De fapt, ce este manipularea?

Breton Philippe afirma în lucrarea sa "Manipularea cuvântului" că: „Manipularea constă în a intra prin efracţie în mintea cuiva pentru a-i forma o opinie sau a-i provoca un comportament, fără ca el să ştie că efracţia s-a produs. Spre deosebire de violenţa fizică, instituind o interacţiune explicită, violenţa psihologică sau cognitivă pe care manipularea o implică îşi datorează întreaga eficacitate disimulării sale. Şi mecanismele tehnice de construcţie a mesajului manipulator relevă o dublă preocupare: cea de a identifica rezistenţa care le-ar putea fi opusă şi de a masca demersul în sine”.

În era comunicării, când avem o adevărată inflație în domeniul informațiilor, e mult mai ușor să te folosești de cuvânt în sensul dorit.
Michel Montaigne, eseistul Renaşterii, spunea în „Essais”:  „Cuvântul este jumătate al celui care-l rosteşte şi jumătate al celui care-l ascultă”.

Calomnia, insinuarea rămân în mintea omului atunci când terenul e pregătit dinainte.

"Calomniați, criticați, insinuați, întotdeauna va rămâne ceva în capetele oamenilor! A convinge nu înseamnă altceva decât a introduce neobosit câteva fapte inexacte în creiere bine pregătite dinainte. Proporția indicată: 90-95% adevăr față de 5-10% minciună. Mai mult, ar fi ineficient; mai puțin ar fi prea evident, acesta este principiul fundamental al ciudatei alchimii a minciunii”, afirma Remi Kauffer.
 
Un alt aspect de care trebuie ținut cont atunci când analizăm starea presei din România, este gradul de libertate al jurnalistului.
 
Importanța și necesitatea respectării libertății de exprimare este rezumată în  articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "Orice om are dreptul la libertatea exprimării opiniilor; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat".
 

Dar care este starea de fapt a presei din România?

"Dacă ar fi să definim cu un singur cuvânt starea sectorului mass-media în anul 2014, frica ar fi cuvântul cel mai potrivit. Frica jurnalistului că mâine ar putea să nu mai aibă un loc de muncă, frica de la finalul lunii, când nu știe dacă va primi salariul, frica de patron, de politicieni, de autorități. Frica managerilor care încearcă să supraviețuiască pe o piață aflată în cădere liberă și unde regulile jocului concurențial sunt încălcate adeseori, teama că publicitatea ar putea să dispară, frica de instituțiile statului, care ar putea să vină în orice moment în controale prelungite abuziv.

Și, de ce nu, frica celor care au încălcat legile, că mecanismele de control ale statului încep să funcționeze. Câinele de pază al democrației pare mai timorat ca oricând", se arată în raportul Centrului pentru Jurnalism Independent: "Starea sectorului mass-media din România în 2014 - Vulnerabilități și posibile soluții".

Nu este singurul raport care arată acest lucru. Alte două organizații trag un semnal de alarmă cu privire la ceea ce se întâmplă acum în mass media din România.
 
Freedom House atrage atenția că în Romania presa este doar parțial liberă. În clasamentul mondial ne aflăm pe locul 84 din 199, după țări precum Ghana, Papua Noua Guinee, Namibia sau Ungaria.

Și raportul "FreeEx Libertatea Presei în România 2014 - 2015" al organizației ActiveWatch arată că presa din România e politizată, coruptă, prost finanțată și agresată.

Mai mult de jumătate dintre români (52%) au declarat că presa din România este "mai degrabă dependentă" sau "dependentă". Un român din cinci este de părere că presa este liberă ("complet independentă" sau "mai degrabă independentă"), în timp ce 24% dintre români cred că presa "nu este nici independentă, nici dependentă", potrivit sondajului "Încrederea publicului în mass-media din România", dat publicităţii în februarie 2014 şi realizat de Kas & Market Links pentru Fundaţia Konrad Adenauer Stiftung, pe un eşantion de 1.000 de persoane din mediul urban şi rural, la nivel naţional.

