Eşti aici

În zona transnistreană presă independentă și neguvernamentală aproape nu există

03 Aprilie 2015
1607 afişări
Interviu cu Natalia BARBIER, jurnalist freelancer

 

- Cum e să fii jurnalist freelancer în regiunea transnistreană? Ce v-a determinat să acceptați această postură?
- Să fii freelancer aici nu este deloc simplu. Funcționarii oferă informații doar reprezentanților mass-media oficiale înregistrate în această regiune. Cu toate acestea, sunt nevoită să accept poziția de freelancer. Acum câțiva ani, am rămas fără un loc de muncă. Să te angajezi la un ziar oficial transnistrean este destul de complicat: publicații sunt puține, cei care activează în redacții de ani de zile de regulă nu doresc să își piardă serviciul și locuri vacante aproape că nu sunt. Să muncești part-time la fel e complicat, pentru că onorariile sunt mici sau nu sunt achitate, în general.

 

- Cum caracterizați situația pe piața mediatică din regiunea transnistreană? Care mass-media este cea mai populară în regiune (radio, TV, media print, online)?
- Piața mediatică este dominată de presa oficială. Mă refer la ziare, care sunt organele de presă ale administrațiilor de stat locale și ale consiliilor deputaților poporului. Există un post oficial de televiziune – „Pervîi Pridnestrovskii” și mai este un post de televiziune privat („Sheriff”) – „Televidenie svobodnogo vîbora” (TSV). Presa online este slab dezvoltată. Unele ziare locale au pur și simplu și varianta electronică. Cele mai populare publicații electronice sunt TSV, Internet TV „Dnestr” și forumurile sociale. Ziarele activează din contul mijloacele bugetare, cu excepția publicației raionului Dubăsari.    

  

- Care este raportul dintre mass-media oficială și mass-media independentă / neguvernamentală? Este adevărat că presa oficială este mai privilegiată? De ce?
- Presă independentă și neguvernamentală aproape nu există. Excepție fac „TSV”, Internet TV „Dnestr” și ziarul „Dobrîi deni” (Râbnița). Însă aceste publicații nu pot fi numite de opoziție. Presa oficială este mai privilegiată pentru că informația este oferită, în primul rând, acestor instituții mass-media. 

 

- Există presă de opoziție în regiune? Din câte am aflat, singurul ziar de opoziție “Celovek i ego prava” nu mai apare din 2014 din cauza dificultăților de ordin economic. Care este soarta acestei publicații în 2015?
- Din presa de opoziție a rămas doar „Pravda Pridnestrovia” (ziarul Partidului Comunist). Ziarul „Celovek i ego prava” nu apare din lipsa finanțării. Dacă nu se vor găsi în continuare bani pentru susținerea acestei publicații, nu va fi nici ziarul.

 

- Ce fenomene se observă în presa din regiunea transnistreană? În ce măsură jurnaliștii au acces la informație, cunosc cine sunt proprietarii instituțiilor de presă?
- După cum am mai spus, în regiunea transnistreană predomină presa oficială. Fondatorii publicațiilor, de regulă, sunt indicați pe prima pagină: administrația de stat și consiliul local al deputaților poporului. Despre accesul la informație am vorbit deja.  

 

- În ce relație sunt jurnaliștii cu puterea din zonă? Au posibilitatea să spună și să scrie ceea ce gândesc? Cum se manifestă cenzura?
- Jurnaliștii scriu ceea ce convine puterii.

 

- Cum activează jurnaliștii, în asemenea condiții?
- Ei sunt nevoiți să accepte asemenea condiții, deoarece nu există alternativă.

 

- Există presă din Republica Moldova care să fie distribuită în regiunea transnistreană? Există posibilitatea recepționării anumitor radiodifuzori din R. Moldova (canale de Radio și TV moldovenești) pe malul stâng al Nistrului?
- Presă din Moldova nu există, cu excepția ziarelor „Komsomolskaia pravda”, „AiF” și „Trud” cu edițiile lor de Moldova, care sunt pregătite la Chișinău. Posturile de radio și televiziune modovenești nu sunt difuzate, dar posibil că acestea pot fi recepționate prin satelit.

 

- Ce presă străină se difuzează în regiunea transnistreană (posturi de Radio și TV retransmise din Federația Rusă, Ucraina, alte țări). Care din acestea se bucură de cea mai mare popularitate și credibilitate la public?
- Sunt difuzate posturi rusești și ucrainene. Cele mai credibile sunt cele rusești.  

 

- În ultimii doi ani, în regiunea transnistreană au fost aprobate mai multe proiecte de legi ce vizează mass-media din această regiune. Ce influență au acestea asupra activității jurnaliștilor din regiune?
- Puțini jurnaliști știu despre aceste proiecte de legi.

 

- Recent, Serghei Ilicenco, jurnalist și blogger din regiunea transnistreană a fost arestat de autoritățile din regiune pentru un termen de două luni. Ce poziție au exprimat pe marginea acestui caz colegii de breaslă?
- Niciun fel de poziție. În Transnistria nu există o asemenea practică – să-ți aperi colegii. Nu există vreun organ care ar uni jurnaliștii. Este o uniune a jurnaliștilor, însă această structură există doar nominal: nu are credibilitate și nu manifestă inițiativă.

  

- În jurul la ce idei se solidarizează jurnaliștii din regiune?
 - Jurnaliștii pur și simplu execută sarcina care le este stabilită.

 

- Ce modele de presă urmezi, ca și jurnalist?
- Mă strădui să nu rămân în urmă de tendințele moderne din jurnalistică. Mă familiarizez cu aceste tendințe în cadrul trainingurilor organizate de Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Moldova și alte organizații din Chișinău.