Ro
En
Рy06 Mai 2016
835 de afişări
Alina RADU,
directoarea Ziarului de Gardă
La 3 mai 2016, în statele lumii au avut loc activități dedicate Zilei Mondiale a Libertății Presei. Astfel, statele s-au împărțit în două tipuri: cele în care Guvernele au vorbit deschis despre importanța puterii a patra, întâlnindu-se și discutând cu reporterii și organizațiile de media, și cele în care Guvernele s-au prefăcut că Libertatea Presei nu merită atenție.
Cină prezidențială cu reporteri
La 2 mai, în timp ce o delegație a Guvernului de la Chișinău, în frunte cu ”coordonatorul executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare”, Vlad Plahotniuc, făcea primii pași pe pământul american, presa din SUA discuta discursul președintelui S
UA, Barack Obama, de la Cina Reporterilor de la Casa Albă (White House Correspondents Dinner) (https://www.youtube.com/watch?v=oi86E5GgawY). E o tradiție, ca președintele american să se întâlnească cu jurnaliștii, să discute, să facă glume, să arunce replici, să tragă concluzii în preajma Zilei Libertății Presei.
Am încercat să îmi imaginez o atare sindrofie la Chișinău. Am simțit o oarecare ușurare, e bine că nu avem așa ceva. Căci o cină cu reporterii, cărora pe durata întregului mandat nu le-ai oferit niciun interviu, ar fi foarte înecăcioasă. Deschid, totuși, pagina web a Președinției de la Chișinău. ”Președintele Nicolae Timofti a participat la ceremonia de întâmpinare a Focului Haric” este ultimul titlu. Da, probabil așa e corect într-un stat laic, ca președintele să se ascundă timp de mai multe zile în spatele ceremoniei cu Focul Haric, iar chestiunile ce țin de libertatea presei într-un stat capturat să fie ignorate. În imaginea atașată la comunicatul prezidențial despre Focul Haric apar, lângă președintele Timofti, și președintele Parlamentului Andrian Candu, dar și premierul Pavel Filip.
Am tot deschis pe parcursul zilei de 3 mai pagina web a Guvernului de la Chișinău, în speranța că va apărea vre-un titlu despre importanța libertății presei. Ultimul comunicat al Guvernului laic de la Chișinău data cu 1 mai 2016 și era similar cu cel al Președinției. Sub titlul ”Pavel Filip a participat la slujba de Înviere”, venea leadul ”Prim-ministrul Pavel Filip a participat, în seara zilei de sâmbătă, alături de Președintele țării, Nicolae Timofti, și Președintele Parlamentului, Andrian Candu, la întâmpinarea Luminii Sfinte”. Straniu, dar nu exista măcar un comunicat despre faptul că vicepremierul, condus de ”coordonatorul executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare” a plecat la Washington, în timp ce Obama oferea Cina reporterilor la Casa Albă. Niciun comunicat despre libertatea, importanța, problemele presei. Probabil, problemele (ne)libertății presei au fost lăsate toate în Voia Focului Haric.
Nici pe pagina web a Parlamentului nu a fost plasat la 3 mai niciun comunicat de presă cu privire la situația presei. Asta chiar dacă, de la începutul acestui an, în legislativ, au ajuns mai multe proiecte de legi, iar prin culoare au fost enunțate chestiuni neîncadrate în lege, care țin de accesul presei în Parlament , Legea Poștei, Codul audiovizualului, accesul la informație, reglementarea Internetului, chestiunea dronelor, propaganda rusească etc.
”Ce mai face Moldova?”
Zilele trecute am avut ocazia să particip la un eveniment dedicat Libertății Presei la Universitatea din Amsterdam, Olanda. Au fost invitați câțiva jurnaliști din spațiul post-sovietic care au relatat despre problemele și valorile presei în zona lor. Invitația ne-a făcut-o o reputată organizație olandeză de media ”Free Press Unlimited” (FPU). Această organizație oferă suport instituțiilor independente din Moldova de foarte mulți ani, de pe timpurile în care Guvernul, Parlamentul și Președinția erau controlate de comuniști.
