Mariana Onceanu-Hadârcă, membră a CCA: „Pentru difuzarea de informații false ar trebui să fie prevăzute sancțiuni expres, fără aplicarea lor graduală”

Media Azi: CCA a monitorizat 14 posturi TV în cadrul acestei campanii electorale. Cum ați caracteriza, în linii generale, comportamentul instituțiilor audiovizuale în campanie?
 
Mariana Onceanu-Hadârcă: Cele mai multe au făcut partizanat politic, au sfidat bunul simț și au încălcat legislația, unii au recurs la arme interzise, cum ar fi dezinformarea. Evident este că în aceste cazuri nu putem vorbi despre media independentă și nici despre jurnalism profesionist, ci despre instrumente-arme utilizate de proprietari în confruntările lor politice și despre jurnaliști înregimentați, care sunt portavocea anumitor persoane influente cu interese în anumite domenii: fie că sunt „ai noștri sau ai voștri”, „pro-estici sau pro-occidentali”, „cei buni sau cei răi”. Sunt convinsă că scopul niciodată nu scuză mijloacele și atunci când pretindem că jurnaliștii trebuie să fie independenți și au misiunea de a fi în serviciul publicului, al cetățeanului și de a căuta adevărul, acest lucru trebuie să se manifeste și față de puterea politică oficială - guvernarea, și față de cei ce au interese comerciale, dar și față de orice altă sursă care ar cere o subordonare și o promovare necondiționată fie și a unor idealuri nobile.
 
Cred că rațiunea de a fi a activității de jurnalist este de a pune la îndoială orice afirmație, de a recurge, în primul rând, la forța raționamentului logic și, în al doilea rând, de a asculta glasul inimii (vreau să accentuez, al inimii, și nu al emoțiilor, care pot domina în anumite circumstanțe), de a pune în lumină toate aspectele unei probleme, de a face auzite cât mai multe voci posibile. Dacă toate mediile și-ar ghida activitatea de Codul deontologic, sunt ferm convinsă că și societatea noastră ar fi alta: oamenii s-ar obișnui să-și stăpânească emoțiile, să analizeze la rece problemele, ar avea deprinderi de a acționa mai des în funcție de aceste raționamente. Atunci când la o parte din posturile TV sunt difuzate imagini cu mascați și se recurge la vânătoare de vrăjitoare, când la alte posturi se clamează fără prea multe dovezi că toți de-a valma trebuie, dacă nu să fie înpușcați, atunci să stea la pușcărie, sau când se amenință furibund cu venirea lui michiduță – în această situație nu mai rămâne loc pentru o cultură a dialogului, pentru o platformă de dezbateri civilizate, suntem în fața unui talcioc imens sau, și mai rău, în fața unui câmp de război.
 
În aceste circumstanțe, ca membru a unei instituții de reglementare, îmi asum o parte din vină, dar, în mare măsură, și breasla jurnalistică este responsabilă pentru acest rezultat și ar trebui să-și asume propriile greșeli sau limite și vulnerabilități. Dacă jurnalismul este o forță (și chiar este, când mă gândesc la tenacitatea și curajul celor care fac jurnalism de investigație – echipa de la Ziarul de Gardă sau cei de la RISE Moldova - atunci ar trebui să aibă ochi critici și pentru activitatea proprie, să găsească soluții și să se consolideze.
 

 

M.O.-H.: Cred că legea e asemeni lacătului de la ușă – acesta e pus pentru oamenii care respectă normele conviețuirii sociale, și nu pentru hoți, care oricum le sparg dacă au interesul – la fel și legea audiovizuală sau Codul deontologic al jurnalistului sunt adoptate pentru a reglementa și a stabili niște norme comune de joc, niște standarde profesionale asumate, iar cei care au interese, altele decât cele ale intresului public, le vor încălca cinic, mai ales în condițiile în care sancțiunile sunt blânde și neînsemnate în comparație cu profitul, în cazul nostru politic, urmărit de unele instituții media. Cred că editorii de știri au difuzat aceste reportaje fiind conștienți că încalcă legea și că sancțiunea va fi inevitabilă. Atâta timp cât activitatea și profitul televiziunilor va depinde nu de audiență, ci de influența și resursele pompate de proprietari, sancțiunile  vor fi ineficiente.

