Dreptul la replică – o unealtă pentru consumarea întregului timp de emisie?

26 Martie 2021

920 de afişări

Întrebare: Postul nostru TV este un furnizor local și difuzează frecvent emisiuni ce țin de problemele comunității de aici. Pentru că primarul localității este adesea vizat în discursurile invitaților din platou, el ne solicită de fiecare dată să-l invităm la următoarea emisiune pentru a-și comunica „replica”. De obicei, discursul alesului local se întinde pe tot parcursul emisiunii și nu ține neapărat de chestiunea pentru care a fost invitat. În esență, el folosește dreptul la replică pentru a beneficia de timp de emisie gratuit și pentru a-și lustrui propria imagine.

Care sunt regulile de acordare a replicii? Cum putem să evităm abuzurile din partea persoanelor care ne solicită să le acordăm acest drept?

Răspuns: Potrivit legii^{^[1]}, orice persoană ale cărei drepturi sau interese au fost lezate prin răspândirea unor judecăți de valoare fără substrat factologic suficient^{^[2]} sau, altfel spus, „opinii excesive” are dreptul la replică^{^[3]}.

Pentru exercitarea acestui drept, primarul trebuie să vă adreseze o cerere prealabilă, specificând cu exactitate informația defăimătoare contestată și circumstanțele care demonstrează că aceasta nu se bazează pe un substrat factologic suficient. Cererea se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informația defăimătoare.

Redacția este obligată să examineze solicitarea în termen de 5 zile și să revină cu un răspuns^{^[4]}.

Simpla percepție a primarului că drepturile sale au fost lezate în urma difuzării unui program audiovizual nu este suficientă pentru satisfacerea solicitării sale.
La recepționarea cererii, verificați dacă judecățile de valoare comunicate de invitații emisiunii anterioare cumulează următoarele condiții^{^[5]}:

nu se bazează pe un substrat factologic suficient;
au un caracter defăimător;
permit identificarea persoanei vizate de informație.

Dacă relatările întrunesc cele trei condiții, puteți da curs cererii persoanei. Din momentul examinării cererii prealabile, redacția are la dispoziție 15 zile pentru a asigura persoanei dreptul de a-și comunica replica. Cu toate acestea, dacă emisiunea postului TV apare mai rar decât o dată la 15 zile, dreptul la replică va fi asigurat în următoarea emisiune^{^[6]}.

Subliniem că exercitarea dreptului la replică nu îndreptățește persoana să utilizeze întregul timp de emisie după bunul plac.

Conform legii, replica trebuie să se refere doar la informația defăimătoare contestată^{^[7]}. Totodată, aceasta trebuie să fie comunicată în termeni decenți și să nu conțină amenințări sau comentarii marginale. Prin urmare, redacția este îndreptățită să limiteze/întrerupă intervenția persoanei imediat după epuizarea subiectului contestat.

Rețineți!

În cazul răspândirii relatărilor false cu privire la fapte sau a exprimărilor injurioase, dreptul la replică nu se oferă!

Acordarea dreptului la replică nu exclude dreptul persoanei lezate de a se adresa în instanțele judecătorești.
În cazul în care un program audiovizual face obiectul unei solicitări privind acordarea dreptului la replică, furnizorul de servicii media trebuie să păstreze o copie a programului respectiv până la consumarea definitivă a litigiilor^{^[8]}.

Rubrica „Juristul Presei” a fost lansată de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu scopul de a sprijini activitatea jurnaliștilor și a instituțiilor de presă, oferindu-le soluții juridice corecte, adaptate fiecărui caz în parte. În fiecare zi de vineri puteți afla răspunsuri la chestiuni ce țin de apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, accesul la informație, dreptul la viața privată, statutul juridic al organizațiilor mass-media, dreptul de autor etc.

Materialele publicate reflectă opinii juridice cu caracter consultativ și nu reprezintă o sursă autentică de drept. CJI nu poartă răspundere pentru prejudiciul suferit de către destinatarii consultației drept urmare a luării deciziilor bazate pe informația furnizată.

Răspunsurile oferite anterior în cadrul acestei rubrici le puteți găsi aici.

[1] Art. 14 alin. (1) din Codul Serviciilor Media Audiovizuale: „(1) Persoana fizică sau juridică, care se consideră lezată în drepturile sale în urma difuzării unor programe audiovizuale sau în urma prezentării altor elemente ale serviciilor media audiovizuale, are dreptul la replică în conformitate cu Legea nr.64/2010 cu privire la libertatea de exprimare”;
Art. 27 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare: „Orice persoană ale cărei drepturi sau interese au fost lezate prin răspândirea unor judecăți de valoare fără substrat factologic suficient are dreptul la replică”;

[2] Judecată de valoare fără substrat factologic suficient – judecată de valoare care se bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere este denaturată până la falsitate. În jurisprudența CtEDO „judecățile de valoare fără substrat factologic suficient” mai sunt numite „opinii excesive”. Judecățile de valoare pot fi întemeiate sau neîntemeiate, convingătoare sau discutabile, progresiste sau reacționare etc. Acestea nu pot fi dezmințite prin hotărârea instanțelor de judecată. Ele pot fi doar dezbătute prin polemică, adică răspuns (replică, comentariu);

[3] Replică – răspuns al persoanei lezate la opiniile exprimate într-un material răspândit de mass-media;

[4] Art. 16 alin. (1)-(2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare: „(1) Cererea prealabilă se examinează în termen de 5 zile de către (…) persoana juridică ce a răspândit această informație. (2) Dacă se constată că informația la care se referă cererea prealabilă este falsă sau nu se bazează pe un substrat factologic suficient, persoana juridică ce a răspândit informația (…) satisface cererea prealabilă, fiind obligat să efectueze (…) acordarea dreptului la replică (…)”;

[5] Art. 7 alin. (4)-(5) din Legea cu privire la libertatea de exprimare: „(4) Persoana lezată prin răspândirea unor judecăți de valoare poate fi restabilită în drepturi dacă judecățile de valoare cumulează următoarele condiții: a) nu se bazează pe un substrat factologic suficient; b) au un caracter defăimător; c) permit identificarea persoanei vizate de informație. (5) Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la alin. (4) poate solicita rectificarea sau dezmințirea informației, sau publicarea unei replici, precum și repararea prejudiciului moral și material cauzat”;

[6] Art. 16 alin. (3) din Legea cu privire la libertatea de exprimare: „(…) acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor se efectuează în termen de 15 zile de la data examinării cererii prealabile, iar dacă informația a fost răspândită de mass-media și publicația sau emisiunea care a răspândit această informație apare mai rar decât o dată la 15 zile, în următorul număr sau emisiune”;

[7] Art. 27 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare: „Replica se va referi numai la informația defăimătoare contestată, va fi expusă în termeni decenți și nu va conține amenințări sau comentarii marginale”;

[8] Art. 24 alin. (3) din Codul Serviciilor Media Audiovizuale: „În cazul în care un program audiovizual inclus în serviciul media audiovizual liniar face obiectul unei solicitări privind acordarea dreptului la replică și/sau la rectificare, furnizorul de servicii media trebuie să păstreze o copie a programului respectiv până la consumarea definitivă a litigiilor”.