Moduri de a trata o informație astfel, încât ea să devină aptă pentru o acțiune de dezinformare:
Subiectul 2. Decizia CCA de a sancționa radiodifuzorii care nu au prezentat declarații privind proprietari beneficiari
În luna noiembrie 2015, în conformitate cu modificările operate la Codul Audiovizualului, radiodifuzorii, în premieră pentru Republica Moldova, urmau să prezinte Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) declarații pe propria răspundere cu privire la asigurarea transparenței proprietății. Pe 17 noiembrie, în ședință publică, CCA a constatat că mai mulți radiodifuzori nu s-au conformat legislației și le-a aplicat sancțiuni - avertizare publică. Evenimentul este unul relevant, pentru că opinia publică urma să afle beneficiarii finali ai posturilor de radio și tv. Anume pe aceasta a insistat şi majoritatea instituțiilor media care au reflectat evenimentul.
Deschide.md, de exemplu, comunica: „...Din declarațiile depuse până acum reiese că posturile de televiziune Publika TV, Prime, Canal 2 și Canal 3 aparțin fostului vicepreședinte al Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc; postul Jurnal TV îi aparține omului de afaceri Victor Țopa; posturile TV 7 și TNT Bravo îi aparțin deputatului PLDM, Chiril Lucinschi”. Iar Ziarul Național preciza: „... s-a aflat că cele mai multe posturi TV și radio, în Moldova, le deține controversatul om de afaceri Vlad Plahotniuc, care este fondator a patru posturi TV și trei posturi radio”.
Prime TV, în principala ediție informativă din aceeași zi, îi dedică evenimentului subiectul intitulat „Nouă televiziuni și trei posturi de radio, sancționate de CCA”. Totuşi, din cei 12 radiodifuzori sancționați, Prime TV amintește de TV „Vocea Basarabiei”, făcând trimitere la declarațiile anterioare ale ex-deputatului Valeriu Saharneanu, care afirma că respectivul post de televiziune a fost preluat abuziv de Vlad Filat. Pe acest segment de text este proiectată imaginea ex-premierului alături de mascații de la CNA. Prime TV pune pe post opinia CCA la temă, dar „uită” să prezinte și opinia „Vocea Basarabiei”. Pe final, suntem informați că, potrivit declarației depuse de General Media Grup SRL, din care fac parte patru posturi de televiziune - Prime, Publika, Canal 2 și Canal 3 - proprietarul acestora este „omul de afaceri Vlad Plahotniuc”. În imagini apare declarația scanată cu semnătura proprietarului - imagine puternică, asociată cu forța documentului. Posturile TV 7 și TNT, continuă autorul subiectului, sunt controlate integral de către deputatul PLDM Chiril Lucinschi (în imagine apare o poză în care, pe planul doi, este deputatul, iar pe primul - cunoscuta moderatoare de la TV 7, Natalia Morari). După care, în acelaşi material se menţionează că proprietarul postului de televiziune Jurnal TV este „oligarhul Victor Țopa (în imagine apare o poză a acestuia), condamnat la zece ani de închisoare pentru șantaj. El a fugit peste hotare ca să scape de pedeapsă…”, încheie subiectul Prime TV.
Modul în care a fost reflectat acest subiect este unul de referință, care îmbină mai multe elemente ale propagandei și dezinformării. Un privitor neavizat urma să înțeleagă că parte din televiziunile importante au ajuns în proprietatea fie a unui bănuit de corupție, fie a unui deputat, fie a unui șantajist, dar că sunt și proprietari onești - bunăoară, „omul de afaceri Vlad Plahotniuc”. Prime TV a trecut sub tăcere următoarele amănunte: Vladimir Plahotniuc este proprietar nu doar la patru televiziuni, ci și la trei posturi de radio; cele patru televiziuni au acoperire națională, în situaţia în care, în republică, există în total cinci televiziuni cu acoperire națională; atunci când își crea televiziunile, Plahotniuc era deputat și persoană importantă într-un partid de guvernământ; în iulie 2010 Codul Audiovizualului a fost modificat astfel, încât să permită unei persoane deținerea a cinci frecvențe în aceeași unitate teritorial-administrativă, iar către alegerile parlamentare ordinare din anul 2014 televiziunile în cauză deja erau gata să influențeze electoratul aşa precum dorea stăpânul; în cadrul ultimelor alegeri parlamentare și generale locale respectivele televiziuni chiar au influențat votanții în favoarea unui concurent electoral, lucru demonstrat inclusiv de monitorizările CCA; a deține patru din cele cinci televiziuni cu acoperire națională constituie un pericol real de a influența opinia publică și de a îngusta drastic pluralismul mediatic; la respectiva ședință publică a CCA membrii lui, cu majoritate (simplă) de voturi, au decis să sesizeze în acest subiect Consiliul Concurenței etc. Aspectele enumerate mai sus sunt relevante și cruciale pentru dezvoltarea audiovizualului autohton pe principii democratice. Din păcate, telespectatorilor li s-a servit o informație eronată, însă ușor de perceput: cât de răi sunt unii și cât de buni sunt alții.
