Studiu de caz: Când amănuntele din ştiri nu informează

Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova îndeamnă reporterul să respecte „intimitatea persoanelor şi să ceară permisiunea de a le fotografia/filma, cu excepţia cazului în care acestea se află într-un loc public”. Sunt cazuri însă când reporterii se fac a uita despre necesitatea respectării intimităţii, oferind în relatările lor detalii şi imagini care, de fapt, nu reprezintă informaţii de interes public, dar sunt inserate în material pentru a atrage cât mai mulţi cititori.
 
Prezentăm mai jos câteva exemple de acest fel:
 
1. Datele specialiştilor din sănătatea publică arătau în februarie/martie curent că Republica Moldova a fost la un pas de epidemie de gripă. De la începutul sezonului rece, peste zece persoane au decedat în urma complicaţiilor provocate de infecţii respiratorii, iar câteva instituţii şcolare şi-au sistat activitatea din cauza numărului mare de îmbolnăviri. Subiectul este unul de interes public, întrucât Republica Moldova a trecut prin experienţa sezonului 2009-2010, când peste 40 de oameni au decedat din cauza virusului gripal A(H1N1).
 
Imediat ce autorităţile au anunţat primele victime, în presă au apărut relatări în care a fost făcută publică identitatea unora. De exemplu, la 23 februarie, portalul www.realitatea.md publica articolul „Avocatul Mihai Conţescu a decedat în această dimineaţă fiind infectat cu A(H1N1)”.  Mihai Conţescu era cunoscut mai ales pentru că apăra în instanţă mai mulţi poliţişti suspectaţi de tortură în dosarul 7 aprilie 2009, prin urmare, divulgarea identităţii acestuia poate fi justificată. Mai puţin însă pozele şi imaginile video care ilustrează ştirea despre decesul său. Bunăoară, reporterii publică poza buletinului de identitate al decedatului, un act de uz personal, inserarea căruia, de fapt, nu demonstrează nimic şi nici nu dă plusvaloare informaţiei din ştire.
 
De asemenea, materialul conţine şi o scurtă secvenţă video în care angajaţii unei companii de servicii funerare transportă un cadavru pe o targă. Secvenţa nu conţine nicio explicaţie, iar inserarea acesteia ridică o problemă de morală. Problema e că buletinul de identitate este destinat utilizării private, iar secvenţa video în care victima este scoasă din casă nu este una de interes public.
 
În asemenea cazuri, Ghidul de bune practici pentru presa online, editat de Centrul pentru Jurnalism Independent, recomandă reporterilor următoarele: „dacă ajungi în posesia unui material video sau foto sau de altă natură care ar putea genera trafic, trebuie să iei legătura cu cei implicaţi pentru a le obţine acordul. Dacă nu îl primeşti, poţi oricând să scrii despre acest lucru fără să arăţi nimic. Cel mai important este ca materialul să fie de interes public. Altfel publicarea nu se justifică”.
 
2. Într-un alt caz, reporterii portalului www.unimedia.info publicau la 3 martie 2015 ştirea: „Un individ, prins în timp ce viola o femeie pe malul râului Bâc”. În ştire se relatează despre „un bărbat de 21 de ani care a fost prins în flagrant în timp ce întreținea relații sexuale cu o tânără de 31 de ani, împotriva voinței acesteia”.
Varianta care poate fi găsită acum pe site este diferită de cea iniţială. (Varianta iniţială o puteţi vizualiza în poza ataşată la acest studiu). La început, reporterii au menţionat în material că victima este din satul Corneşti, raionul Ungheni, informaţie care, de fapt, nu este de interes public, însă poate face rău tinerei agresate. Satul Corneşti este populat de puţin peste două mii de oameni, deci este o localitate foarte mică, în care oamenii se cunosc între ei, prin urmare victima ar putea fi cu uşurinţă identificată.
 
Potrivit „Ghidului de stil cu norme etice pentru jurnalişti”, editat de Asociaţia Presei Independente, „reporterii vor evita să dezvăluie identitatea victimelor, în special a victimelor agresiunilor sexuale. (...) Impactul unei astfel de fapte asupra vieţii personale a victimei este imens şi nu ar trebui adâncit şi de aducerea identităţii acesteia la cunoştinţa publicului. De asemenea, nu vor dezvălui detalii (nume, adresă, domiciliu, numele părinţilor, rudelor etc.) care ar putea duce la identificarea victimelor.”.
 
Ştirea iniţială postată de portalul „Unimedia” a stârnit un val de nemulţumire pe reţelele de socializare. Utilizatorii s-au arătat indignaţi de felul în care a fost scrisă ştirea. Iată doar un comentariu al unui utilizator: „Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova menţionează că «Jurnalistul nu dezvăluie identitatea victimelor accidentelor, calamităţilor, infracţiunilor, cu precădere ale agresiunilor sexuale». Iar aceasta, din câte ştiu nu înseamnă doar numele, ci şi localitatea de baştină sau oricare alt detaliu care ar înlesni identificarea victimelor. Eu înţeleg că trebuie să fugim după senzaţii, dar asta nu înseamnă să publicăm chiar totul ce aflăm de la poliţie. Iar astfel de cazuri, cu regret, sunt foarte multe în ultimul timp”.
 
Administraţia site-ului s-a autosesizat şi, la scurt timp, ştirea a fost schimbată. În varianta actualizată, satul de baştină al victimei nu era specificat.
 
3. Într-un alt caz, acelaşi portal de ştiri a preluat o secvenţă video de pe pagina de internet a Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale. Instituţia anunţa că o femeie în vârstă de 65 de ani avea nevoie de ajutorul echipelor Detaşamentului căutare-salvare nr. 1 pentru a o scoate din propriul apartament. Proprietara suferea de obezitate, iar medicii nu reuşeau s-o preia la spital, întrucât din cauza surplusului de kilograme nu era posibilă transportarea acesteia.
 
Această informaţie, care conţine şi o secvenţă video, a fost preluată de foarte multe instituţii media, însă unii au avut grijă să blureze faţa victimei. Nu s-a întâmplat şi în cazul portalului „Unimedia” care a lăsat secvenţa aşa cum a fost oferită presei de Serviciul Protecţiei Civile.
 
Desigur, primul care a încălcat dreptul la viaţă privată şi demnitate a persoanei a fost Serviciul Protecţiei Civile. E adevărat că au făcut o faptă bună ajutând o femeie obeză să iasă din apartamentul pe care nu l-a părăsit timp de patru ani și să ajungă la spital. Dar oare era necesar să îi arate şi faţa?
 
Atunci când au decis să dea imaginile fără a blura faţa acestei femei, reporterii portalului „Unimedia” au încălcat Codul deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova, care stipulează că „jurnalistul este dator să respecte dreptul la viaţă privată şi demnitate al persoanelor. Jurnalistul respectă intimitatea persoanelor şi cere permisiunea de a le fotografia /filma, cu excepţia cazului în care acestea se află într-un loc public”. Blurarea feţei ar fi fost o bună soluţie pentru a rezolva această dilemă.
 
În concluzie: Jurnalistul ar trebui să aibă în vedere că persoanele private au în mai mare măsură dreptul la intimitate decât vedetele sau oficialităţile publice. Deseori, în goana după senzaţii, se uită despre una din regulile jurnalistice de bază: „ştirea nu trebuie să facă rău”. Or, imixtiunea în viaţa privată este permisă numai atunci când interesul public de a dezvălui faptele prevalează în faţa protecţiei imaginii persoanei.