Studiu de caz: Descrierea în detalii a crimelor sângeroase și exploatarea senzaționalului în detrimentul (informării corecte și) servirii interesului public

Dispariția și omorul unei fetițe în vârstă de şapte ani
Cazul fetiței din satul Hăsnășenii Mari, raionul Drochia, care a dispărut pe 13 ianuarie, după ce a fost la colindat în sat, apoi, la câteva zile, a fost găsită moartă într-o fântână, a fost un test pentru presă privind modul în care relatează despre un subiect sensibil, astfel ca acesta să servească interesului public, așa cum prevede art. 1 din Codul Deontologic, dar și un test privind ispita de a culege și transmite mai multe „detalii șocante” în detrimentul efortului de aflare a adevărului.

Știrea a ajuns în jurnalele televiziunilor naționale și pe portalurile informative după ce a fost difuzată, la 16 ianuarie, de ziarul local „SP” de la Bălți. Atunci echipe de filmare de la diferite posturi au preluat subiectul și au filmat părinții, care își arătau îngrijorarea că fetița nu s-a mai întors de la colindat. De pe atunci au început să se întrevadă unele detalii care ridicau semne de întrebare în ce privește responsabilitatea părinților. Jurnaliștii nu și-au pus întrebarea de ce au lăsat  părinții fata fără supraveghere în timpul nopții și de ce poliția a fost alertată de directoarea școlii din sat, care a văzut că fata lipsește de două zile, și nu de părinți.

Acest subiect a fost tratat exclusiv din perspectiva șocului și emoțiilor pe care le poate produce la spectatori (și, implicit, al audienței), și nu al responsabilității adulților.

În subiectul difuzat de PRO TV http://protv.md/stiri/social/s-a-pornit-cu-uratul-insa-nu-s-a-mai-intors-acasa-o-fetitia-din---844951.html pe 16 ianuarie părinții le vorbeau jurnaliștilor despre fata care s-a dus la colindat și nu s-a mai întors și nu pomeneau nimic despre ce au făcut ca să o găsească, când și cum au anunțat poliția despre dispariție. Nici jurnaliștii nu au întrebat nimic despre asta.
 
Ulterior, pe 19 ianuarie, când fata a fost găsită moartă într-o fântână, au fost făcute publice şi detaliile crimei, aflate de jurnalişti de la poliţie. Tot atunci s-a anunțat că poliția a reținut doi suspecți.
 
A doua zi, 20 ianuarie, televiziunile relatau că ucigașul este un verișor de-al concubinului mamei care are probleme psihice și care și-a recunoscut vina. Nimeni, în afară de Jurnal TV http://www.jurnaltv.md/ro/news/2015/1/20/violata-injunghiata-i-aruncata-10090962/,  care a anunțat că „în acest caz a fost reţinut încă un tânăr, bănuit de complicitate, care, însă, a fost ulterior eliberat”, nu a mai explicat ce s-a întâmplat cu cel de-al doilea suspect.

În schimb, oamenii au aflat întreg tabloul crimei povestit presei de către procurori și anume: cum şi unde a fost ademenită fata de către suspect, că a fost violată, înjunghiată de şase ori la gât şi aruncată în fântână. Totodată, în aceleași știri s-au strecurat și unele informaţii care ar fi putut contribui la aflarea adevărului şi la punerea de presiune pe poliţie şi procurori. Acestea însă nu au fost verificate în niciun fel de jurnalişti. Ei s-au limitat să le consemneze și par să le fi inclus în știri din întâmplare. Astfel, într-un material difuzat de Publika http://www.publika.md/minora-disparuta-intr-un-sat-din-drochia-a-fost-gasita-moarta-intr-o-fantana_2213301.html oamenii din sat spun: „Şi-au bătut joc de dânsa patru criminali", „Unul e o rudă de-a lor. E verişorul tătălui acestei fetiţe”, „Au ţinut-o în casă, îşi băteau joc  de ea. Unul e reţinut şi este de la Cubolta, raionul Sângerei". Aceste informații îngrijorătoare  au fost ignorate de jurnalişti. Contrar Codului Deontologic, care prevede că jurnalistul verifică informațiile, ei au preferat calea ușoară: să reţină exclusiv ceea ce a oferit poliţia, şi anume afirmaţia că ucigaşul a fost găsit şi şi-a recunoscut vina.
 
