Trei lucruri mai puțin cunoscute despre CJI

29 Noiembrie 2019

1513 afişări

Sediile CJI

CJI a fost fondat în decembrie 1994, sub egida Fundației Soros, cu participarea Lorinei Bălteanu, directoarea de atunci a Soros Moldova. Evenimentul a fost consemnat printr-o adunare a jurnaliștilor, majoritatea dintre care făceau parte din grupul celor 20 de reprezentanți ai mass-media care au vizitat Statele Unite ale Americii, în cadrul unui program de instruire și de cunoaștere a presei americane. Deci, deloc întâmplător, în primii săi ani de existență CJI și-a avut sediul la Casa Lumea Deschisă, din strada Armenească.

Acolo mai activau Școala de limba engleză, un Cabinet de instruire IT, alte organizații. La subsol se afla și o cafenea – în acel local au avut loc primele ediții ale Galei Jurnaliștii Anului, în cadrul cărora cei mai buni reprezentanți ai breslei au câștigat primele Mere.
Treptat, activitatea Centrului s-a extins și a fost nevoie de spațiu suplimentar. Pe lângă faptul că oferea condiții mai bune, actualul sediu al CJI, din str. Sciusev 53, mai era și singura clădire disponibilă atunci la un preț acceptabil. Ideea ca un ONG să aibă un sediu propriu părea una revoluționară în acea perioadă. Dar, susțin fondatorii, anume datorită ei au fost economisiți foarte mulți bani. Sediul a fost procurat la un preț simbolic, de aproximativ 34 mii de dolari.

„Fundația Soros Moldova ne-a spus că ne ajută să procurăm acest sediu, dacă facem o campanie de colectare a fondurilor și îi convingem că într-adevăr suntem susținuți și de alții, deci nu vor investi doar ei”, povestește într-un interviu pentru Media-azi.md prima directoare a Centrului, Corina Cepoi, actualmente șefa Reprezentanței Internews în Moldova. Campania de colectare a fondurilor s-a desfășurat atât în țară, cât și peste hotare, au făcut donații în cadrul ei jurnaliști, cetățeni, experții locali și străini, astfel că o bună parte din sumă a fost adunată, iar cu restul banilor a contribuit Soros-Moldova.

Primele proiecte

În interviu, Corina Cepoi amintește și despre condițiile de muncă în primii ani de existență a CJI. „Ne aflam într-o singură cameră, vreo patru persoane, aveam computere „antice”, astăzi ele nici nu mai există. Internet era, dar mergea foarte încet, trebuia să aștepți. Făceam un fel de digest de știri, pe care le traduceam în română. Foloseam Internetul pentru a trimite emailuri, scrisori, pentru a cerceta și a citi știrile. Exista deja practica de comunicare pe Internet, dar puține redacții aveau calculatoare și conexiune la Internet, foloseam faxuri...”.

Corina Cepoi.

Jurnalistul Nicolae Negru, unul dintre fondatorii CJI, completează: „Eu am venit la CJI în octombrie 1995, ca redactor-șef al revistei Mass-media în Moldova și al Buletinului „Lumea Deschisă”, care apărea cu traduceri din presa occidentală. Primele proiecte au fost revista Mass-media în Moldova, Clubul de presă, în colaborare cu Comitetul pentru Libertatea Presei, condus de Alexandru Canțîr; cursuri de instruire, diferite încercări de solidarizare a breslei, Codul deontologic, monitorizări etc. Tot atunci a fost creată sigla CJI - mărul străpuns de săgeată – (Premiul principal oferit anual jurnaliștilor la tradiționala Gală a presei – n.r.). Atât ideea, cât și desenul îi aparține lui Vasile Botnaru. Apoi am trecut în sediul actual, ieșind de sub tutela Fundației Soros. Cam de atunci am început să edităm în română, engleză și rusă portalul „Moldova-azi”.

La capitolul primele proiecte se înscrie și susținerea de către CJI a altor organizații de media, cum ar fi API sau APEL, dar și a presei independente, activitate care continuă până în prezent. „Mă întreb oare unde ar fi fost astăzi Ziarul de Gardă, care a pornit în 2004 în subsolul sediului CJI? Sau unde ar fi fost Agora, Unimedia? Băieții care au pornit aceste portaluri au făcut primele lor ziare studențești la aparatul de copiat al CJI. Presupun că unele inițiative nu ar fi existat sau nu ar fi fost în forma pe care le avem astăzi. Oare unde ar fi jurnaliștii care au trecut prin ȘSAJ? Poate nici nu ar fi fost în breaslă. Avem foarte multe instituții de presă, angajații cărora au trecut prin această școală”, constată Corina Cepoi în interviul pentru Media-azi.md.

CJI în cartea și filmul „Tenis cu moldovenii”

În 1998, Antony Gordon Hawksworth, cunoscut ca Tony Hawks, un comediant din Marea Britanie, a pus pariu că va juca câte o partidă de tenis cu fiecare membru al selecționatei de fotbal a Moldovei și va câștiga în toate. Înainte de aceasta, englezul mai câștigase și alte pariuri, de exemplu, că va face turul Irlandei cu un frigider în spate. Și, pentru că în Moldova nu puteai ajunge altfel decât cu invitație, comediantul căuta pe cineva care să-i poată oferi această oportunitate. Astfel, CJI a fost ghidul său pe întreg parcursul vizitei în Moldova. I-a găsit gazdă, i-a pus la dispoziție un traducător și l-a ajutat să înțeleagă mai bine oamenii și țara despre care nu prea știa multe lucruri.

În cartea „Tenis cu moldovenii”, dar și în filmul pe care l-a realizat în 2010, în baza cărții, Tony Hawks își amintește despre timpul petrecut în Moldova și despre discuțiile și sfaturile pe care i le-au dat Corina, Iulian și alți oameni de la CJI, care i-au fost atunci alături.

Scenă din filmul Tenis cu Moldovenii / Playing the Moldovans at Tennis 2012

Cartea „Tenis cu moldoveni” a devenit bestseller în Marea Britanie și una din puținele surse din care britanicii pot afla ceva despre Moldova.

Din această relație cu Moldova și, în particular, cu CJI, a prins viață o altă idee a lui Tony Hawks, aceea de a înființa Centrul „Hippocrates” pentru copiii cronic bolnavi din familii vulnerabile, care astăzi îi poartă numele (Vezi: https://tonyhawkscentru.md/). La realizarea ei Tony Hawks s-a implicat activ, inclusiv prin donarea unei părți din venitul obținut din vânzarea cărții „Tenis cu moldovenii”.