Premianții anului 2016 în jurnalism: Igor Rotari

28 Decembrie 2016

573 de afişări

Tradiționala Gală a Clubului de Presă, organizată în acest an pentru a douăzeci şi doua oară, de către Centrul pentru Jurnalism Independent și Comitetul pentru Libertatea Presei, i-a întrunit, în aceeași sală, pe cei care au adunat câte un coș de mere de-a lungul activității lor în jurnalism și... pe cei care fac abia primii pași în profesie. Printre ultimii au fost și 13 studenți de la Școala de Studii Avansate în Jurnalism, cărora li s-a încredințat prima misiune importantă: să realizeze interviuri cu câștigătorii Galei. Așadar, înarmați cu dictafoane, blocnotes-uri și aparate de luat vederi, dar, mai ales, cu o curiozitate imensă de a-și cunoaște interlocutorii, aceștia și-au ocupat pozițiile în sală. Pentru a asculta, a observa și a afla de la protagoniștii serii:

Ce semnificații a avut pentru ei anul 2016?
Ce calități i-au ajutat să obțină acest premiu?
Spre ce victorii țintesc în 2017?

Igor Rotari: „Fotojurnalismul, la fel ca și „Mărul”, a venit prin surprindere”

Este pasionat de arta fotografică per ansamblu, dar s-a oprit la fotojurnalism, pentru că este domeniul ce îi permite să transmită nu doar evenimentul, ci și încărcătura emoțională a acestuia. Consideră că imprevizibilul ar putea garanta succesul unei fotografii - așa cum s-a întâmplat și cu lucrarea care i-a adus titlul de „Cel mai bun jurnalist al anului 2016” la categoria Fotojurnalism. Așa cum i s-a întâmplat și în viață... Căci, până a începe să vadă lumea prin obiectivul foto, Igor Rotari, reporter la portalul de știri UNIMEDIA, a studiat design industrial la Universitatea Tehnică, apoi a făcut design grafic la revista PUNKT. În 2012 a mers la Școala de fotografie a cunoscutului artist Roman Râbaliov. Iar de atunci se consideră un norocos și nu își mai imaginează viața fără de fotografie...

A fost un an obișnuit, aș putea spune, cu mici „abateri” spre finalul lui. Nu pot să zic că am fost marcat de ceva anume, deși au existat câteva evenimente mai „fierbințele”, care mi-au permis să mă manifest din punct de vedere profesional. Este vorba, înainte de toate, de protestele de la început de an... „Mărul” jurnalistic, evident, este un lucru bun și care mă bucură. Recunosc că nu mi-am făcut mari speranțe, atunci când am depus dosarul la concurs, fiindcă la noi sunt mulți fotojurnaliști demni de acest premiu. Dar iată că l-am câștigat și... pot să zic că 2016 a fost un an cu de toate, care s-a sfârșit cu bine.
Nu prea obișnuiesc să vorbesc despre propriile calități, mi se pare ciudat și foarte subiectiv. Totuși, dacă e să mă refer la niște atu-uri, aș menționa, în primul rând, lucrul în echipă - și este o echipă foarte bună, UNIMEDIA. În al doilea rând, este important să te afli în locul potrivit la timpul potrivit. Cred că se mai numește noroc, un factor căruia îi revine o bună parte din rezultatul final al fotografiei jurnalistice. Fiindcă nu ai cum să știi din start care va fi cel mai bun unghi și cel mai potrivit moment pentru declanșare… Vorbesc despre evenimentele mai imprevizibile, mai dinamice, căci tocmai acestea lasă o amprentă mai mare și au un impact asupra publicului. Da, poți lua în calcul anumiți parametri tehnici, poți să prevezi unele acțiuni mai standarde, dar nu poți ști că iată anume aici trebuie să stai, fiindcă de aici o să faci o capodoperă.
Nu știu dacă mă așteaptă victorii sau înfrângeri în anul care vine, căci nimeni nu poate spune ce „surprize” ne pregătește 2017. Nu știu nici dacă acest Măr îmi va determina cumva cursul anului... Poate că voi avea un pic mai multă încredere în forțele proprii, în rest, voi lucra așa cum am lucrat și până acum. Dacă voi avea ocazii să mai particip la concursuri, cu siguranță o voi face.

Parascovia Spic,
Școala de Studii Avansate în Jurnalism