Faptul că suspectul are probleme psihice, deci poate spune/repeta tot ce i se cere, respectiv, ar fi putut fi constrâns să recunoască o faptă pe care nu a făcut-o sau pe care a făcut-o împreună cu alţii, nu a ridicat semne de întrebare. Unde a dispărut al doilea suspect, din ce motive a nimerit la poliție în legătură cu acest caz și din ce motive a fost eliberat este o altă necunoscută lăsată de presă fără atenție. În schimb, jurnaliștii și-au „făcut plinul” de informații și detalii emoționante despre modul cum a fost comisă crima.
 
Singurul care a pus la îndoială capacitatea suspectului reținut de poliție de a comite crima a fost ziarul „Jurnal de Chișinău” http://www.jc.md/exclusiv-detalii-noi-in-cazul-fetitei-omorate-de-unchiul-sau/este. Publicația a confirmat de la medici că suspectul este bolnav psihic și că figurează în evidențele psihiatrilor de la Sângerei (fapt pe care poliția nu l-a spus cu certitudine) și a cules opinii ale oamenilor care cunosc familia acestuia. Ziarul a publicat și un video, preluat de pe youtube, în care tânărul, filmat mult înainte de crimă, apare povestind lucruri alogice, cum ar fi, de exemplu, că deține o mașină Audi cu două motoare, iar în alt filmuleț ar fi spus că „a activat în calitate de bodyguard al fostului președinte Vladimir Voronin”. În articolul lor, jurnaliștii de la „Jurnal de Chișinău” au confruntat unele informații care ridicau semne de întrebare și au cerut explicații de la procurorul de caz.
 
Faptul că jurnaliștii, în special cei de la televiziuni, s-au concentrat pe exploatarea „spectacolului” din acest subiect în detrimentul aflării adevărului și servirii interesului public este confirmat și de titlurile pline de calificative și cuvinte „tari”, incendiare, menite să genereze emoții (și accesări): „Zguduitor! Fetița din Drochia dispărută săptămâna trecută, găsită moartă într-o fântână” (realitatea.md), „Detalii macabre despre tragedie” (protv.md), „Detalii șocante în cazul fetiței din Drochia...” (jurnaltv.md), „Noi detalii cutremurătoare...” (publika.md). De asemenea, știrile au conținut diferite informații prin care s-a exploatat imaginea copilului abuzat și a fost neglijată în totalitate responsabilitatea adulților. Astfel, au fost redate cu lux de amănunte circumstanțele în care a fost găsit cadavrul. Jurnal TV, de exemplu, a anunțat că bărbatul care a chemat poliția a observat în fântână „sânge, bomboane și o bucată de colac”, iar alte televiziuni au solicitat din abundenţă mesaje de compătimire de la vecini și săteni, care de fapt nu erau deloc relevante pentru ştire în sensul verificării informaţiei şi aflării adevărului.
 
Unele instituții de presă, pentru a da mai multă emotivitate mesajului, au folosit sintagma „o fetiță de doar 7 ani”. Accentul pe vârsta mică a fetiței este total nepotrivit în acest context, întrucât tragedia nu ar fi fost mai mică dacă ar fi fost vorba de un copil de 10, 12 sau 14 ani.  
 
Până la urmă, presa a abandonat acest subiect la o etapă la care încă exista o serie de necunoscute. Nimeni nu a mai urmărit dacă a fost sau nu găsită arma crimei, dacă expertizele biologice arată că într-adevăr ucigașul este persoana reținută etc. Televiziunile și-au cules „spectacolul” și au dat uitării actorii. Știrile despre acest subiect au dispărut din jurnale odată cu înmormântarea fetiței. De la arestarea persoanei declarate suspecte (21 ianuarie) au trecut mai mult de 30 de zile, însă noi informații despre prelungirea mandatului de arest sau, dimpotrivă, eliberarea pentru cercetarea în libertate, precum şi despre eventuala găsire a unor complici nu au mai apărut. Aceste detalii sunt mai puțin spectaculoase, însă extrem de importante pentru interesul public: ar arăta cât de bine își fac meseria instituțiile de drept și ar permite o analiză a cauzelor unor asemenea tragedii. Iar acest lucru ar corespunde în totalitate misiunii jurnaliștilor, fixată în Codul Deontologic, potrivit căruia, „jurnalistul îşi exercită profesia în scopul servirii interesului public, care este interesul societății și nu simpla curiozitate a indivizilor”.