Eşti aici

MediaRing cu Ludmila Andronic, președinta Consiliului de Presă

09 Iunie 2016
758 de afişări
Media Azi
 
- Doamnă Ludmila Andronic, ce ar trebui de întreprins, în opinia Dvs. , pentru a diminua fenomenul manipulării  prin intermediul mass-media? Cum ar putea contribui la aceasta Consiliul de Presă?
 
Ludmila Andronic: În opinia mea, manipularea prin intermediul mass-media poate fi oprită prin două metode – voluntară și regulatorie. Voluntar ar însemna o autoreglementare mai strictă în interiorul redacției, prin care este elaborat și semnat de către proprietarii, toți angajații și managerii un document redacțional ”Cu privire la inacceptarea manipulării și dezinformării”.  În baza acestui document sunt ulterior stabilite politicile redacționale, cerințele profesionale interne, relațiile patron-angajați etc. Dar, această variantă, deocamdată idealistă pentru Moldova, va fi greu acceptată de către mass-media și cei care o finanțează actualmente. Cea de-a doua opțiune – reglementarea, presupune deja adoptarea legală a unor standarde profesionale care stabilesc clar ”ce este manipularea și prin ce mijloace este realizată aceasta”. Aceste norme legale devin obligatorii și același document prevede sancțiuni dure în caz de încălcare. Ulterior, reglementatorii (cum ar fi CCA, de exemplu), ar trebui să monitorizeze activitatea canalelor TV și a posturilor de radio și să sancționeze în conformitate cu prevederile.
 
Consiliul de presă este un organ de auto-reglementare, prin urmare, rolul lui ține mai degrabă, de primul model. În cel de-al doilea model ar trebui să existe un alt organ, cu aceleași împuterniciri ca și CCA, care nu activează în baza Codului de Etică, cum e cazul nostru, ci în baza prevederilor legale. Aici rolul Consiliului nu este doar de arbitru sau mediator. Consiliul de presă devine centru de diseminare a bunelor practici (ceea ce și întreprindem deja) și centrul de acordare și monitorizare a legitimațiilor profesionale. Adică, jurnaliștii care nu își fac onest meseria, dezinformează sau manipulează opinia publică, în urma unei decizii argumentate și documentate, retrage legitimația profesională a jurnalistului.
 
Eu, dacă ași fi patron sau manager de presă aș prefera autoreglementarea și răspunderea etică. Însă, cei care nu sunt în stare să analizeze sustenabilitatea produsului mediatic nu vor reacționa decât atunci când vor ști la sigur că îi așteaptă sancțiuni.
 
- La ședințele Consiliului de Presă se discută și plângerile cetățenilor  față de jurnaliști sau față de anumite instituții media. Primiți des astfel de petiții? Care sunt principalele acuzații aduse reprezentanților mass-media? 
 
L.A.: Consiliul de presă recepționează, în medie, 2-3 plângeri lunar de la cetățeni. Cele mai dese încălcări sesizate de către consumatorii de media sunt legate de neoferirea dreptului la replică, lipsa de echidistanță în tratarea subiecților articolelor, dreptul victimelor și protejarea acestora, în special, protejarea copiilor în situațiile cu conotație negativă sau nerespectarea prezumpției nevinovăției.
 
Lucia Bacalu, directoarea ziarului Expresul din Ungheni

- Problema cea mare a jurnaliștilor din presa locală este faptul că aceștia se cunosc practic cu toți locuitorii din oraș/sat. Suntem prieteni, rude, etc. În cazul în care, fiind jurnaliști, suntem uneori nevoiți să facem subiecte cu implicarea acestor persoane, cum facem asta, fără a fi învinuiți de subiectivism? Cum evităm acest conflict de interese?

 
L.A.: Sunt de acord că situația e delicată, totuși, cred, oamenilor trebuie să li se dea de înțeles, că ei sunt consăteni, cumetri, rude, prieteni cu Dvs. ca persoană fizică și nu cu meseria pe care o faceți. Doar un polițist ar urma să aresteze un infractor, chiar dacă acesta este rudă cu el (cel puțin, așa sper eu), un vânzător – să vă ia bani pe produsele achiziționate, un constructor vecin ar urma să fie plătit pentru o muncă pe care v-a prestat-o prin gospodărie. Relația profesională este complet diferită de cea personală. Dacă există un conflict clar de interese – evitați să realizați Dvs. subiectul, lăsați să se ocupe un coleg sau o colegă. Dacă acest conflict est doar aparent, faceți-vă meseria fără teamă, dați dovadă de echidistanță, corectitudine și obiectivitate și acest lucru va fi apreciat de către toți.
 