Ministrul de Externe al Olandei a participat la acest eveniment de la Universitatea din Amsterdam, ținând un discurs plin și motivant despre valorile presei în societățile dezvoltate dar și în cele pe calea democratizării. (https://www.government.nl/government/contents/members-of-cabinet/bert-ko...). La final, mi-a întins mâna și m-a întrebat ”How are you Alina? How is Moldova?”, de parcă m-ar cunoaște demult. Am discutat timp de câteva minute și mi-a răspuns la toate întrebările, deși l-am întrebat preponderent despre corupție (http://www.zdg.md/stiri/stiri-politice/ministrul-de-externe-al-olandei-p...). Mi-am amintit atunci de momentul în care am mers în acest an la Parlamentul de la Chișinău să militez, alături de alți colegi, pentru accesul liber al reprezentanților media în clădirea legislativului, inclusiv a cameramanilor și fotografilor. Pentru că s-a considerat că deranjam deputații, am fost întrebată de președintele parlamentului cine sunt. Mi-am spus numele, deși cred că numele meu, al colegilor mei, al Ziarului de Gardă nu i-au spus prea multe lui Andrian Candu. Modul în care, după această vizită în Parlament, am fost declinați pe paginile web ale instituțiilor media aparținând ”coordonatorului executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare” a explicat clar atitudinea puterilor concrescute față de ceilalți.
Axa Chișinău-Moscova
Ieri, la 3 mai 2016, am aflat că Republica Moldova are un coordonator executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare și am pretins că poate acest Consiliu a făcut un oarecare efort pentru evaluarea și fortificarea presei de la noi. Am căutat zadarnic o pagină web a acestei coaliții, sau un comunicat parvenit în cutiile poștale ale redacției noastre sau ale altor redacții, dar nu am găsit. Am intrat pe pagina web a coordonatorului executiv al acestui Consiliu. În topul paginii stă cimentat de vreme ultimul articol, plasat în noiembrie 2014, intitulat
”Moldova, un punct important pe axa Washington-Bruxelles-Moscova”. E un articol plasat în perioada producerii marilor fraude bancare în Moldova, și nu e despre presă. Poate că acest ”coordonator executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare” nu trebuie să se pronunțe cu privire la libertatea presei, decât răspunzând la Memoriul emis la 3 mai de Centrul pentru Jurnalism Independent într-un eveniment public, la care nu a binevoit să participe niciun reprezentant al Consiliului acestei Coaliții, sau al altor instituții. (http://media-azi.md/ro/stiri/zilele-libert%C4%83%C8%9Bii-presei-fost-lan...).
Acest Memoriu reiterează că una dintre problemele majore ale presei din Moldova este concentrarea în mâini politice. ”Potrivit declarațiilor pe propria răspundere publicate de CCA, omul de afaceri și politicianul PD Vlad Plahotniuc deține 4 televiziuni cu acoperire națională din cele cinci existente – Publica TV, Prime, Canal2 și Canal3 și 3 posturi de radio – Publika FM, Muz FM și Maestro FM. În total, acestea ar acoperi, potrivit estimărilor apărute în presă, circa 60-70% din piața audiovizualului”. Din această problemă, pare să decurgă o alta, și mai gravă, propaganda rusească care acaparează tot mai lacom spațiul public din Moldova.
De ce un stat independent admite ca presa străină care emite în Moldova să aparțină preponderent unui singur stat? De ce avem atâtea zeci de canale din Federația Rusă, care emit prin eter și prin cablu, non-stop? Primul argument care ar explica de ce presa altui stat este admisă în proporție mai mare decât media altor state, inclusiv mai mare decât volumul de emisie propriu, moldovenesc, ar fi că e vorba de o presă de înaltă calitate, standarde profesionale ireproșabile, echilibru și pluralism de opinii exemplar. Potrivit organizației ”Reporteri fără frontiere” care evaluează situația presei în statele lumii de zeci de ani, în anul 2016 Federația Rusă este statul cu cele mai periculoase condiții pentru jurnaliști. De ce acceptăm ca presa unui stat blamat de lumea întreagă pentru propagandă în masă să domine spațiul audiovizual, dar și al presei tipărite în Moldova? De ce R. Moldova acceptă să importe atâta produs mediatic din Federația Rusă și să intoxice cu propagandă toată populația? Aparent, răspunsul e simplu: pentru că businessmanul afiliat puterii deține licența pentru retransmisiunea câtorva canale rusești, inclusiv cel mai mare canal al guvernării de la Moscova.