 

M.A.: Totuși, în opinia Dvs., CCA ar putea să influențeze comportamentul instituțiilor media în perioada campaniilor electorale?

 

M.O.-H.: În condițiile normative actuale - cred că foarte puțin. Consiliul a sancționat toate cele trei posturi (Prime, Accent TV și NTV Moldova) care au produs și au difuzat știri despre „sirienii care ar putea să vină în țară, dacă Maia Sandu ar deveni președinte”.  Din punctul meu de vedere, difuzarea informațiilor false este o abatere de gravitate maximă și se impun sancțiuni dure, de aceea am pledat pentru suspendarea publicității. Totuși, colegii mei au considerat că la PRIME TV a fost o singură știre, care retransmitea de pe Youtube, fără comentarii din partea jurnaliștilor, opiniile unor sirieni cu privire la campania electorală din Republica Moldova, spre deosebire de celelalte posturi, unde au  fost comentarii jurnalistice tendențioase, de accea ei au insistat pentru sancțiunea amendă maximă de 5400 de lei. Referitor la „acordarea la timp” a sancțiunilor și la acuzațiile repetate din partea societății civile cu privire la prezentarea cu întârziere a rapoartelor CCA și, respectiv, aplicarea tardivă a sancțiunilor, trebuie să menționez că, din păcate, există norme de procedură care ne obligă să respectăm anumite termene. Întrucât rapoartele societății civile nu au consecințe juridice asupra celor monitorizați, ele pot fi prezentate public imediat ce au fost finalizate. Rapoartele de monitorizare efectuate de CCA au efecte juridice, de aceea legea ne obligă să le transmitem mai întâi radiodifuzorilor cu cel puțin 72 de ore până la ședința publică, termen în care fiecare instituție media are posibilitatea de a analiza și de a-și prezenta obiecțiile și a-și apăra poziția. În plus, radiodifuzorii au dreptul să solicite amânarea examinării raportului pentru următoarea ședință, iar avocații lor nu întârzie să profite de aceste prevederi. De exemplu, avocații Jurnal TV au solicitat un termen de 5 zile pentru analiza raportului, înainte de ședința publică, invocând prevederile Codului contravențional. Apoi există și dreptul de a contesta în instanță deciziile Consiliului și astfel executarea propriu-zisă a deciziei întârzie. Totuși, cred că în ceea ce privește viteza de reacție a CCA pot fi operate unele îmbunătățiri, și anume, reducerea timpului de elaborare a rapoartelor (colectarea datelor, introducerea în fișele de monitorizare, analiza acestora și redactarea raportului propriu-zis se efectuează de un număr insuficient de personal, angajații de la CCA au lucrat în afara orelor de serviciu, inclusiv sâmbetele și duminicile): de prevăzut, la nivel normativ, dreptul de a angaja suplimentar operatori la monitorizare pentru perioada campaniilor electorale și de prevăzut, pentru această perioadă, termene mai mici pentru analiza rapoartelor de către radiodifuzorii vizați – 24 de ore. Consider că pentru difuzarea de informații false și pentru apeluri apocaliptice de felul „cine nu e cu noi e cu diavolul”, la fel, ca și pentru încălcarea drepturilor copiilor, ar trebui să fie prevăzut expres sancțiuni dure și exacte, fără aplicarea lor graduală.

