Premianții anului 2016 în jurnalism: Eugenia Pogor

30 Decembrie 2016

618 afişări

Tradiționala Gală a Clubului de Presă, organizată în acest an pentru a douăzeci şi doua oară, de către Centrul pentru Jurnalism Independent și Comitetul pentru Libertatea Presei, i-a întrunit, în aceeași sală, pe cei care au adunat câte un coș de mere de-a lungul activității lor în jurnalism și... pe cei care fac abia primii pași în profesie. Printre ultimii au fost și 13 studenți de la Școala de Studii Avansate în Jurnalism, cărora li s-a încredințat prima misiune importantă: să realizeze interviuri cu câștigătorii Galei. Așadar, înarmați cu dictafoane, blocnotes-uri și aparate de luat vederi, dar, mai ales, cu o curiozitate imensă de a-și cunoaște interlocutorii, aceștia și-au ocupat pozițiile în sală. Pentru a asculta, a observa și a afla de la protagoniștii serii:

Ce semnificații a avut pentru ei anul 2016?
Ce calități i-au ajutat să obțină acest premiu?
Spre ce victorii țintesc în 2017?

Eugenia Pogor: „Voi urma același principiu - să nu-mi fie rușine de nici un rând scris, de nici un cuvânt rostit”

Eugenia Pogor face jurnalism de aproape zece ani, timp în care a încercat de toate: a lucrat într-o agenție de presă, și-a încercat puterile în radio, a scris pentru un portal de știri și a fost reporter, dar și editor de ziar. Din 2014, este unul dintre autorii de reportaje marca „Pur și Simplu”, un proiect TV realizat de Radio „Europa Liberă” și difuzat la postul public „Moldova 1”. Are în portofoliu mai multe premii, între care, în 2008, „Speranța anului”, acordat de Centrul pentru Jurnalism Independent și Comitetul pentru Libertatea Presei. Anul 2016, de asemenea, a fost generos cu Eugenia, încununându-se cu titlul „Cel mai bun jurnalist al anului”, Categoria jurnalism TV, care i-a fost acordat la Gala Presei.

Anul 2016 a fost unul rodnic pentru mine, în care am simțit, cu adevărat, că munca mea este apreciată. Astfel, în afară de Măr, am cules în 2016 alte câteva premii. Unul dintre cele mai importante trofee, pe care l-am trecut cu mândrie în CV-ul meu, mi-a fost înmânat la Festivalul Internațional de Film Documentar „Cronograf”. M-am bucurat să văd că documentarele pe care le realizez împreună cu colegii mei de la „Pur și Simplu” depășesc încet-încet limitele micilor ecrane și pășește sfios în lumea mare a cinematografiei.
Până să ajung aici, am avut de parcurs un drum lung, care nu se măsoară în luni și nici în ani. Se măsoară, mai degrabă, în lecții învățate, pantofi stâlciți și pantaloni roși - atât la facultatea extraordinară pe care am făcut-o la Sibiu, în România, cât și în redacțiile în care am lucrat până acum... Dincolo de curiozitate, spirit de observație, perseverență și inteligență, necesare oricărui jurnalist, mă bucur că natura m-a înzestrat cu o calitate prețioasă: să comunic ușor cu oamenii, să-i pot face să se deschidă, rezonând la durerile și bucuriile lor. Asta m-a ajutat să descopăr oameni minunați și, îmi repet de fiecare dată, că pentru astfel de întâlniri merită să fac această meserie.
Pentru mine, Mărul este un premiu așteptat și foarte important, un fel de Oscar pentru jurnaliștii din Moldova. Dar nu am de gând să mă culc pe lauri. Îmi voi face și de-acum încolo munca, urmând același principiu simplu pe care l-am avut în minte mereu: să nu-mi fie rușine de nici un rând scris, de nici un cuvânt rostit. Și dacă activitatea mea îmi va aduce nu doar satisfacții, dar și noi victorii, voi fi, din nou, recunoscătoare pentru apreciere.

Cristina Cornescu,
Școala de Studii Avansate în Jurnalism