Raportul Freedom House din anul curent (https://freedomhouse.org/report/nations-transit/2016/moldova), care sesizează căderea Moldovei în scorul libertăților, evaluează că cea mai mare provocare la capitolul libertăților rămâne ”depolitizarea și dezoligarhizarea instituțiilor de stat, a celor de drept și a presei”.
Axa Washington-Bruxelles
La Washington, Bruxelles, Paris, Viena, București sau Amsterdam e cu totul altfel.
Dar Moldova retransmite din spațiul UE doar câteva canale TV, și acelea - sunt retransmise pe teritoriul RM doar în limba rusă (”Euronews”, ”Eurosport”), excepție făcând cele câteva canale românești.
Deși organizațiile internaționale de monitorizare a situației presei relevă că în statele UE presa are cele mai libere condiții de activitate și cele mai înalte standarde de activitate, la 3 mai, șefii acestor state, dar și șefii guvernelor și ai ministerelor au considerat important să se întâlnească cu mediul jurnalistic, să asculte, să se sesizeze și să se pronunțe.
La 2 mai, atunci când paginile web ale celor mai importante instituții de stat din Republica Moldova țineau, încremenite, pozele despre Focul Haric, Înalta Reprezentantă a UE, Federica Mogherini, a emis un discurs cu ocazia Zilei Internaționale a Libertății Presei, (http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/05/02-hr-dec...) în care menționa că ”Libertatea de informare contribuie la o mai bună guvernare, deoarece sporește transparența în afacerile publice și poate fi utilizată ca un instrument de responsabilizare a guvernelor pentru acțiunile lor, în special în cazul în care accesul la informații are ca rezultat dezvăluirea unor încălcări ale drepturilor omului sau a unor practici de corupție”.
directoarea Ziarului de Gardă
La 3 mai 2016, în statele lumii au avut loc activități dedicate Zilei Mondiale a Libertății Presei. Astfel, statele s-au împărțit în două tipuri: cele în care Guvernele au vorbit deschis despre importanța puterii a patra, întâlnindu-se și discutând cu reporterii și organizațiile de media, și cele în care Guvernele s-au prefăcut că Libertatea Presei nu merită atenție.
Cină prezidențială cu reporteri
La 2 mai, în timp ce o delegație a Guvernului de la Chișinău, în frunte cu ”coordonatorul executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare”, Vlad Plahotniuc, făcea primii pași pe pământul american, presa din SUA discuta discursul președintelui S
UA, Barack Obama, de la Cina Reporterilor de la Casa Albă (White House Correspondents Dinner) (https://www.youtube.com/watch?v=oi86E5GgawY). E o tradiție, ca președintele american să se întâlnească cu jurnaliștii, să discute, să facă glume, să arunce replici, să tragă concluzii în preajma Zilei Libertății Presei.Am încercat să îmi imaginez o atare sindrofie la Chișinău. Am simțit o oarecare ușurare, e bine că nu avem așa ceva. Căci o cină cu reporterii, cărora pe durata întregului mandat nu le-ai oferit niciun interviu, ar fi foarte înecăcioasă. Deschid, totuși, pagina web a Președinției de la Chișinău. ”Președintele Nicolae Timofti a participat la ceremonia de întâmpinare a Focului Haric” este ultimul titlu. Da, probabil așa e corect într-un stat laic, ca președintele să se ascundă timp de mai multe zile în spatele ceremoniei cu Focul Haric, iar chestiunile ce țin de libertatea presei într-un stat capturat să fie ignorate. În imaginea atașată la comunicatul prezidențial despre Focul Haric apar, lângă președintele Timofti, și președintele Parlamentului Andrian Candu, dar și premierul Pavel Filip.