Subiectul 3. Relațiile dintre Chișinău și Tiraspol
În noiembrie 2015 portalul novostipmr.com din stânga Nistrului a publicat mai multe știri care au oferit informați partizane, trunchiate ori trucate. Bunăoară, pe data de 19 noiembrie, apare știrea „Șeful MAE: împotriva Transnistriei sunt utilizate presiuni pentru a semăna între locuitorii ei nesiguranță în propria alegere”. Este, de fapt, o reacție la problema controlului vamal comun moldo-ucrainean la granița transnistreană. Întreaga știre este o „cutie de rezonanță” a regimului de la Tiraspol: este învinuită Moldova și Ucraina, fără a dezvălui și poziția acestora cu referire la necesitatea controlului comun la frontieră. Pe 23 noiembrie acelaşi portal publică o știre similară, intitulată: „Reprezentanții Transnistriei cheamă din nou Moldova și Ucraina să nu blocheze expedierea mărfurilor din stația „Slobodka-Export””. Drept motiv pentru știre a servit întâlnirea de rând a grupurilor de experți în problema transportului feroviar, desfășurată la Tighina, în oficiul OSCE. Autorul știrii utilizează doar o singură sursă de informații - un comunicat al centrului de presă al MAE transnistrean. Din nou, opinia reprezentanților Moldovei și a Ucrainei lipsește în știre, iar cititorului i se impune doar ceea ce consideră reprezentanții transnistreni.
La 22 noiembrie portalul publică o știre cu titlul „CEC din Moldova împiedică alegerile din Transnistria”. Este un ecou la raportul președintelui CEC, Iurie Ciocan, prezentat în Parlament. Citându-l pe Ciocan, autorul știrii îl citează și pe deputatul Grigori Novac din partea PSRM, care a criticat CEC pentru faptul că, la alegerile parlamentare din 2014, în Rusia au fost deschise prea puține secții de votare, comparativ cu alte țări. Este un exemplu, când autorul știrii alege sursele de informație care-i convin și care să sprijine ideea impusă cititorului, chiar cu pericolul ca titlul si conținutul știrii să intre în conflict. De notat că portalul scrie aproape cu regularitate știri despre Moldova, plasându-le, ce-i drept, la rubrica „În lume”. Este și acesta un element propagandistic, prin care cititorului i se inoculează ideea că Transnistria și Moldova sunt două state distincte.
Subiectul 4. Intervenția militară a Rusiei în Siria
În luna noiembrie 2015, televiziuni din Rusia cu acces în spațiul informațional autohton ne-au comunicat, aproape zilnic și nu doar în edițiile informative, despre acțiunile forțelor aero-cosmice ale Federației Ruse în Siria. După cum se cunoaște, de la sfârșitul lunii septembrie 2015, aviația rusă a început a bombarda obiective ale organizației „Statul Islamic” (SI) din Siria. Ce au aflat telespectatorii canalului rusesc Ren TV, de exemplu? Iată câteva titluri grăitoare de știri:
La fel, de la Ren TV mai aflăm cât de ineficientă este coaliția anti-islamică în frunte cu SUA; cât de mult SUA împiedică reușita operațiunii rusești din Siria; cât de perfidă este NATO (Klințevici: SU-24 a fost doborât la indicațiile NATO din cauza succesului FAC ale FR în Siria) dacă, din invidie pentru măiestria militară a rușilor, a doborât un bombardier rus la graniță cu Turcia. Altfel spus, știrile Ren TV sunt despre măreția Rusiei și josnicia Occidentului - a SUA, înainte de toate.
Evident că incidentul cu avionul doborât este regretabil și periculos. Dar pentru propagandă și război informațional acesta este şi un bun prilej de a „stoarce emoții”. Tocmai de aceea, alături de știri despre succesele „de pe front”, telespectatorilor li se dau şi altele, menite să-i facă solidari și să ridice ratingul autorităților în fața propriilor cetățeni care, cu siguranță, nu se vor întreba de ce feciorii lor mor departe de casă. Și apar știri de genul: „Sunt cunoscute numele eroilor decorați post-mortem pentru operațiunea din Siria”; „În guvern au promis să-i lichideze pe teroriștii care l-au împușcat pe pilotul rus în Siria”; „La Moscova părinții și-au numit fiica nou-născută Siria”; „Învățătorul despre marinarul căzut în Siria: el a murit pentru Rusia” (de fapt, Rusia, ca şi orice țară, are nevoie de eroi vii); „O școală va purta numele marinarului căzut în Siria”; „Militarii forțelor aero-cosmice din Siria vor obține statut de veterani ai acțiunilor de luptă”.
În concluzie, asemenea mesaje lovesc trei ținte: ridică în slăvi forțele armate rusești; diminuează rolul coaliției occidentale anti-SI, mențin sprijinul societății pentru „grija paternalistă” a statului.