"Transformarea presei în instrument de propagandă politică a fost mai vizibilă ca oricând, mai ales în contextul unui an electoral. Campania electorală a fost marcată de partizanate făţişe ale televiziunilor de ştiri, însoţite de manipulări, dezinformări, atacuri la persoană şi de exploatarea sensibilităţilor naţionale şi religioase", se mai spune în raportul FreeEx lansat de ActiveWatch.

Una dintre cauzele pentru care s-a ajuns aici este criza economică. Patronii de instituții media au investit  mult în a-și susține campaniile fie politice, fie de denigrare a adversarilor. Jurnaliștii care au încercat să își facă meseria onest și respectând regulile de bază ale profesiei au fost încet-încet dați la o parte. Razvan Martin, coordonatorul programului FreeEx, declara că "Tot mai prost plătit, supus presiunilor interne, acceptă mai ușor compromisuri editoriale. Există și o formă de autocenzură. Uneori subiectele tabu nici nu mai trebuie spuse, și le imaginează jurnaliștii și acționează în consecință. Mulți jurnaliști buni au ieșit din sistem și deprofesonalizarea e mai mult decât vizibilă".

Lipsa unui organism de breaslă puternic îi face pe jurnaliști să fie divizați. "Breasla e divizată din cauza diviziunii politice. Pe jurnaliști nu îi unesc valori comune și nici măcar interese economice, deși ar trebui să își protejeze drepturile salariale. Nici sindicatele nu sunt în stare să își facă, să fie mai rezistenți în fața patronului. Cei mai mulți nu înțeleg importanța solidarizării", afirma în completarea raportului FreeEx, Razvan Martin.

O analiza a libertății presei din România face și Andrei Cornea în Revista 22, care afirmă că: "Mulți și-au făcut mari iluzii în anii trecuți cu privire la capacitatea mij­loacelor online (presă online, bloguri, re­țele de socializare) de a spori li­ber­tatea. Lucrul se pare că nu s-a în­tâm­plat. Presa online, ca și cealaltă, de­bi­tează cu ușurință minciuni și ma­ni­pu­lări; postacii plătiți încurajează crea­rea unei false opinii publice, iar fluxul nesfârșit de informații online năucește și limitează posibilitatea informării sin­tetice și corecte. Simplul fapt că, la ori­ce oră din zi sau noapte, accesăm gra­tis nenumărate site-uri de știri – bu­ne și rele – diluează ideea de presă se­rioasă, onestă, informativă. Într-ade­văr, din cauză că suntem în situația să nu mai plătim direct pentru infor­ma­ție (în vreme ce ziarul îl plătim), am ajuns să plătim indirect pentru ea (căci pe lumea asta nimic nu-i pe gra­tis), și anume plătim, în foarte multe cazuri, prin înghițirea de propagandă mascată (fie și comercială), de ma­ni­pu­lare și, oricum, de calitate slabă.
 
Pe scurt, libertatea presei și, în ge­ne­ral, libertatea rămân excepții, fe­no­me­ne tot mai minoritare chiar și în lu­mea de azi, fiind inexistente, de drept sau în fapt, în cea mai mare parte a globului și fragilizate în ultimul timp chiar și în „lumea liberă“ de care to­tuși aparținem. Este, poate, și acesta un motiv pentru a le aprecia mai mult și a le apăra după puteri."
 
În acest context, manipularea jurnalistului și a publicului prin produsul mediatic este extrem de usor de realizat.
 

Acest material este publicat în cadrul proiectului "Libertatea de exprimare și dezvoltarea mass-media în Europa de Est, de Sud-Est și Caucazul de Sud", implementat de CJI în perioada mai-noiembrie 2015, cu susținerea Deutsche Welle Akademie și finanțat de Ministerul Federal pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare din Germania.

Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al finanțatorului.