Am tot deschis pe parcursul zilei de 3 mai pagina web a Guvernului de la Chișinău, în speranța că va apărea vre-un titlu despre importanța libertății presei. Ultimul comunicat al Guvernului laic de la Chișinău data cu 1 mai 2016 și era similar cu cel al Președinției. Sub titlul ”Pavel Filip a participat la slujba de Înviere”, venea leadul ”Prim-ministrul Pavel Filip a participat, în seara zilei de sâmbătă, alături de Președintele țării, Nicolae Timofti, și Președintele Parlamentului, Andrian Candu, la întâmpinarea Luminii Sfinte”. Straniu, dar nu exista măcar un comunicat despre faptul că vicepremierul, condus de ”coordonatorul executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare” a plecat la Washington, în timp ce Obama oferea Cina reporterilor la Casa Albă. Niciun comunicat despre libertatea, importanța, problemele presei. Probabil, problemele (ne)libertății presei au fost lăsate toate în Voia Focului Haric.
Nici pe pagina web a Parlamentului nu a fost plasat la 3 mai niciun comunicat de presă cu privire la situația presei. Asta chiar dacă, de la începutul acestui an, în legislativ, au ajuns mai multe proiecte de legi, iar prin culoare au fost enunțate chestiuni neîncadrate în lege, care țin de accesul presei în Parlament , Legea Poștei, Codul audiovizualului, accesul la informație, reglementarea Internetului, chestiunea dronelor, propaganda rusească etc.
”Ce mai face Moldova?”
Zilele trecute am avut ocazia să particip la un eveniment dedicat Libertății Presei la Universitatea din Amsterdam, Olanda. Au fost invitați câțiva jurnaliști din spațiul post-sovietic care au relatat despre problemele și valorile presei în zona lor. Invitația ne-a făcut-o o reputată organizație olandeză de media ”Free Press Unlimited” (FPU). Această organizație oferă suport instituțiilor independente din Moldova de foarte mulți ani, de pe timpurile în care Guvernul, Parlamentul și Președinția erau controlate de comuniști.
Ministrul de Externe al Olandei a participat la acest eveniment de la Universitatea din Amsterdam, ținând un discurs plin și motivant despre valorile presei în societățile dezvoltate dar și în cele pe calea democratizării. (https://www.government.nl/government/contents/members-of-cabinet/bert-ko...). La final, mi-a întins mâna și m-a întrebat ”How are you Alina? How is Moldova?”, de parcă m-ar cunoaște demult. Am discutat timp de câteva minute și mi-a răspuns la toate întrebările, deși l-am întrebat preponderent despre corupție (http://www.zdg.md/stiri/stiri-politice/ministrul-de-externe-al-olandei-p...). Mi-am amintit atunci de momentul în care am mers în acest an la Parlamentul de la Chișinău să militez, alături de alți colegi, pentru accesul liber al reprezentanților media în clădirea legislativului, inclusiv a cameramanilor și fotografilor. Pentru că s-a considerat că deranjam deputații, am fost întrebată de președintele parlamentului cine sunt. Mi-am spus numele, deși cred că numele meu, al colegilor mei, al Ziarului de Gardă nu i-au spus prea multe lui Andrian Candu. Modul în care, după această vizită în Parlament, am fost declinați pe paginile web ale instituțiilor media aparținând ”coordonatorului executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare” a explicat clar atitudinea puterilor concrescute față de ceilalți.
Axa Chișinău-Moscova
Ieri, la 3 mai 2016, am aflat că Republica Moldova are un coordonator executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare și am pretins că poate acest Consiliu a făcut un oarecare efort pentru evaluarea și fortificarea presei de la noi. Am căutat zadarnic o pagină web a acestei coaliții, sau un comunicat parvenit în cutiile poștale ale redacției noastre sau ale altor redacții, dar nu am găsit. Am intrat pe pagina web a coordonatorului executiv al acestui Consiliu. În topul paginii stă cimentat de vreme ultimul articol, plasat în noiembrie 2014, intitulat
”Moldova, un punct important pe axa Washington-Bruxelles-Moscova”. E un articol plasat în perioada producerii marilor fraude bancare în Moldova, și nu e despre presă. Poate că acest ”coordonator executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare” nu trebuie să se pronunțe cu privire la libertatea presei, decât răspunzând la Memoriul emis la 3 mai de Centrul pentru Jurnalism Independent într-un eveniment public, la care nu a binevoit să participe niciun reprezentant al Consiliului acestei Coaliții, sau al altor instituții. (http://media-azi.md/ro/stiri/zilele-libert%C4%83%C8%9Bii-presei-fost-lan...).