Victor Cobăsneanu, redactor-șef Observatorul de Nord

- Pentru a deschide astăzi o farmacie este nevoie de o sumedenie de acte şi documente permisive (lucru absolut normal, dacă ţinem cont de faptul că este vorba de sănătatea oamenilor), iar pentru a deschide un ziar este nevoie să ai doar bani şi...să ai nişte „scule în carne şi oase”. Or, nu este vorba şi aici de sănătatea oamenilor?

 
L.A.: După mine, deschiderea unei afaceri, inclusiv din domeniul media, este un drept incontestabil al cetățenilor și nu ar trebui să fie limitat. Dar dacă afacerea ”produce” un produs alterat, adică manipulează, dezinformează, nu oferă jurnalism de calitate, inclusiv și ca ținută lingvistică, acesta ar trebui refuzat de consumator. La fel cum se întâmplă cu orice produs alimentar sau nealimentar. Dacă este de calitate proastă – nu-l cumpărăm/privim/ascultăm. Rațiunea economică oricum își va face treaba. În lipsă de consumatori ziarul/Tv/radio/site-ul infect va fi închis chiar de proprietar, pentru că va avea doar pierderi.
 
- Faptul că deetatizarea presei nu a dat efectul scontat (unii, mai „ingenioşi” semnează acum „acorduri de colaborare” cu APL, ceea ce înseamnă să le sufle în borş autorităţilor), iar calitatea multor ziare este sub orice nivel este incontestabil. În opinia Dvs., ce ar trebui de făcut pentru a da peste mână acestor „impostori” din ziaristică? (Apropo, în anii 90 la Soroca erau peste 500 de cooperative!!!, iar acum au rămas doar 2!!! şi acest fapt ne vorbește despre aceea că viaţa le pune pe toate la locul lor. În cazul cu ziarele şi ziariştii, care doar tulbură apele, nu avem timp să aşteptăm, fiindcă atât costurile materiale, cât și cele morale, sunt mult prea mari).
 
L.A..: Din păcate, deetatizarea presei, în modul în care aceasta a avut loc în Moldova, este aproape un fiasco. În toată lumea presa locală este mai întrebată și mai populară decât cea centrală. Or în cazul nostru lucrurile sunt totalmente invers. E vorba și de dorința autorităților de a controla presa, dar și de incapacitatea presei de a se autoorganiza ca afacere. La acestea se mai adaugă și calitatea profesională a redacțiilor – prea puțini specialiști sunt dispuși să lucreze la periferie. După mine, acest conflict ar urma să fie rezolvat prin obligarea APL să activeze doar pe platformele de e-guvernare, ceea ce ar tăia din posibilitățile de manipulare a banilor publici. Iar presa locală de calitate va obține astfel posibilitatea de a se afirma ca și entitate economică de sine stătătoare.
 
Constantin Grigoriță, fotoreporter

- Cât de etic e să preiei creaţia colegului fără acordul lui? Nu credeți că Consiliul de Presă ar trebui să aibă împuterniciri mai mari pentru a sancționa asemenea preluări/furturi?

 
L.A.: Preluarea creației străine fără acordul autorului este o încălcare etică gravă și ar trebui să fie sancționată ca atare. Consiliul de Presă, ca și organ de auto-reglementare, nu are împuterniciri de sancționare economică sau legală, noi putem doar constata faptul și recomanda soluționarea amiabilă a situațiilor semnalate. De fapt, sancționarea ar trebui să intervină la nivel redacțional – o redacție care se respectă nu admite utilizarea de materiale furate sau preluate fără autorizare.
 
Anastasia Nani, redactor-coordonator Anticoruptie.md

- Doamnă Ludmila Andronic, Consiliul de Presă este o instituţie care vine cu recomandări. În ce măsură sunt respectate acestea şi care este impactul lor? 

