Eşti aici

Știri cu aprecieri sau cum este demolată credibilitatea

Prezentul studiu de caz se întemeiază pe știri atestate în mediul on-line în care autorii lor, contrar normelor profesionale, utilizează un limbaj adjectivat developându-și, astfel, o anumită atitudine față de ceea despre ce scriu.

O regulă de aur dictează reporterilor să nu dea aprecieri în știri. Parte dintre reporteri, însă, neglijează regula. Să exemplificăm.

Pe 4 august 2015, majoritatea instituțiilor mediatice au scris știri bazate pe datele oferite de secretariatul Parlamentului despre prezența deputaților la ședințele în plen ale sesiunii de primăvară-vară a Legislativului. Portalul timpul.md, bunăoară, a publicat știrea intitulată: ”Nicolae Dudoglo cel mai chiulangiu parlamentar. Democratul este urmat de Irina Vlah și Zinaida Greceanîi.

Autorul știrii a pus accent pe nominalizarea primilor trei cei mai nedisciplinați deputați. Știrea, în fond, nu-i scrisă rău, deși reporterul utilizează doar informația oferită de secretariatul parlamentului.

Alt portal – ziarulnational.md a ținut, chiar din titlu, să scoată în evidență partidul cu cele mai multe absențe și publică știrea: ”CHIULANGII din Parlament. Democrații, CAMPIONI la absențe nemotivate.

Nimic condamnabil. Este prerogativa redacției să scoată în evidență ce consideră de cuviință. Ceea ce supără, totuși, în textul știrii este propoziția ”Cei mai disciplinați deputați sunt cei din fracțiunile PLDM și PL”. Sunt cuvinte nu doar în plus, ci și periculoase pentru o știre – ele, parcă, ar indica atitudinea redacției, în cazul concret, simpatia pentru două partide or, nu asta-i misiunea ei și nu asta trebuie să se conțină într-o știre.

Portalul unimedia.info, de asemenea, în titlul știrii a utilizat aceeași sintagmă: ”Chiulangii din Parlament! Care sunt deputaţii cu cele mai multe absenţe în sesiunea primăvară-vară.

Titlul, pentru că nu ne spune multe, ne face să citim știrea, ca să aflăm chiulangiii. Citim și... ne poticnim mereu de sintagme de genul: ”în doar șase cazuri absenţele au fost nemotivate”; ”tocmai 11 nemotivate”; ”doar 22 de absențe”; ”doar 20 de deputaţi din cei 101 au fost prezenți la toate şedinţele”; ”Tocmai opt liberal-democrații au fost prezenți la toate ședințele Parlamentului”. Din mai multe motive sintagmele sunt absolut străine în această așa-numită știre. Primul motiv e că ele trădează simpatia politică a redacției pentru cineva și pot atrage criticile cititorilor cu alte simpatii politice. Al doilea – impun cititorului o opinie, considerându-l inapt să decidă singur ce este ”doar” și ce este ”tocmai”. Mișcarea-i păguboasă pentru că denotă lipsă de respect pentru capacitatea intelectuală a cititorului de a gândi. Al treilea – dezgolesc o lipsă de logică din partea reporterului. Așteptările noastre, ale cititorilor, dar și ale alergătorilor, este ca deputații să fie prezenți la lucru. Mult ar fi și o absență, dar mite când reporterul zice ”doar 22 de absențe” și ”Tocmai opt liberal-democrații au fost prezenți la toate ședințele Parlamentului”. Normalitate ar însemna ca toți 101 deputați să fie prezenți la toate ședințele. Iar pentru că ”Tocmai opt liberal-democrații au fost prezenți la toate ședințele Parlamentului” nu este în nici un fel motiv de a le ridica monument. Prin urmare, știrea nu e știre, ci un banal text partinic.

De remarcat că majoritatea știrilor scrise la tema dată s-au bazat pe informația oferită de secretariatul Parlamentului. Reporterii nu au mers mai departe, bunăoară, să-l întrebe pe cel mai chiulangiu deputat de ce este chiulangiu. Sau, de ce deputații democrați sunt cei mai nedisciplinați, de rând ce, în alegeri, chipurile, au decis împreună cu poporul cine să intre în Parlament. A eșuat, cumva, modalitatea inedită sau totul a fost un bluf până la urmă?

Astfel, reporterii la care ne-am referit, în loc să caute, să obțină și să ofere cititorului informație relevantă suplimentară, s-au limitat la un singur comunicat oficial, excelând în schimb în aprecieri. Să amintim că pentru cititor nu contează dacă reporterii au făcut-o din ignoranță profesională sau la indicația comanditarului. Pe cititor, cred, nu-l interesează nici explicațiile, oricare ar fi ele. Cititorul, însă, poate aplica ”pedeapsa capitală” pentru reporteri – să le ignore scrierile.

În general, cuvinte de genul ”numai”, ”doar”, ”tocmai” etc. comportă mult mai multe riscuri, decât ne-am aștepta. Un exemplu: pe 7 august 2015 mai multe instituții mediatice au reacționat la vestea că ex-președintele raionului Basarabeasca și doi ex-subalterni au fost condamnați pentru acte de corupție. Portalul realitatea.md, bunăoară, scria: ”Fostul preşedinte al raionului Basarabeasca și doi subalterni, CONDAMNAȚI într-un dosar de luare de mită”; ipn.md - ”Ex-preşedintele raionului Basarabeasca, trimis după gratii pe 7 ani pentru corupţie”; jurnal.md - ”Fostul preşedinte al raionului Basarabeasca, condamnat la închisoare pentru luare de mită”. Portalul timpul.md însă a reacționat, publicând știrea cu titlul: ”Condamnat la șapte ani de închisoare pentru doar 1500 de euro.

Ce ne sugerează, oare, cuvântul ”doar” din titlu? Nu cumva că pentru mită în valoare de ”doar” 1500 de euro nu trebuie judecat nimeni?! Nu cumva autorul îl compătimește pe condamnat? Sau, poate, este un semnal pentru alți funcționari corupți ”să nu se joace” cu 1500, ci cu zecile sau sutele de mii?! Suntem tentați să credem că reporterul a dorit să sublinieze faptul că pentru luare de mită, nu contează valoarea în bani, pedeapsa e aspră. Dar pentru că a găsit un cuvânt nepotrivit la locul nepotrivit, năruiește tentația noastră să-l credem că a acționat cu bună-credință. Nu putem judeca dorința sau intenția autorului. Judecăm opera lui.

Concluzie generală: Portalurile informaționale deseori ne oferă știri cu aprecieri prin care încearcă să ne impună o anumită opinie/poziție.

Recomandare generală: Știrile care conțin aprecieri ale autorilor lor trebuie tratate cu prudență sau ignorate.

Studiul de caz a fost elaborat în cadrul proiectului "Libertatea de exprimare și dezvoltarea mass-media în Europa de Est, de Sud-Est și Caucazul de Sud" implementat de CJI cu sprijinul Deutsche Welle Akademie și finanțat de Ministerul Federal pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare din Germania.