Acest Memoriu reiterează că una dintre problemele majore ale presei din Moldova este concentrarea în mâini politice. ”Potrivit declarațiilor pe propria răspundere publicate de CCA, omul de afaceri și politicianul PD Vlad Plahotniuc deține 4 televiziuni cu acoperire națională din cele cinci existente – Publica TV, Prime, Canal2 și Canal3 și 3 posturi de radio – Publika FM, Muz FM și Maestro FM. În total, acestea ar acoperi, potrivit estimărilor apărute în presă, circa 60-70% din piața audiovizualului”. Din această problemă, pare să decurgă o alta, și mai gravă, propaganda rusească care acaparează tot mai lacom spațiul public din Moldova.
De ce un stat independent admite ca presa străină care emite în Moldova să aparțină preponderent unui singur stat? De ce avem atâtea zeci de canale din Federația Rusă, care emit prin eter și prin cablu, non-stop? Primul argument care ar explica de ce presa altui stat este admisă în proporție mai mare decât media altor state, inclusiv mai mare decât volumul de emisie propriu, moldovenesc, ar fi că e vorba de o presă de înaltă calitate, standarde profesionale ireproșabile, echilibru și pluralism de opinii exemplar. Potrivit organizației ”Reporteri fără frontiere” care evaluează situația presei în statele lumii de zeci de ani, în anul 2016 Federația Rusă este statul cu cele mai periculoase condiții pentru jurnaliști. De ce acceptăm ca presa unui stat blamat de lumea întreagă pentru propagandă în masă să domine spațiul audiovizual, dar și al presei tipărite în Moldova? De ce R. Moldova acceptă să importe atâta produs mediatic din Federația Rusă și să intoxice cu propagandă toată populația? Aparent, răspunsul e simplu: pentru că businessmanul afiliat puterii deține licența pentru retransmisiunea câtorva canale rusești, inclusiv cel mai mare canal al guvernării de la Moscova.
Raportul Freedom House din anul curent (https://freedomhouse.org/report/nations-transit/2016/moldova), care sesizează căderea Moldovei în scorul libertăților, evaluează că cea mai mare provocare la capitolul libertăților rămâne ”depolitizarea și dezoligarhizarea instituțiilor de stat, a celor de drept și a presei”.
Axa Washington-Bruxelles
La Washington, Bruxelles, Paris, Viena, București sau Amsterdam e cu totul altfel.
Dar Moldova retransmite din spațiul UE doar câteva canale TV, și acelea - sunt retransmise pe teritoriul RM doar în limba rusă (”Euronews”, ”Eurosport”), excepție făcând cele câteva canale românești.
Deși organizațiile internaționale de monitorizare a situației presei relevă că în statele UE presa are cele mai libere condiții de activitate și cele mai înalte standarde de activitate, la 3 mai, șefii acestor state, dar și șefii guvernelor și ai ministerelor au considerat important să se întâlnească cu mediul jurnalistic, să asculte, să se sesizeze și să se pronunțe.
La 2 mai, atunci când paginile web ale celor mai importante instituții de stat din Republica Moldova țineau, încremenite, pozele despre Focul Haric, Înalta Reprezentantă a UE, Federica Mogherini, a emis un discurs cu ocazia Zilei Internaționale a Libertății Presei, (http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/05/02-hr-dec...) în care menționa că ”Libertatea de informare contribuie la o mai bună guvernare, deoarece sporește transparența în afacerile publice și poate fi utilizată ca un instrument de responsabilizare a guvernelor pentru acțiunile lor, în special în cazul în care accesul la informații are ca rezultat dezvăluirea unor încălcări ale drepturilor omului sau a unor practici de corupție”.
Da, cred că Guvernarea de la Chișinău ar trebui să aprecieze presa care militează pentru combaterea corupției și pentru elucidarea cazurilor de violare a drepturilor omului. Cred că ar trebui să îi cunoască numele și să i-l pronunțe. Căci un stat condus de o coaliție ”pro-europeană” nu înseamnă un singur Guvern, o singură putere, contopită printr-o ”mutație genetică” cu presa de partid. Un stat înseamnă instituții separate de puterea politică, dar și instituții de presă care au analizat critic activitatea tuturor Guvernelor timp de decenii. Doar așa instituții media supraviețuiesc pe toate axele.
____________
Acest material este publicat în cadrul proiectului “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360. Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