 
L.A.: Cam 70% din recomandările noastre sunt transpuse în practică de către media care au încălcat Codul de etică. Vreau să menționez că există cazuri despre care opinia publică nici nu știe, deoarece, conform regulamentului nostru de funcționare, cazurile care, prin mediere, sunt soluționate imediat, nu ajung în discuția publică a Consiliului de presă. Impactul cel mai important este obținut, totuși, în cazurile în care depistăm și scoatem în vizorul public tendințe nesănătoase, caracteristice mai multor media. Așa au fost cazurile de autosesizări cu privire la materialele TV care nu protejau copiii aflați în situații cu conotații negative. În urma deciziilor noastre s-a autosesizat și CCA, apoi a intervenit și Legea cu privire la protecția copiilor de impactul negativ al informației. Este adevărat, aici am avut o combinație de elemente de auto-reglementare și reglementare legală, dar contează, până la urmă, rezultatul – posturile TV acum înregistrează foarte puține încălcări de acest gen. Sau, dacă vă amintiți, cazul de rezonanță cu imixtiunea ProTV în viața privată a profesoarei de la Ungheni. Acest caz, sesizat de Consiliul de presă, a avut o largă rezonanță și chiar am organizat dezbateri publice, la care au participat pe larg societatea civilă.
 
Vreau să reiterez încă o dată că rolul principal al unui consiliu de presă este să intervină cu recomandări și să ducă muncă de convingere în cadrul autoreglementării, pentru a evita necesitatea apariției unei reglementări exagerate, care este mult mai dură.
 
- Este activitatea Consiliului de Presă suficientă pentru a consolida standardele profesionale în mass-media din Republica Moldova sau ar fi loc şi pentru o structură care ar putea aplica sancţiuni?  
 
L.A.: Eu nu ași dori să ajungem în situația în care să avem o instituție, abilitată cu dreptul de a sancționa. Modelul civilizat înclină, totuși, spre auto-reglementare și standarde de etică. Sper ca presa noastră să înțeleagă acest lucru și să depună eforturile necesare pentru a păstra această situație.
 
 - Ce soluţii are Consiliul de Presă pentru combaterea plagiatului în presa de la noi?
 
L.A.: Soluția este una – să educăm jurnaliștii, editorii și redactorii în spiritul neacceptării plagiatului. Să acceptăm, odată și pentru totdeauna, că plagiatul este un furt rușinos și că a plagia sau a permite publicarea/difuzarea/plasarea de materiale plagiate este, de asemenea, o crimă și o încălcare etică. Consiliul de presă a lansat recent o campanie de depistare și elucidare a plagiatului, sperăm că, măcar din rușine, plagiatorii vor renunța la acest prost obicei.
 
Viorica Zaharia, expertă media

- În ce măsură instituțiile media din Republica Moldova se conformează și „iau in serios” hotărârile Consiliului de Presă, având in vedere că aceasta este o instituție ale cărei hotărâri nu au efect juridic?

 
L.A.: Am răspuns un pic mai sus la o întrebare asemănătoare. Consider că, încetul cu încetul, presa se obișnuiește să ia în serios recomandările noastre. Mai avem nevoie, însă, de ceva timp. Pentru comparație, există consilii de presă în lume care au mai mult de jumătate de secol și tot nu au reușit să convingă întreaga mass-media să aplece urechea la recomandările lor.
 
- S-a plâns cineva dintre consumatorii de media, până in prezent, la Consiliul de Presă pe faptul că o anumită redacție oferă informații manipulatoare și tendențioase? Dacă nu, cum credeți, de ce?
 
L.A.: Nu, deocamdată nu am avut astfel de sesizări. Cred că oamenii încă nu au înțeles că manipularea este o formă de încălcare a drepturilor sale la o informare corectă și echidistantă. Publicul mai continuă să considere manipularea o meteahnă a presei, fără să-și dea seama, de multe ori, de consecințele grave ale acesteia. Dar, sunt sigură, în cel mai apropiat timp vom avea asemenea plângeri, pentru că ”Buba” e pe cale să erupă.
 
Lilia Curchi, Revista Natura, directoare executivă AJMTEM

- Într-o postare  de pe Media Forum am remarcat necesitatea unei instruiri continue a jurnaliștilor, dincolo de studiile propriu-zise. Ce tipuri de cursuri de instruire continuă credeți că sunt utile jurnaliștilor din presa noastră? Credeți că sunt diferite necesitățile de instruire în funcție de tipul de presă?

