Manipularea prin cuvinte: scurt pe două litere

Din 2009 încoace, consumatorul de presă e un cetățean turmentat. Noua eră post-comunistă a adus cu sine alianțe pro-europene, un val de noi televiziuni, portaluri de știri și alte instituții de presă, iar societatea a devenit mult mai informatizată. În același timp, patronii din presă sunt tot mai puțin numeroși, iar interesele lor tot mai mari. Cum ne dăm seama când suntem manipulați?

În perioada campaniilor electorale, e relativ simplu – o cercetare vizuală și o contabilizare succintă a imaginilor cu politicieni în cămașă albă, înconjurați de copii, ne ajută să ne facem o idee. Mai complicat e după aceea, când jocurile de culise și interesele ascunse creează „prietenii” și alianțe improbabile. Totuși, sunt câțiva indicatori care ne ajută să înțelegem când autorii textelor jurnalistice intenționează să ne manipuleze. Pentru o mai mare eficiență, ne vom axa în cele ce urmează doar pe presa autohtonă de limbă română, lăsând presa străină și de limbă rusă pentru următorul articol.

Dintre toate părțile de vorbire, cele mai mici sunt și cele mai ignorate. Având adesea două sau trei litere, prepozițiile și articolele hotărâte sunt, uneori, hotărâtoare – și pe bună dreptate. La mijlocul lui iulie, în condițiile unei obscurități totale în ce privește alegerea de către deputați a unui nou guvern, mai multe instituții de presă făceau referință la termenul-limită pentru învestirea noului executiv într-un mod cel puțin curios:
„Cabinetul de miniştri trebuie să fie investit până în data de 12 septembrie, adică după trei luni de la demisia Guvernului Gaburici.” (Unimedia.info, 15 iulie 2015).
„PUBLIKA.MD aminteşte că noul Cabinet de miniştri trebuie să fie învestit până în data de 12 septembrie, adică după trei luni de la demisia Guvernului Gaburici.” (Publika.md, 20 iulie 2015).

Or, ar fi fost natural ca jurnaliștii să utilizeze locuțiunea „în timp de trei luni”, care ar fi susținut și ar fi subliniat acel termen-limită, și nu „după trei luni”, care vrea să spună exact opusul și astfel, să reducă impactul termenului de 12 septembrie, mai ales în contextul în care luna august urma să fie una liberă pentru deputați, iar posibilitatea alegerilor anticipate devenea foarte reală.

Alteori, articularea hotărâtă a unui substantiv poate schimba nu doar sensul știrii, ci și informația pe care o percepe publicul. De pildă, știrea despre afirmațiile lui Sergiu Mocanu privind presupusele legături între Jurnal TV și organizațiile DA și Antifa a căpătat la Publika o nuanță de certitudine:
„Liderul Mişcării Populare "Antimafie", Sergiu Mocanu, a făcut mai multe dezvăluiri despre conexiunile Platformei "Demnitate şi Adevăr" cu Jurnal TV şi cu gruparea extremistă Antifa.” (Publika.md, 7 august 2015) Prin utilizarea articolului hotărât în substantivul „conexiunile” autorii anunță ca sigură existența acestora, cititorul fiind invitat să vizioneze știrea pentru a afla care anume sunt acestea. Promisiunea este întărită de cuvântul „dezvăluiri” din titlul știrii. Însă așteptările publicului sunt înșelate, pe tot parcursul știrii nefiind vorba nicăieri de alte dovezi decât părerile exprimate de Mocanu („Eu nu despart Platforma "DA" de ecranul acolo unde este pătreţelul Jurnal TV, pentru că sunt una. Nu pot să despart zelul cu care au sprijinit ei acţiunile lui Petrenco”).

Așadar, „dezvăluirile” nu și-au găsit confirmarea, fiind un artificiu pentru atragerea atenției publicului și, parțial, pentru „fabricarea” știrii, iar „conexiunile” ar fi trebuit să fie înlocuite fie cu „presupusele conexiuni” - și în acest caz, se păstra unitatea stilistică, adjectivul primind articolul hotărât – sau cu „anumite conexiuni”, fără un articol.

Dar și lipsa articolului hotărât, atunci când e necesar, e la fel de revelatoare. Efectul manipulator al aceleiași știri Realitatea.md este confirmat de formularea aleasă pentru legenda de la fotografia ce însoțește materialul: „Valeriu Streleț, prim-ministru al R. Moldova”. Accentul se face pe numele politicianului, iar substantivul „prim-ministru” este nearticulat. Astfel, se observă deplasarea atenției de la funcția administrativă în care a fost numit Valeriu Streleț la persoana politicianului. Pentru comparație, iată o formulare alternativă utilizată într-o știre asemănătoare: „Moldova are un nou guvern. Liberal-democratul Valeriu Streleț este noul prim-ministru, votat astăzi în parlament.”(ProTV, 30 iulie 2015). Aici, accentul este pus pe expresia „noul prim-ministru”, unde adjectivul „noul” primește articolul hotărât și deci, captează atenția în știre devenind, astfel, elementul de noutate.

(Va urma...)

 

Acest material este publicat în cadrul proiectului "Libertatea de exprimare și dezvoltarea mass-media în Europa de Est, de Sud-Est și Caucazul de Sud", implementat de CJI în perioada mai-noiembrie 2015, cu susținerea Deutsche Welle Akademie și finanțat de Ministerul Federal pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare din Germania.

Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al finanțatorului.