Studiu de caz: Carențe de documentare, preluarea și tirajarea informațiilor neverificate și manipulatorii

Condamnarea fostului ministru de Interne Gheorghe Papuc
 
La 19 ianuarie 2015, mai multe posturi de televiziune, de radio și portaluri de știri informau despre faptul că fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, a fost condamnat de către Curtea de Apel Chișinău la 4 ani de închisoare pentru neglijență în serviciu. Aceasta este singura informație comună pentru toate știrile despre acest subiect. De la o instituție de presă la alta, informațiile au fost diferite și, până la urmă, niciuna nu a spus foarte clar de ce condamnatul nu a fost încătușat din sala de judecată și când se va întâmpla acest lucru. Chiar dacă în toate știrile se sublinia că este vorba de o condamnare cu executare.
 
„Ziarul de Gardă” (http://www.zdg.md/stiri/stiri-justitie/gheorghe-papuc-condamnat-cu-executare-in-dosarul-7-aprilie) a scris, făcând trimitere la Constantin Miron, procurorul de caz la Curtea de Apel Chişinău, că „Gheorghe Papuc urmează să ajungă după gratii după ce decizia va fi pronunțată integral și motivat”. Această informație a fost preluată eronat de către portalul deschide.md, care afirmă că „Papuc urmează să ajungă după gratii imediat după ce va fi reținut”. Respectiv, nu se explică cine și când îl va căuta ca să îl rețină.
 
În ziua condamnării, știrile despre această condamnare aveau o singură sursă: fie procurorul, fie avocatul. Astfel, nu a fost respectată obligativitatea celor două surse, contrar art. 2 din Codul Deontologic al Jurnalistului, care prevede că informațiile sunt verificate, de regulă, „din două surse independente una de alta”. În plus, nu există indicii că presa a încercat să îl caute pe condamnatul Gheorghe Papuc. 
 
Alte instituții de presă, între care, de exemplu, protv.md (http://protv.md/stiri/actualitate/fostul-ministru-de-interne-gheorghe-papuc-condamnat-la-4-ani-de---847921.html), au făcut o slabă încercare de a explica de ce condamnatul este în libertate. Astfel, au notat că Gheorghe Papuc nu se afla în sală „la pronunțarea sentinței”, lucru care ar explica de ce nu a fost ţinut sub pază. Dar această informație creează și o confuzie, întrucât pentru publicul larg nu este foarte clar faptul că lipsa de la pronunțarea sentinței nu înseamnă și lipsa de la ședință. După cum s-a confirmat în zilele următoare, Gheorghe Papuc a participat la ședința de judecată, însă a ieșit din sală înainte de a fi pronunțată sentința. Dar nici acest lucru nu poate fi spus univoc, întrucât publika.md, de exemplu, a scris că Papuc a asistat la pronunțarea sentinței și, după ce ar fi ascultat-o, „a plecat din clădirea Curții de Apel, fără a fi arestat” http://www.publika.md/decizia-prin-care-gheorghe-papuc-a-fost-dat-in-urmarire-nationala--atacata-la-curtea-de-apel-chisinau_2224171.html.
 
În următoarele zile, protv.md, la fel ca și alte instituții de presă, a venit cu o altă explicație – Gheorghe Papuc nu a fost încătușat din sala de judecată deoarece Curtea de Apel „nu are poliție judiciară”. Această afirmație a creat o confuzie și mai mare. Până la urmă un răspuns exact la această întrebare nu a fost dat nici în următoarele zile, iar situația denotă carențe de documentare și lipsă de insistență din partea jurnaliștilor pentru a afla adevărul și a responsabiliza instituțiile de drept să ofere informații clare și argumentate.
 
Notă: Astfel, primele informații referitoare la condamnarea și încarcerarea reală a lui Gheorghe Papuc au fost confuze și nu au oferit oamenilor o claritate, ceea ce, în condițiile Republicii Moldova, i-a putut duce spre concluzia că a fost o condamnare formală și că nu se dorește o pedepsire reală. Acest lucru s-a putut întâmpla atât din vina jurnaliștilor, care s-au văzut puși în situația să recupereze un eveniment pe care l-au ratat (niciun reprezentant al presei nu a fost prezent în sală la pronunțarea sentinței) și care, totuși, nu au fost perseverenți în a solicita explicații inclusiv procedurale de la procurori și judecători, cât și din vina structurilor abilitate, care nu au fost suficient de deschise în această perioadă. O altă explicație ar putea fi, de asemenea, și faptul că acest subiect nu mai prezintă interesul pe care îl prezentase în primii ani de după evenimentele din aprilie 2009 și jurnaliștii l-au tratat acum mai mult pentru bifă, adică pentru a consemna faptul, și nu a existat voință reală de a merge mai departe pentru a „descâlci” un subiect destul de consistent.
 
O explicație mai mult sau mai puțin acceptabilă a procedurii prin care Gheorghe Papuc ar putea ajunge după gratii a încercat să obțină portalul deschide.md, care a publicat seara târziu, în ziua condamnării, opinii ale unor factori de decizie din poliție, dar și ale unor juriști, referitoare la procedura legală de încarcerare după condamnare (http://deschide.md/ro/news/social/10049/De-ce-generalul-Papuc-nu-a-fost-%C3%AEnc%C4%83tu%C8%99at-%C3%AEn-sala-de-judecat%C4%83-.htm) Totuși, din articol lipsește explicația Curții de Apel Chișinău, despre care sursele folosite de deschide.md au afirmat că ar fi responsabilă de aplicarea sentinței.
 
