezolve această problemă. Obiectivul major al trecerii la televiziunea digitală este asigurarea accesului uniform la surse alternative de informare şi creşterea numărului de posturi tv recepţionate până la un număr de 42. Dintre acestea, minim 12 posturi ar trebui să obţină acoperire naţională. Alte 12 vor avea un statut de difuzori regionali, iar restul vor obţine statut de operatori locali. Singura problemă este piaţa de publicitate, care nu poate oferi oportunităţi de business pentru toţi. Plus la toate, costurile de difuzare pentru posturile TV sunt extrem de mari, aproximativ 30 de mii de euro lunar pentru operatorii naţionali, fapt care face destul de neatractiv acest serviciu. Pentru confirmare, în municipiul Chişinău, pe canalele 58 şi 61 funcţionează în regim de test două emiţătoare de televiziune digitală terestră, ce aparţin ÎS ,,Radiocomunicaţii” (standarde DVB-T şi DVB-T2, compresia MPEG-4). Aceste două emiţătoare difuzează doar 18 canale radio și tv (capacitate 30) într-o rază de circa 30 km de la turnul de televiziune din municipiul Chişinău.
 

Tranziţia spre emisia digitală terestră nu se rezumă, cum greşit se crede, doar la câteva schimbări tehnice, ci este un proces complicat de modernizare a audiovizualului. Un adevărat moment zero, pe care nu avem dreptul să-l ratăm. Gradul înalt de expunere a domeniului şi penetrarea excesivă a spaţiului audiovizual de către posturile străine ne obligă să folosim această oportunitate pentru reforme profunde. Cu toate acestea, în cercurile puterii se mai discută dacă este oportună implementarea emisiei digitale şi formarea multiplexelor, sau dezvoltarea reţelelor de cablu şi distribuirea semnalului tv către operatori prin IP TV. Discuţiile sunt motivate de oportunităţile de business pe care le oferă noile realităţi ale pieţei.
           
O analiză a pieţei de distribuţie ne arată că 69,4 % dintre gospodării recepţionează semnalul tv prin antenă, în format analog; 5% nu au niciun fel de acces la serviciile tv; 25,34% dintre gospodării sunt abonaţi ai reţelelor de cablu dintre care 19,79% consumatori ai serviciilor IPTV. Simplu vorbind, doar o pătrime dintre consumatorii de servicii tv din Republica Moldova sunt plătitori, iar piaţa este estimată în 2014 la aproximativ 162 mln de lei. Datele statistice despre evoluţia pieţei de distribuţie în anul 2014, pe segmentul contra plată (reţele de cablu, IP TV şi MMDS), publicate pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei atestă o diminuare a principalilor indicatori. Astfel, în această perioadă numărul total de abonaţi la serviciul respectiv a scăzut cu 13,4 mii (-4,7%) şi a constituit 273 mii. Odată cu scăderea numărului abonaţilor, volumul cumulat al vânzărilor s-a diminuat cu 6,4 mil.

Cel mai interesant este că pe fundalul scăderii numărului abonaţilor reţelelor de cablu şi MMDS, dar şi a scăderii volumului de vânzări operatorul naţional Moldtelecom înregistrează creşteri semnificative. Din totalul pierderilor de 13.4 mii de abonaţi - reţelele de cablu au pierdut 11,1 mii, iar MMDS – 2000. Creşterea Moldtelecom a constituit 7,1 mii abonaţi. În medie, fiecare gospodărie a plătit lunar pentru serviciile TV 47,81 lei. Acest indicator a fost depăşit de un singur furnizor de servicii IPTV - SA Moldtelecom - care a obţinut un venit mediu lunar per abonat de 67,7 lei. Drept concluzie, putem spune că reţeaua de distribuţie IPTV a SA Moldtelecom cunoaşte o creştere cantitativă şi valorică, iar perspectiva pieţei de distribuţie, în special prin intermediul IPTV, este una cât se poate de bună. Păstrând parametrii actuali, putem vorbi de o piaţă de aproximativ 650 de mln de lei anual. Aceasta poate creşte uşor până la 1 miliard 86 de milioane de lei în cazul unui monopol absolut al Moldtelecom. Curios însă e faptul că statistica ANRCETI nu face referinţă la un alt furnizor de servicii IPTV – Compania StarNet. Ce să însemne acest lucru? O încercare de a crea noi oportunităţi unei companii de stat prin dublarea cifrei de afaceri? Substituirea Radiocomunicaţii cu Moldtelecom? Sunt întrebări la care încă nu avem răspuns, iar autorităţile lasă loc de interpretări.
 

Am arătat mai sus că trecerea la emisia digitală terestră poate oferi noi oportunităţi posturilor tv, prin lărgirea ariei de distribuţie şi creşterea oportunităţilor de business. Singura problemă este piaţa de publicitate, care nu poate susţine un număr atât de mare de posturi tv. Potrivit Registrului studiourilor TV, în Republica Moldova activează 65 de posturi, distribuite după cum urmează:
1)   canale terestre – 34;
2)   reţele de cablu – 22;
3)   satelit, inclusiv 3 difuzate şi prin canale terestre – 9.
 
Criza economică a lovit destul de dur piaţa de publicitate. La momentul actual nu se cunosc cifrele exacte ale contracţiei pieţei, dar conform unor estimări piaţa de publicitate a pierdut circa 30 la sută. Se crede că odată cu revigorarea economică, piaţa îşi va reveni şi va intra în ritmul său normal de creştere. O privire atentă asupra pieţei de televiziune ne arată că cele câteva milioane de euro trec prin conturile a trei tipuri de operatori: agenţiile de publicitate (locale sau internaţionale), „media salerii” (concentrează ofertele de publicitate şi controlează spaţiile publicitare ale mai multor posturi tv) şi departamentele de vânzări ale posturilor tv.

Cel mai mare operator pe piaţa media este media saler-ul „Casa Media”, cu ceva mai mult de 70 la sută din volumul vânzărilor, urmată de „Alkasar” cu aproximat 9 la sută şi „Nova TV”, cu aproximativ 3 la sută. Prin  intermediul departamentelor de vânzări ale posturilor tv este vândut 15 la sută din volumul de publicitate. Doar o mică parte din agenţii economici, de regulă mici producători, operează direct cu posturile tv, sporadic şi în lipsa unei strategii de publicitate.

Republica Moldova nu are la moment un mecanism capabil să garanteze libera concurenţă pe piaţă. Acest lucru devine şi mai grav în momentul în care vor fi stabilite posturile tv cu acces în primul multiplex, creat din bani publici. Mai grav este că CCA nu are până la momentul actual un regulament care ar stabili criteriile de formare a acestuia. Insist şi aici că trecerea la emisia digitală terestră este o oportunitate unică de reformare a domeniului audiovizualului. Iată câteva recomandări.
 

Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.