Ramin Mazur: ”O fotografie perfectă este una onestă”

11 Decembrie 2015

1165 de afişări

Fotoreporterul Ramin Mazur s-a născut în regiunea transnistreană. A absolvit facultatea de jurnalism a Universității de Stat din Moldova (USM) la Chișinău și a colaborat cu mai multe instituții media ca fotojurnalist. În 2011 a obținut Premiul Consiliului Europei pentru Tinerii Jurnaliști, iar în 2013 a câștigat Bursa Fundației Magnum pentru Drepturile Omului și Fotografie. Îi puteți vedea lucrările AICI .

Ramin, de ce ai ales să fii fotojurnalist?
Am studiat jurnalismul la Universitatea de Stat, dar niciodată nu m-am gândit să devin fotojurnalist. Pur și simplu, încă de la anul I mă interesa fotografia, făceam fotografie, îmi plăcea să mă aflu în locuri publice. În ultimul an de studii mi s-a oferit un post de fotograf la un ziar local. Deși nu avusesem ore de fotojurnalism la USM, am acceptat să lucrez la acel ziar. Apoi ziarul s-a închis, iar eu am continuat să mă ocup de fotografie – îmi plăcea să prind în obiectiv scene din viață, inclusiv ceea ce se întâmpla în jurul meu. Acum colaborez cu Timpul, dar sunt liber profesionist.

Cât de competitiv și de evoluat este acest sector în Moldova?
Nu prea există fotojurnalism în Moldova, nu există o școală de fotografie. Au fost și sunt câțiva fotojurnaliști, dar unii dintre ei nu se află în țară. Fotojurnalismul serios lipsește în Moldova, la fel cultura imaginii.

După părerea ta, care sunt cele mai mari provocări pentru un fotograf?
Unii mă întreabă de ce fac fotografii ”urâte”, dar ce fac eu e că încerc să arăt adevărul, lucrurile pe care le observ. Dacă nu ne convine realitatea, de noi depinde să schimbăm situația.
În domeniul fotografiei, desigur că e nevoie de pregătire, de educație, dar fără un consumator pentru produsele tale, nu vei reuşi prea multe. Noi nu avem o industrie a fotografiei sau redactori foto în Moldova. Ar trebui să existe o bază, să avem şi alte profesii în industria fotografiei. Ar trebui să educăm percepția vizuală, abia după aceea oamenii vor putea înțelege cum să aprecieze o imagine.

Conform raportului de monitorizare a mass-media, elaborat de Asociația Presei Independente (API), fenomenul manipulării prin mass-media în Moldova devine tot mai periculos și, în cele din urmă, publicul are de suferit. Uneori, manipularea prin mass-media poate avea loc şi prin selectarea imaginilor foto și video, a legendelor la ele. Ce crezi despre aceasta?

Eu nu sunt sigur că se întâmplă doar în Moldova. Procese de manipulare în mass-media există în toate țările din Est. Noi nu producem nimic în afara Chișinăului – presa este foarte centralizată. Există câteva ziare, dar centralizarea presei rămâne a fi o problemă. Avem câteva televiziuni, care sunt ca fantasme ale unei companii mari. Avem jurnalism, dar ca industrie și ca produs eu nu îl consider satisfăcător. Nu sunt un consumator fidel al jurnalismului național și nu privesc televizorul. Cred însă că, dacă ar apărea un post nou, profesionist de televiziune, sau un astfel de ziar, publicul ar trece la ele.

Care dintre lucrările tale fotografice te-au făcut celebru?
Nu știam că sunt celebru... Am câștigat câteva concursuri deoarece lucrările mele au exprimat ceva semnificativ, iar eu vreau să prind realitatea în cadru dintr-o încercare. Aveam deja un an de experienţă în domeniu când am obținut Bursa Fundației Magnum pentru Drepturile Omului. Pe atunci, fotografiam persoane cu dizabilități și activitățile lor. Începusem un serial despre „Boala fluturelui” și am decis să particip la concurs. Acea bursă a fost un impuls important pentru cariera mea.

Ai reflectat şi evenimentele din Ucraina...
Da, m-am aflat acolo timp de două săptămâni. Era imediat după evenimentele din Odesa. Nu făceam reportaje foto, mergeam pe jos și încercam să reflectez la ceea ce se întâmplă, ce înseamnă acele situații pentru ucraineni și pentru mine.

În Moldova ce evenimente te-au impresionat ca fotograf?
Nu doar evenimentele îl pot inspira pe un fotograf… Acum lucrez la niște reportaje despre sate. Nu mă interesează cadrul, ci momentele, inclusiv mediul înconjurător. Nu-mi place să fotografiez știrile.

Cât de mult contează să ai studii în acest domeniu, sau poți învăța fotografia în timp ce o practici?
Depinde de personalitate. Nu este neapărat să studiezi fotografia; se învață ușor, frecventând niște seminare. Dar este important să înveți de la marii maeștri, de la cineva cu experiență.

Ce-ți place mai mult în meseria ta?
Îmi place să observ, sunt în mare parte un observator. Eu rețin ideile și le dezvolt, transformându-le în concepte. Uneori fotografiez diferite locuri în Chișinău, deoarece orașul se transformă. Când văd ceva ce-mi pare interesant, merg să fotografiez.

Cum ar arăta, în viziunea ta, fotografia perfectă?
O fotografie perfectă este una onestă, fără prea multe artificii tehnice. În primul rând e nevoie să prinzi în cadru… sentimentul.

Ce părere ai despre noile tehnologii - crezi că ele afectează fotojurnalismul sau îl revitalizează?
Pe de o parte, ele oferă mai multe posibilități, dar pe de altă parte… De fapt, noile tehnologii afectează întreaga lume mass-media; cele mai mari agenții demonstrează tendințe de utilizare a fotografiilor neprofesionale.

Când ai sute de fotografii, după ce criterii le alegi pe cele mai bune?
Încerc să le aleg pe cele mai reprezentative pentru locul în care am fost: fac o hartă în minte și aleg fotografia cea mai bună.

Cine te inspiră?
Îmi plac lucrările unor fotografi, dar nu pot spune că acestea mă inspiră. Mă inspiră temele pe care le aleg, lucrurile pe care le văd în stradă sau despre care citesc în ziare.

Ce crezi despre concursul mondial World Press Photo?
Ei aleg din fotografiile pe care le au, din fotografiile pe care oamenii le trimit, și nu din toată lumea...

Ce sfaturi ai avea pentru cei care doresc să devină fotojurnaliști?
Țineți minte: cadrul fotografiei nu este o măsură fizică, ci o percepție. De aceea ochiul vostru trebuie să facă fotografia, nu aparatul de fotografiat.