Un detaliu care le-a scăpat celor mai mulți dintre jurnaliștii care au scris despre acest subiect a fost faptul că cea mai mare parte din termenul de detenție o constituie condamnarea pentru corupție, și nu „neglijența în serviciu soldată cu moartea lui Valeriu Boboc”, așa cum a transmis, de exemplu, Jurnal TV (http://www.jurnaltv.md/ro/news/2015/1/21/in-cautarea-lui-papuc-10091260/) și alte instituții de presă. În realitate, Papuc a fost găsit vinovat de abuz în serviciu și de fraude financiare la Ministerul de Interne pe vremea conducerii sale. Iar pentru neglijență în serviciu, adică propriu-zis pentru acțiuni care au dus la maltratarea protestatarilor din zilele de 7 și 8 aprilie, soldată cu moartea unui om, termenul de detenție e mult mai mic. Numai Prime a scris, abia peste două zile, adică pe 21 ianuarie, că Papuc a fost condamnat si pentru abuz în serviciu.
 
În zilele imediat următoare, majoritatea instituțiilor de presă au titrat că Gheorghe Papuc a dispărut. A fost de fapt o dezinformare, posibil sugerată presei de către poliție ca să mimeze șovăiala și lipsa de acțiune în acest caz. Nu este clară sursa acestei informații, întrucât nicio structură de stat nu a demonstrat cu vreo probă din care să reiasă că fostul ministru îi evită pe oamenii legii (cum ar fi, de exemplu, o declaraţie a poliţistului de pe sectorul în care domiciliază Papuc sau o citație trimisă acasă). Faptul că afirmația despre dispariție a fost o dezinformare înghițită și tirajată de presă a fost demonstrat în următoarele zile când tot din știri a devenit clar că nimeni nici nu l-a căutat. Numai reporterii de la Prime au făcut efortul să meargă la o locuință despre care aveau informații că ar fi casa lui Gheorghe Papuc și au încercat să verifice afirmația că acesta într-adevăr nu se află acolo unde ar trebui căutat.
Zece zile după pronunțarea sentinței, adică pe 29 ianuarie, vine o altă știre legată de acest subiect: Papuc a fost dat în urmărire națională de către Judecătoria Centru. Însă nici atunci nimeni nu a început să îl caute, întrucât decizia de a-l căuta nu a devenit definitivă, fiind atacată de avocat. Abia la 24 februarie, adică la mai mult de o lună de la pronunțarea sentinței, poliția a început să îl caute pe Gheorghe Papuc pentru a-l trimite în penitenciar și încă nu l-a găsit.

Pe durata menținerii acestui subiect în atenția presei, pe unele portaluri s-au perindat opinii potrivit cărora condamnatul ar fi putut lesne părăsi țara traversând frontiera transnistreană, care este nesecurizată. Aceste opinii însă nu și-au găsit o confirmare oficială, în schimb, se poate deduce că au avut rolul manipulatoriu de a pregăti opinia publică pentru o ulterioară constatare că Papuc a evitat ispășirea pedepsei prin părăsirea țării.

Concluzie: Dincolo de faptul că jurnaliștii au ratat condamnarea propriu-zisă, încercările ulterioare de a recupera subiectul și de a explica repercusiunile și modul de aplicare a sentinței Curții de Apel Chișinău au fost anemice. Chiar și în condițiile unui deficit de informații și explicații procedurale din partea instituțiilor de drept, jurnaliștii ar fi putut antrena experți cu greutate, juriști, foști angajați în sistemul de drept, care să spună ce poate face o persoană condamnată dacă ar avea intenția de a se eschiva de la răspunderea penală în zilele pe care le-a avut la dispoziție în virtutea disensiunilor procedurale dintre instituții. Presa nu a făcut, așa cum ar fi fost cazul, analogii cu alte cazuri în care condamnații au fost luați sub pază imediat din sala de judecată, iar în baza acestor exemple, să ceară explicații autorităților.

Această condamnare are valoare de simbol pentru cei care au cerut tragerea la răspundere a factorilor de decizie responsabili de maltratarea sutelor de participanți la protestele din aprilie 2009, soldate cu un mort, dar și cu schimbarea puterii la Chișinău. Pe de altă parte, atâta timp cât lucrurile nu erau decise definitiv din cauza că o condamnare există, dar condamnatul e în libertate, presa nu a putut trage concluzii, prin intermediul experților sau altor persoane avizate, dacă a fost o condamnare formală sau una reală. Astfel, concluziona că presa a fost manipulată de către instituțiile statului prin neoferirea de informații credibile privind subiectul executării pedepsei, prin oferirea unor informații și explicații trunchiate și parțiale. Acestea, putem deduce, au avut rolul de a tărăgăna procedurile și de a distrage atenția de la esența subiectului, anume aceea că, astfel, fostului ministru i se lasă timp să se eschiveze de la executarea pedepsei și i se dă șansa să rămână cât mai mult în libertate. Faptul că Gheorghe Papuc încă se află în urmărire națională la o lună și jumătate după pronunțarea sentinței confirmă această concluzie. Jurnaliștii vor avea de urmărit dacă, în ce condiții și când autoritățile din Moldova îl vor anunța pe Gheorghe Papuc în urmărire internațională. Acest lucru ar proba, chiar dacă puțin convingător, adevărata voință a autorităților de a penaliza responsabilii de violențele din luna aprilie 2009.