 
L.A.: Da, consider că jurnaliștii trebuie să se instruiască continuu, utilizând toate metodele disponibile – trening-urile, seminarele, auto-instruirea, instruirea web. În cadrul studiilor continue jurnaliștii ar putea obține cunoștințe din diverse domenii – economie, jurisprudență, politologie, inovații, etc. Și cunoștințele acumulate, în mod cert, vor îmbunătăți calitatea produsului jurnalistic. De asemenea, este nevoie de profesionalizare continuă în domeniul new - media, soluționarea dilemelor etice, cross - jurnalism, tehnologii utilizate în jurnalismul modern, baze de date, surse etc. Viața are o viteză de schimbare foarte înaltă și mi se pare imposibil să fii în pas cu realitatea fără să înțelegi măcar unele elemente ale schimbării.
 
- Reieșind din activitatea Dvs. în cadrul Consiliului de Presă, ați putea face un top al greșelilor deontologice și de etică comise de colegii din presă? Cât de greu revin „pe drumul cel drept” cei care greșesc?
 
L.A.: Topul ar arăta cam așa:
  • Lipsă de echilibru în relatări și combinarea informației și a propriei opinii:
  • Opinii unilaterale și, de multe ori, neoferirea dreptului la replică pentru toate părțile vizate;
  • Insuficiente măsuri de protecție pentru persoanele aflate în situații cu conotație negative, în special copii.
 Revenirea este în unele cazuri anevoioasă, în altele – foarte rapidă, dar avem și cazuri irecuperabile. Etica este o materie pe care nu poți să o impui. Ea necesită educare permanentă și solicitare permanentă. Doar cu eforturile Consiliului de Presă va fi cam greu. Avem nevoie de susținerea întregii bresle.
 
- Trecând la activitatea Dvs. în domeniul PR, ce politici redacționale ar trebui să fie nelipsite pentru a ajunge „media de succes”?
 
L.A.: Iată câteva principii la care țările UE țin foarte mult:
  1. Fiecare media trebuie gândită ca o afacere;
  2. Jurnalismul este produsul acestei afaceri, deci, trebuie să fie calitativ, pe placul clientului și să corespundă așteptărilor acestuia;
  3. Publicitatea este motorul afacerii și nu plata pentru existență. Deci, nu interesul publicitar dictează politica redacțională, ci politica redacțională atrage publicitatea.
  4. Departamentul de marketing si redacția (jurnaliștii) sunt două lumi separate, care trăiesc pe aceeași planetă. Ele sunt egale ca voce în redacție și nu admit imixtiuni una în activitatea alteia;
  5. Dacă materialul nu are 3 surse credibile – nu este publicat sau pus pe post;
  6. Dacă în articol sunt citate persoane, acestea sunt ilustrate în fotografii;
  7. Culoarea vinde mai bine decât monocromatica;
  8. Titlul este foarte însemnat. El trebuie să fie atractiv, dar nu obraznic;
  9. Aspectul (designul) contează!
  10. Numele ziarului, site-ului, postului sau emisiunii poate deveni un brand. Or, un brand se promovează. Dacă vreți să fiți recunoscuți, investiți în imagine, evenimente, promovare.
  11. Dacă afacerea nu merge și nu ai capacități să-i accelerezi motoarele – mai bine închide-o.
 
- Care sunt cărțile (comunicare, jurnalism, politici etc.) din care vă „inspirați” în activitatea Dvs.?
 
L.A.: Acum îmi vin în minte doar ultimele titluri, așa că vă împărtășesc lista de lecturi din ultimele vreo 3 luni. Toate conțin elemente de comunicare, marketing, management și se pliază pe orice domeniu, inclusiv mass-media:
  • Nassib Nicholas Taleb, ”Lebăda Neagră” și ”Antifragil”;
  • Covadonga O”Shea,”The Man from Zara”;
  • Howard Behar ”It’s Not About the Coffee”;
  • Nicholas A. Christakis & James H. Fowler, “Connected” ;
  • W. Chan Kim & Renee Mauborgne “Strategia oceanului albastru”;
  • Nancy Duarte “Resonate” Жанна Лидтка ”Думай как дизайнер”;
  • Daniel Goleman, ”Inteligența Emoțională”