Ro
En
Рy
Acum o săptămână, organizația internațională Freedom House, cu sediul în SUA, a făcut public tradiționalul său raport anual despre respectarea drepturilor și libertăților în lume. De cinci ani deja, indicatorii acordați R. Moldova rămân neschimbați, locul 3 din 7, a
cest bilanț poziționându-ne în categoria statelor parțial libere. Este adevărat, R. Moldova nu este singurul stat parțial liber, fiind plasat alături de alte 65 de țări parțial libere. E o treime din cele 195 de state incluse în Raport. Potrivit aceluiași studiu, vecina R. Moldova, Ucraina, la fel este calificată ca fiind o țară parțial liberă, pe când altă vecină imediată, România, încă din anul 1999, a atins indicele de țară liberă. În schimb, la o distanță mai mică de 1000 de kilometri se află Federația Rusă, considerată țară neliberă care, potrivit Raportului Freedom House, a regresat și mai mult în ultima perioadă de timp. A regresat atât de tare, încât nu mai are cum decădea mai mult, consideră experți în drepturile li libertățile omului. Așa cum, la noi, la șefia statului a ajuns un președinte care, fără a ezita, se declară pro-Rusia, ne putem aștepta la un impact imediat asupra R. Moldova a felului în care sunt tratate drepturile și libertățile în Federația Rusă. Or, interesele politice ale celor doi șefi de state, Putin și Dodon, pot fi realizate, în mare parte, prin limitarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Riscurile cresc în legătură cu faptul că, imediat după prezidențialele din 2016, R. Moldova a intrat în campania alegerilor parlamentare, care ar urma să se desfășoare în 2018. E știut că, în orice electorală, în R. Moldova, politicienii, fără excepție, uită de drepturile și libertățile cetățenilor, considerându-le prioritare doar pe ale lor.
Autoritățile nu reacționează atunci când se constată limitarea libertăților
Dar, să revenim la ultimele semnale ale studiului efectuat de Freedom House. Autoritățile de la Chișinău nu au reacționat în vreun fel la datele prezentate de această instituție internațională care a monitorizat drepturile și libertățile oamenilor din 195 țări ale lumii, deși, indirect, aceste cifre vizează abuzurile comise de guvernare în raport cu cetățenii. Prin tăcerea manifestată, puterea lasă să se înțeleagă că pentru ea nu contează aceste date, seci la prima vedere, în spatele cărora se ascund suferințele, disperarea sau durerea cetățenilor.
Mai mult ca atât, autoritățile preferă ca această tăcere a lor să fie amplificată printr-o tratare „specială” de către mass-media, calificată și ea ca fiind parțial liberă în Raportul Freedom House. În acest scop, metodic și consecvent, puterea limitează accesul presei la informații de interes public. Ultima intervenție e cea legată de limitarea accesului la dosarele din instanțele de judecată care, până nu demult, puteau fi găsite după numele inculpatului. De altfel, autoritățile au identificat o soluție excepțională de a ascunde de presă tot ce nu le-ar conveni lor să afle societatea. Această soluție se cheamă „protecția datelor cu caracter personal”. Sub acest paravan presa nu va mai putea afla date exacte despre averile, proprietățile sau despre abuzurile funcționarilor. Sub acest paravan „inteligent” presa nu va mai avea acces în sălile de judecată, la ședințele, altă dată publice... Ne-am putea pomeni că presa nu va mai fi acceptată la ședințele Guvernului sau ale Parlamentului, acolo unde se iau decizii despre alocarea unor mijloace financiare din bugetul statului sau despre alocarea unor terenuri sau edificii din proprietatea statului. Când susține că, în R. Moldova, presa e parțial liberă, Freedom House se referă nu doar la mediile independente, care se confruntă cu numeroase probleme economice, cu restricții la accesarea bazelor de date sau cu posibilitățile tot mai limitate ale consumatorilor de presă de a perfecta vreun abonament la o publicație independentă. Freedom House se referă și la acea parte din mediile din R. Moldova care este bine dotată tehnic și asigurată financiar, pledând, însă, în exclusivitate, interesele celor care o subvenționează.