 

 
M.O.-H.: Articolul 6 alin. (1) interzice „instigarea la ură și violență”, din cauza acestei formulări  - „instigare” - este destul de greu de argumentat abaterea în cazurile în care doar se promovează discursul de „ură și violența de limbaj” sau în cazul în care nu există expresii de ură și limbaj violent, ci doar este acuzat un grup de persoane de anumite intenții rele, sugerând astfel celorlalți intoleranța și chiar ura. De exemplu, atunci când într-o știre se afirmă că „drepturile minorităților etnice sunt călcate în picioare. (...) Reprezentanții minorităților etnice spun că în ultimii ani au fost goniți din Moldova. Ei sunt discriminați de autorități inclusiv prin interzicerea limbii materne în școli” - este aceasta incitare la ură pe considerente de etnie? Din punctul meu de vedere, da, pentru că reprezentanții minorităților etnice sunt în drept să dea crezare că undeva conaționalii lor „sunt goniți din țară”, nu din motive de sărăcie, ci pe criterii etnice; că li se interzice studierea limbii în școli, respectiv, este inevitabilă apariția emoțiilor de supărare, revoltă și ură față de populația majoritară, care s-ar face responsabilă de aceste nedreptăți. De cealaltă parte, populația etniei majoritare când ascultă „ce spun” reprezentanții minorităților etnice, învinuindu-i fără vină de persecutarea acestora și de fapte inventate, cum ar fi interzicerea limbii materne în școală, la rândul lor, vor fi copleșiți de emoții negative față de cei care fac asemenea acuzații. Prin urmare, sunt de părerea că se constată încălcarea articolului 6 alin (1). Reprezentanții rdiodifuzorului care a produs știrea se vor apăra, însă, invocând faptul că ei nu au făcut decât să relateze și să facă publică opinia unor cetățeni din Republica Moldova. În final, întrucât nu se atestă o chemare directă la ură și violență –„incitare” – postul TV nici nu poate fi sancționat. Cam asta e situația cu aplicarea acestui articol.
 

 
M.O.-H.: Sesizarea va fi examinată într-o ședință apropiată. Reportajele despre sirieni difuzate repetat de Accent TV și NTV Moldova au conținut imagini și text prin care se sugera că refugiații sirieni și arabi sunt violenți și constituie un pericol iminent pentru Moldova, provocând și incitând publicul la ură pe criterii de etnie și religie. Același element instigator la ură din motive de opțiune politică, religie și convingeri îl identitific și în „editorialul” (anume așa a fost calificat de postul NTV Moldova  știrea difuzată în buletinul din  09.11.2016) în care populația era anunțată că se organizează „un atac furibund asupra Bisericii Ortodoxe”,  se dau „lovituri asupra Bisericii”, „forțele revanșarde, care lucrează neobosit pentru a distruge Moldova și-au îndreptat armele asupra celui mai important element și simbol al națiunii  - credința creștin ortodoxă”, iar autorii atacului, potrivit autorilor editorialului, erau susținătorii Maiei Sandu și, mai ales, homosexualii și mișcările feministe, publicul fiind atenționat asupra „violenței loviturilor lor”. Concluzia editorialului difuzat într-un buletin de știri, și nu într-o emisiune de satiră și umor, este că „Atacurile taberei galbene a Maiei Sandu asupra celor sfinte și asupra slujitorilor Bisericii nu sunt mai mult decât o lucrare diavolească. (...) În ziua de 13 noiembrie, poporul va fi pus în fața alegerii ori Biserica și cele sfinte, ori lucrarea lui Michiduță”.  Îmi vine greu să calific un asemenea material în vreo categorie de gen jurnalistic și mai ales al jurnalismului de știri și emisiuni informativ-analitice. Pe lângă faptul că se promovează obscurantismul medieval, consider că prin asemenea produse mediatice se inoculează frica și panica în rândurile maselor, alimentând ura față de oponenții politici și față de cei care gândesc altfel.
 

 
M.O.-H.: Limbajul sexist reflectă mentalitatea noastră și a clasei noastre politice pe care și noi o cultivăm, iar jurnaliștii au un rol special în ascensiunea multora. Politicienii sunt cei care și-au permis în repetate rânduri să recurgă la aluzii și expresii disprețuitoare față de femei, ele fiind pronunțate de regulă în talk-show-uri, trebuie să remarc faptul că în buletinele de știri acest fenomen nu a fost înregistrat. Dar în această situație responsabilitatea revine în primul rând jurnaliștilor, care trebuie să intervină promt și să atenționeze interlocutorul, oricine ar fi acesta, să nu admită discursuri de acest fel. Cred că interesul jurnaliștilor față de această problemă nu a fost unul pe măsură, mă așteptam că mediile vor fi mai insistente și vor menține acest subiect pe agenda publică, de exemplu vor ține în vizor dacă candidata Maia Sandu a atacat sau nu în instanță declarațiile sexiste ale preoților, dacă există un proces pe motive de discriminare de gen, dar au fost doar știri scurte care s-au pierdut printre celelalte.
 

 
M.O.-H.: Reprezentanții Bisericii profită de drepturile și libertățile oferite de democrație pentru a-și promova ideile și interesele, problema este dacă și adepții democrației reușesc să utilizeze la fel de eficient instrumentele democratice petru a combate eventualele opinii care sunt împotriva valorilor democratice. Nu mă pot pronunța asupra implicării fețelor bisericești în politică, am putea discuta însă despre comunicarea publică prin intermediul mass-media. Nu un preot oarecare, ci un episcop, deci un reprezentant al ierarhiei bisericești, iese în conferință de presă cu intenția clară de a face publică poziția oficială a Bisericii, care conține nu doar elogii pentru unul dintre candidați, dar și atitudinea disprețuitoare și condamnarea contracandidatului pe rațiuni de gen, vârstă, statut și a faptului că nu are copii: „o femeie la 40 de ani, necăsătorită și stearpă”. Nu vreau să repet ce am spus anterior, mă așteptam ca jurnaliștii să fie mai interesați de acest subiect. În general majoritatea posturilor TV au preferat să evite difuzarea acestui fragment din declarația episcopului, mă întreb dacă au făcut-o pentru a-i „șlefui”  imaginea și deci a evita problema. Cele mai multe posturi au tirajat ostentativ doar segmentele care reprezentau agitație politică pentru unul dintre candidați, doar PRO TV, în reportajul difuzat, a abordat problema discursului discriminator și a solicitat opinia mai multor specialiști.
 

 

M.O.-H.: Conform actelor depuse la CCA, proprietarul beneficiar al acestui post este Corneliu Furculiță, care mai are în proprietate postul NTV Moldova. Codul audiovizualului limitează dreptul de a deține licențe de emisie până la două. Spre deosebire de NTV Moldova, care are și licență de emisie în sistem digital terestru, (adică va putea fi recepționat gratuit de toți cei care au televizoare de ultimă generație sau cu un dispozitiv special), Exclusiv TV va fi accesibil abonaților prin cablu. Practic, jumătate din emisia acestui post va consta din retransmisia unui post din Federația Rusă. Consider că posturile care vin de peste hotarele țării ar trebui retransmise integral (fără ca cineva din Republica Moldova să intervină în grila acestuia) și să aibă statut juridic de post retransmis, iar posturile care se află sub jurisdicția Republicii Moldova să-și creeze propriul conținut prin: producerea de emisiuni, cumpărarea acestora de la producătorii independenți din Republica Moldova și de peste hotare, achiziționarea de filme etc..

 

 
M.O.-H.: Da, cred că sancțiunile pentru abateri ar trebui să fie mai usturătoare. De exemplu, poate că eficiența acestora ar fi simțită dacă, pentru perioada electorală, mărimea amenzilor ar corespunde prețului volumului de publicitate electorală difuzat, în perioada monitorizată, de fiecare post. Parțial am răspuns la această întrebare la începutul interviului, dar sunt nevoită să recunosc faptul că foarte des instituția din care fac parte rămâne inertă, iar deciziile luate adesea trezesc discuții și controverse în societate, chiar dacă atunci când votează, fiecare membru invocă interesul publicului. Poate că ar fi bine de introdus obligativitatea argumentării în scris a fiecărui vot de către fiecare membru, cred că aceasta ar responsabiliza și ar face claritate asupra conținutului noțiunii de interes public.