Neglijarea celor 54 de articole din Constituție se regăsește și în deciziile CtEDO
Se pare că autorităților le pasă prea puțin și de Constituție, de cele 54 de articole incluse într-un capitol special, intitulat „Drepturile și libertățile fundamentale”, cele mai importante dintre acestea fiind „Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică”, „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei”, „Inviolabilitatea domiciliului”, „Libertatea conştiinţei”, „Libertatea opiniei şi a exprimării”, „Dreptul la informaţie”, „Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales”, „Dreptul de petiționare”... În cazul celor 54 de drepturi, incluse în cele 54 de articole ale Constituției R. Moldova, statul, teoretic, garantează fiecărui om inviolabilitatea și respectarea neclintită a acestora. În realitate, însă, zilnic, în R. Moldova, presa este limitată în drepturile sale de a informa echidistant, argumentat și documentat despre cele întâmplate în eșaloanele de vârf ale puterii. Zilnic, în R. Moldova, cetățenii au acces exclusiv la informații trunchiate și la analize de presă falsificate, scrise sub influența factorilor puterii. Zilnic, în R. Moldova, instanțele de judecată pronunță decizii îndoielnice sub aspect legal, iar justițiarii incompetenți sunt promovați în funcții și mai bine plătite. Zilnic, în R. Moldova, cetățenii nu pot beneficia de dreptul la asistență medicală profesionistă sau la studii performante. Zilnic, în R. Moldova, copiii din grădinițe sunt alimentați inadecvat, iar părinții lor nu beneficiază de protecție socială la locurile de muncă. Toate aceste, dar și alte exemple demonstrează adevărata valoare a celor 54 de articole din Constituție, dedicate drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
R. Moldova, în topul ineficienței justițiilor naționale
Din cauza unor astfel de derapaje, în cei 18 ani de când R. Moldova este parte a Convenției Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) a pierdut peste 16.000.000 de euro, în peste 300 de dosare care s-au aflat pe rol la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO). Amintim că Legea Supremă a R. Moldova, Constituția, care protejează drepturile și libertățile cetățenilor, este și mai veche, datând din 1994. De altfel, potrivit statisticilor prezentate de CtEDO la sfârșit de 2016, împotriva R. Moldova erau depuse 1283 de cereri, plasându-ne pe locul 12 din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei într-un top al ineficienței justițiilor naționale. În 2016, în privința R. Moldova, Curtea a pronunțat 23 de hotărâri (în 2015 – 19 hotărâri). În 19 din cele 23 de hotărâri a fost constatat cel puțin un caz de violare a CEDO. În consecință, Guvernul R. Moldova a fost obligat să achite 187 407 euro – costul prejudiciilor cauzate de violarea drepturilor omului și compensații în mărime de 277 807 euro, mult mai mare decât în anii precedenți. O analiză pe articolele CEDO a hotărârilor Curţii Europene, pronunţate în cauzele legate de R. Moldova, arată că au fost încălcate mai multe drepturi elementare. Astfel, 11 cauze examinate la CtEDO au fost pierdute de stat pe motiv că, la noi, condamnații sunt deținuți în condiții inumane, în cazul lor aplicându-se și tratamente inumane și degradante, fiind vorba despre art. 3 al CEDO. Cinci cauze au fost pierdute de stat în urma încălcării dreptului la libertate și siguranță (art. 5). Cauzele pierdute au mai avut în vizor încălcarea altor drepturi, cum ar fi dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, dreptul la un remediu efectiv și dreptul la siguranța proprietății.
Experții estimează că, după numărul de hotărâri şi după numărul violărilor constatate, R. Moldova devansează state ca Germania, Spania, Norvegia, Olanda, Portugalia, numărul populaţiei cărora depăşeşte cu mult numărul cetățenilor de la noi.
______________
Sursa foto: www.radioeuropalibera.org
